Cula Racoviță [Mioveni] – Muzeul etnografic „C. I. Năstase”

TIPĂREȘTE

Iată că a venit și momentul aniversar al celor 400 de articole publicate pe AmFostAcolo. Așa cum am procedat întotdeauna atunci când a fost vorba despre asemenea aniversări doresc să vă prezint un obiectiv turistic interesant, „vânat” de subsemnatul de multă vreme. Era pentru a doua oară când ajungeam în fața monumentului și îl găseam închis – până la urmă am rezolvat. Culele și muzeele etnografice fac parte din sfera mea de interes și mai am puține de vizitat…

Localizare. Muzeul etnografic este găzduit de Cula Racoviță, amplasarea sa coincide cu intrarea în localitatea Racovița, actualmente cartier al orașului Mioveni (Argeș). Distanța față de centrul orașului Pitești este de circa 20 km, iar de la Catedrala ortodoxă din centrul Mioveniului până la culă sunt doar 2 km.

Informații acces. Venind dinspre Pitești pe DN 73 se poate accesa Mioveniul fie prin Colibași, fie de pe centura orașului pe str. Ion C. Brătianu; se traversează centrul urbei argeșene urmând Bulevardul Dacia (DN 73D). Cula Racoviță se află în curtea Centrului Cultural Mioveni, vis-a-vis de Spitalul Orășenesc „Sf. Spiridon”. Accesul în incinta muzeului etnografic este gratuit. Programul de vizitare este de doar 4 ore, duminica între 10.00-14.00 – din păcate momentan acest orar nu mai este respectat.

Timp de vizitare. Parcurgerea expoziției etnografice ne-a luat circa 40 de minute, timp în care am citit o parte din informațiile afișate ori am admirat obiectele vechi din camerele amenajate.

Cula Racoviță – scurt istoric. Reprezentând o „specie” arhitecturală aparte, culele au supraviețuit cu greu până în zilele noastre. Case fortificate, construite pe un parter înalt, cu metereze și foișoare, cu ziduri groase și uși grele de lemn aceste cule („kule” în limba turcă se traduce prin turn de apărare) reprezentau un punct de refugiu al boierilor în fața atacurilor turcilor de peste Dunăre ori a bandelor de tâlhari. La Racoviță întâlnim exact o variantă de culă-turn utilizată exclusiv pentru adăpost în caz de primejdie; parțiale asemănări putem vedea la cula Bujoreanu din Muzeul satului vâlcean de la Bujoreni (vezi fotografia P07 din articol: vezi impresii).

Începuturile construcției datează de la sfârșitul anilor 1700, atunci când un boier din neamul Brătienilor ridică o primă variantă a culei; ginerele său, polcovnicul (colonelul) Nicolae Racovițeanu o restaurează în 1806. Ironia sorții: colonelul este atacat de nouă tâlhari în anul 1811, nu mai apucă să se refugieze în culă și este ucis. Proprietarii ulteriori au la rândul lor grijă de construcția de apărare și refugiu; în anul 1975 are loc o refacere/consolidare/amenajare generală a clădirii și deschiderea unei expoziții de ceramică locală cu sprijinul Muzeului Golești.

Familia prof. Năstase. În anii '70 un inimos profesor de matematică-fizică din localitate, Constantin I. Năstase, organizează în căminul cultural o expoziție etnografică sub deviza: „Un muzeu, oricât de mic ar fi el, reprezintă o filă din viața părinților și bunicilor noștri”. Sprijinit ulterior de fiul său, prof. Constantin C. Năstase, intelectualul miovean întreține, îmbogățește și promovează colecția etnografică de la marginea orașului, strămutată în 1985 în cula Racoviță. Personalități din diverse domenii contribuie cu obiecte, așijderea și locuitorii din zonă astfel încât patrimoniul trece de 1500 de piese.

În 2015, după o perioadă de renovare și reamenajre, Muzeul etnografic primește numele „Constantin I. Năstase”, fondator care aniversa și 100 de ani de viață.

Am ajuns la culă la ora 13.00 – era închisă; am sunat la numărul afișat: nici un răspuns. Am apelat la informații în Casa de cultură de alături – nimeni nu știa nimic (ba că nu mai e deschisă, ba că domnul profesor și-a dat demisia toamna trecută). O doamnă amabilă de la Primărie a încercat să mă ajute – nu a găsit alte numere de telefon, în schimb mi-a indicat zona unde locuiește familia Năstase (lângă Stadion). Mi-am luat inima în dinți și cu riscul de a deranja am căutat și găsit casa familiei Năstase. Domnul profesor Constantin C. Năstase încă deținea cheile culei și a fost atât de amabil încât a mers cu noi să vedem expoziția. Se pare că după donația prin notariat către autoritățile locale a obiectelor strânse zeci de ani au apărut disensiuni în urma cărora au de suferit vizitatorii.

Muzeul etnografic - descriere. Turnul de circa 20 metri înălțime are ziduri groase de aproape 1 m. Parterul e închis, doar câteva metereze pentru apărare străpung zidul (una transformată în fereastră acum). Intrăm pe o ușă destul de scundă în prim cameră, aici sunt expuse obiecte din sfera religioasă (icoane, tipărituri etc.); istoria localității Mioveni (atestată în secolul al XV-lea) e redată prin documente, schițe genealogice, fotografii și hărți. O mică încăpere de legătură găzduiește instrumente muzicale și patefoane vechi.

O scară de lemn ne „ridică” la nivelul următor. Aici vizităm mai multe încăperi amenajate tematic – prima e dedicată meșteșugurilor: olărit, țesut, prelucrarea firelor textile. Admirăm o roată de olar (donație), dar și o instalație ingenioasă de tras firele de mătase naturală din gogoșile viermilor-de-mătase (mașină de tors borangic). Oriunde îți arunci privirea în aceste camere vezi obiecte care pentru cei ce au copilărit în mediul rural provoacă amintiri plăcute. Urmează încăperea dedicată bucătăriei: o sobă cu plită, diverse vase de lut și metal, un fier de călcat amplasat pe plită la încălzit, putini de lemn, un cântar arhaic, site de făină și coveți, nelipsita măsuță rotundă și scăunelele de lemn aferente, linguri, un dulap de vase etc. Ultima cameră de pe acest nivel recreează o odaie de dormit: într-un colț soba, patul acoperit cu scoarțe colorate, păretare, ștergare deasupra ușii și în jurul icoanei, culmea cu țesăturile bune, o masă cu vase de lut, lampa cu petrol, războil de țesut etc.

Mai urcăm câteva trepte și ieșim în spațiul deschis al ultimului cat. Un stâlp central cu rol de sprijin (probabil și cu rol de mascare a hornului sobelor aflate la nivelul inferior) este singurul „obstacol” în planul deschis al etajului. Aici era punctul final de apărare în cazul în care atacatorii pătrundeau în culă, apărătorii se refugiau la ultimul etaj închizând o ușă masivă de lemn care acoperea scara de acces. Privim cu nesaț costumele populare specifice zonei, așezate la rând pe lângă perete. Sunt expuse costumele locale de nuntă: mirele și aleasa sa, nașii împreună cu copiii lor, alți nuntași. Mai multe modele de ploști utilizate de țăranii noștrii ne exemplifică gustul pentru frumos și către lucrul practic. Altă scenă ne arată costumele purtate într-o zi de târg – adevărată sărbătoare locală (mai ales târgul anual), prilej de negoț, dar și de socializare între sătenii din localitățile apropiate. Un colț este dedicat din nou unei ocupații casnice nelipsite în vremurile de demult: țesutul la război. Pe stâlpul central sunt așezate fotografii ale caselor din zona Mioveniului, a celor demolate în perioada comunistă.

Am aflat de la domnul profesor Năstase că pivnița (cu intrare separată) e înțesată de obiecte din fier care ar fi trebuit să fie aranjate pentru a exemplifica alte meșteșuguri (fierărie, dogărie etc.).

Minusuri. Situația incertă în care se află muzeul etnografic și faptul că prin închiderea acestuia se privează accesul vizitatorilor interesați constituie un mare minus pentru comunitatea din Mioveni. Ar fi util un panou turistic cu informații despre biserica din apropiere și clădirile vechi ale spitalului – biserica „Sf. Nicolae” a fost ctitorită la sfârșitul secolului al XVIII-lea de Dumitrașcu Brătianu (primul constructor al culei Racoviță), iar clădirile spitalului au fost construite la sfârșitul secolului al XIX-lea pe terenurile donate de I. A. Dobrovitz, proprietar ulterior al culei.

Articole relaționate: Vă puteți plimba pe domeniul Brătienilor și vizita Vila Florica - vezi impresii ori Conacul Golescu vezi impresii; Mănăstirea Vieroși din Făgetu – vezi impresii.

Călătorii interesante!

---

VIZUALIZĂRI: 1620 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI