Radiografia unei traume colective: Memorialul Pitești prin ochii unui martor al comunismului

TIPĂREȘTE

„Trecutul nu moare niciodată, el doar așteaptă în umbra neatenției noastre. Intrăm în astfel de locuri nu pentru a redeschide răni vechi, ci pentru a înțelege prețul cumplit pe care alții l-au plătit în celule reci pentru ca noi, astăzi, să avem simplul drept de a călători și de a vorbi liberi.”

Am lăsat la urmă partea neplăcută de la vizita mea în Pitești vezi impresii acuma nu pot să zic neapărat neplăcută deoarece am supraviețuit acelei perioade doar că aminitirile m-au făcut să am pielea de găină. Nu trebuie să uităm acea perioadă tocmai să nu ajungem înapoi într-una asemănătoare.

Memorialul Închisoarea Pitești este un spațiu de memorie/muzeu istorică situat în fostul penitenciar din Pitești, activ între anii 1941 și 1977. Locul a devenit celebru în mod tragic din cauza „Fenomenului Pitești” , o acțiune de reeducare prin violență extremă desfășurată între 1949 și 1951. În această perioadă, aproximativ 600 de studenți anticomuniști au fost supuși unor torturi fizice și psihice sistematice, cu scopul de a le distruge personalitatea și valorile.

În prezent, clădirea funcționează ca muzeu privat administrat de Fundația non-profit Memorialul Închisoarea Pitești și este deschisă publicului din anul 2014. Obiectivul principal al memorialului este cercetarea, documentarea și păstrarea memoriei victimelor regimului comunist din România. Vizitatorii pot parcurge celulele originale, expozițiile tematice despre rezistența anticomunistă și un muzeu al comunismului dedicat copiilor.

Fenomenul Pitești, desfășurat între anii 1949 și 1951 în penitenciarul din Pitești, a fost cel mai violent și brutal experiment de spălare a creierului din întregul bloc comunist. Scopul principal al acestui program secret, inițiat și coordonat de Securitate, a fost distrugerea identității deținuților politici, în special studenți, eliminarea convingerilor lor morale, politice și religioase, și transformarea lor în cetățeni perfect obedienți regimului totalitar.

Elementul de o cruzime unică al acestui experiment a fost metoda utilizată: transformarea victimelor în torționari. Torturile fizice și psihice extreme nu erau aplicate direct de către gardieni, ci de o grupare de deținuți politici deja supuși reeducării, conduși de Eugen Țurcanu. Procesul era împărțit în mai multe etape de „demascare” , în care victimele erau bătute și terorizate până când dezvăluiau secrete ascunse în timpul anchetelor oficiale, își denunțau public familiile și prietenii și își batjocoreau propriile credințe religioase sau valori morale. Pentru a dovedi că reeducarea a fost de succes, deținutul torturat era obligat să devină, la rândul său, călăul propriilor colegi de celulă.

Programul de vizitare, prețurile biletelor și condițiile de acces la Memorialul Închisoarea Pitești sunt stabilite după reguli clare, adaptate specificului și durității acestui spațiu istoric.

Adresa muzeului: Strada Negru Vodă, nr. 30, Pitești, județul Argeș

având ca reper principal poziționarea exactă vis-a-vis de Spitalul Militar Pitești. Este o zonă cu blocuri. Clădirea este deschisă pentru public de joi până duminică, în intervalul orar 11:00 – 18:00, fiind închisă în zilele de luni, marți și miercuri. Prețul unui bilet întreg pentru vizitarea Memorialului principal este de 25 de lei de persoană, în timp ce persoanele cu dizabilități beneficiază de acces gratuit. Pentru Muzeul Comunismului pentru Copii, situat în aceeași clădire, prețul unui bilet este de 10 lei de persoană, însă accesul devine gratuit pentru vizitatorii care au achiziționat deja biletul pentru Memorial. Biletele pot fi cumpărate direct la intrare sau online. Există și un magazin tematic.

În ceea ce privește condițiile și restricțiile de acces, din cauza istoricului extrem de violent și a impactului emoțional puternic al expozițiilor, accesul copiilor sub 12 ani este strict interzis în Memorialul principal. Pentru aceștia este recomandat exclusiv Muzeul Comunismului pentru Copii, unde informațiile sunt adaptate și explicate pe înțelesul lor. Persoanele cu dizabilități locomotorii trebuie să știe că, din cauza structurii clădirii istorice, accesul cu scaunul cu rotile este posibil doar într’o zonă limitată. Iar pentru grupuri este nevoie de o rezervare prealabilă.

La subsol și la parter se află celulele de izolare și carceră, unde regimul comunist zdrobea rezistența fizică a deținuților prin frig și întuneric. Holurile lungi de legătură servesc astăzi ca spații expoziționale, unde sunt expuse fotografii de arhivă, fișe matricole penale și lucrări de artă conceptuală care evocă trauma închisorii.

La etaj se află „Camera 4 Spital” , cea mai mare celulă a penitenciarului și spațiul central în care s-a desfășurat faza violentă a „Experimentului Pitești” . Tot în cadrul complexului funcționează o capelă memorială dedicată victimelor și „Muzeul Comunismului pentru Copii” , o secțiune separată concepută special pentru a explica istoria totalitarismului pe înțelesul publicului tânăr.

Voi descrie vizita mea cu cuvintele mele exact în ordinea în care am văzut exponatele și voi adăuga printre ele amintirile mele/experiențele mele sau a familiei.

Am ajuns pe jos pe strada Negru Vodă și am zărit clădirea tristă, acum memorial/muzeu. La intrare pe 2 panouri mari (pe una în română pe cealaltă în engleză) este descrisă istoria acestui loc trist. Așa am aflat că în acest loc funcționa o temniță încă din anul 1800. Clădirea degradată a fost schimbată cu cea din prezent. Penitenciarul a fost desființat în 1977 după care au funcționat diferite instituții.

Înăuntru am plătit biletul și am primit un scurt ghidaj și ordinea în care trebuie să mă deplasez. La început am vizitat câteva camere din fostul penitenciar în care erau expuse panouri cu file din istoria României din secolul XX. În câteva camere rulează documentare și se pot viziona.

Într-una din camere pe un birou au fost expuse bibliografiile Conducători și responsabili în guvernele comuniste și în Securitate. În altă cameră scrie despre înființarea Gospodăriei Colective. Ce aș putea să adaug aici? În anul colectivizării 1948 toată proprietatea privată s-a confiscat, mai exact cine a muncit și avea pământuri, proprietăți sau fabrici de la o zi la alta a rămas fără astea iar noul proprietar a devenit statul. Pot să adaug aici că aveam neamuri care au rămas peste noapte fără nimic iar din punct de vedere social au fost marginalizați, au avut parte de excludere educațională, șantaj psihologic și nu au lipsit nici deportările.

Următoarea cameră a fost un birou comunist asemănător a ceea ce am văzut eu la comisariate, la miliție, la securitate. Că personal din fericire nu am fost închis niciodată dar vizite în asemenea locuri am făcut și clar nu din voia mea ci la invitația autorităților de atunci. Iar aceste invitații trebuiau onorate în mod obligatoriu altfel aveai probleme mari de tot.

În următoarea cameră se poate învățat despre Securitatea înființată în 1948. Nemaiexistând un suport popular comunismul s-a menținut prin teroare. Oricine era împotriva măsurilor comuniste și le manifesta deschis avea probleme serioase, în cel mai bun caz se potolea și primea doar o bătaie, concediere, etc și în cel mai rău caz deces prin tortură în plus de asta aveau de suferit și membrii familiei.

Din punct de vedere personal nimeni din familia noastră nu era de acord cu măsurile comuniste dar nici nu ne doream probleme cu autoritățile astfel bancurile le spuneam în siguranță și după ce am verificat că nu există microfoane prin casă.

Din punct de vedere personal pot enumera cel puțin 5 cunoștințe care au fost cazați în închisorile comuniste, cel puțin 3 dintre aceștia au și fost torturați până aproape de deces, au scăpat cu viață dar au rămas cu sechele.

În următoarea cameră pe un birou erau expuse documente originale despre unii deținuți de la închisoarea Pitești. Am văzut acolo din documentele vremii fișe matricole penale, diferite note, bilete de eliberare, mandate de arestare, etc.

Într-o altă cameră am putut viziona fotografii vechi despre închisoarea Pitești, diferite elemente de construcție, uși, ferestre, etc.

Am ajuns într-un loc unde se poate observa curtea interioară. În iarbă se află cruci și monumente de piatră, nu este un loc adevărat doar un decor amenajat, un simbol al jetfei.

Crucile de piatră și amenajările au fost amplasate după 1989 pentru a onora memoria sutelor de studenți și deținuți politici care au fost supuși cumplitelor torturi.

Am mai observat o sculptură, expusă pe hol care reprezintă trupul chinuit, mutilat și deconstruit al unui deținut politic, fiind o metaforă vizuală puternică pentru distrugerea fizică și psihică aplicată în timpul dictaturii comuniste. În următoarea cameră am putut citi despre rezistența armată anticomunistă. (1948-1962)

Coborând la subsol (foarte dezolant) am început să citesc despre fenomenul Pitești după care am luat cunoștință cu fostele celule, planul clădirii, mărturiile foștilor deținuți, mobilierul sărac în principiu paturi metalice suprapuse, îmbrăcămintea deținuților, și o mărturie despre revolta sângeroasă de la Gherla.

Am ajuns și în Camera4 spital din fosta Închisoare Pitești, locul central în care s-au desfășurat cele mai brutale torturi din cadrul Experimentului Pitești.

Pereții încăperii păstrează faianța turcoaz originală din perioada comunistă, o trăsătură specifică acestui spațiu care fusese inițial proiectat ca infirmerie, dar transformat ulterior în celulă de detenție. Această suprafață permitea gardienilor și torționarilor să spele rapid urmele violențelor zilnice, mai exact sângele vărsat. Pe peretele din stânga este montată o sculptură conceptuală ce înfățișează o siluetă umană alungită și crucificată, reprezentând o metaforă a suferinței și a blasfemiilor religioase la care erau forțați deținuții în timpul procesului de reeducare. Podeaua din ciment degradat și ferestrele înguste de la înălțime completează atmosfera opresivă a camerei, conservată astăzi ca spațiu de comemorare.

Nu lipsesc nici aici mărturiile foștilor supraviețuitori. Tinerii care au trecut prin bătăile și demascările din închisoare au avut reacții diferite în funcție de construcția sufletească dar rezistența era practic totuși imposibilă.

După eliberare viețile deținuților politic au continuat să fie afectate și se aflau constant în vizorul securității.

Am ajuns pe urmă într-un loc unde este amenajată capela cu paraclisul memorial amenajat în interiorul fostului penitenciar, un spațiu sacru integrat în circuitul muzeului pentru rugăciune și comemorarea victimelor.

În partea dreaptă este amplasată o structură de lemn întunecat ce funcționează ca iconostas, urmată de un altar delimitat prin grilaje metalice negre care amintesc de mediul de detenție. Pe peretele din fundal este expus un panou de mari dimensiuni ce reunește zeci de portrete alb-negru ale deținuților politici care au suferit în această închisoare, alături de icoane creștine. Spațiul are rolul de a oferi vizitatorilor un loc de reculegere și de pomenire religioasă pentru cei care au pierit în timpul represiunii comuniste. Aici am rostit o rugăciune scurtă și am mulțumit lui Dumnezeu că am scăpat de acest regim comunist.

În următoarele am citit despre istoria comunismului și am ajuns într-o încăpere unde am putut experimenta un exercițiu de imaginație:

-se presupune că sînt țăran în 1945 și cu munca mea cinstită reușesc să lucrez 10 hectare de pământ iar rezultatul este 10 t grâu, 10 t porumb, 10 vaci.

-la colectivizarea din 1948 vine întrebarea: sînt de acord să ofer cotă parte statului? Există 2 cuburi pe unul scrie da pe unul nu. Întoci cuburile și la cel cu da scrie: bravo pune produsele pe cântar până se echilibrează balanța, dacă nu se echilibrează mai pune, dacă nu mai vrei să pui ajungi la închisoare și oricum îți luăm bunurile.

La ultimul pas scrie: Bine ai venit în Colectiv, de acum încolo statul are grijă de bunurile tale iar tu ești un simplu angajat. Jocul s-a terminat.

Nu are rost că pe cubul pe care scria nu ajungeai direct la închisoare și bunurile oricum ți se luau...

A urmat observarea/citirea/documentare despre o perioadă în care efectiv am trăit, aproape ultimele două decenii ale regimului comunist. Am recunoscut aici totul, obiecte folosite atât la școală cât și acasă. Secțiunea muzeul comunismului pentru copii descrie în așa fel acest regim nedorit încăt să poate înțelege.

Cât de tare m-a afectat perioada acea va ieși din următorul articol scris de ceva vreme, unde cu lux de amănunte am descris viața în perioada comunistă. Articolul meu se poate citi aici: vezi impresii

Ecourile după acest articol au fost împărțite. Pe când majoritatea a aprobat greutățile acelui regim, au fost persoane care au declarat că nu au trăit nimic din ceea ce am descris eu. Tot în legătura cu asta aș dori să mai povestesc o întâmplare din acest an. În luna mai am avut o interveție chirurgicală și am petrecut 2 zile într-un spital. În cameră eram 3 persoane unul mai tânăr și unul mai în vârstă decât mine. Cel tânăr susținea mare și tare că a fost mai bine pe vremea comunismului. Atâta i-a trebuit, atât eu cât și bătrânul de lângă mine am reușit să-l convingem că nu a fost așa cum crede el :)

Fenomenul prin care unii tineri susțin comunismul se datorează în principal nostalgiei transmise în familie. Ei aud de la bunici doar povești idealizate despre locuințe și locuri de muncă sigure, fiind omise lipsurile, cenzura și teroarea Securității.

Un alt factor major este anxietatea economică actuală. Confruntați cu prețurile uriașe ale locuințelor și cu instabilitatea capitalismului, tinerii confundă greșit controlul total al statului comunist cu o formă de siguranță și egalitate. La toate acestea se adaugă estetizarea de pe rețelele sociale (TikTok, Instagram, FB), unde simbolurile și arhitectura comunistă sunt transformate în trenduri vizuale cool, complet golite de contextul lor totalitar și opresiv.

După această mică paranteză doresc să finalizez articolul care s-a lungit un pic.

„Pielea de găină și fiorul care ne încearcă în fața zidurilor fostei închisori sunt semnele că memoria noastră colectivă încă trăiește. Să povestim celor tineri despre aceste suferințe, pentru că doar amintirea vie a dictaturii de ieri poate rămâne singura garanție solidă a libertății noastre de mâine.”

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 40 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI