GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Biserica rupestră Nămăeşti - un monument al credinţei
TIPĂREȘTEZona „Argeş” este o binecunoscută comoară se istorie şi spiritualitate românească, cea mai vestită fiind, poate, bijuteria de la Curtea de Argeş a lui Neagoe Basarab. Dar mai sunt locuri la fel de încărcate de importanţă în această parte de ţară, precum Câmpulung Muscel. Aici au fost găsite temeliile unei biserici romanice din sec. al XIV-lea, ruinele curţii domneşti ale lui Neagoe Basarab, din aceeaşi perioadă, curtea domnească a lui Basarab I, primul domnitor al Ţării Româneşti, alte biserici din sec.XIV-XV şi câte altele.
Nu multă lume ştie însă că la doar 5 Km. de Câmpulung, spre nord-est, poate găsi un loc ce te pune pe gânduri, demonstrând ce este în stare omul să facă atunci când are un crez adevărat. Este vorba despre schitul rupestru din localitatea Nămăieşti, devenit acum Mănăstirea cu acelaşi nume. Satul Nămăieşti este atestat in perioada 1503-1547 în hrisoavele domneşti ale lui Radu cel Mare şi Mircea Ciobanul.
La câteva sute de metri de intrarea în localitate, pe partea stângă a şoselei, se deschide un drum ce urcă pieptiş o pantă lunga de vreo 70 de metri. Drumul, betonat, care aduce aminte de acele drumuri strategice făcute acum 30-40 de ani, se termină în faţa unei porţi masive din fier forjat care stă mereu deschisă, semn al disponibilităţii spre musafiri. Mai înâi vezi nişte clădiri ce par încă în construcţie. Se cunoaşte însă că avem de aface cu nişte mâini harnice, care încearcă să facă şantierul încă neterminat, într-un loc plăcut. Rampa face un cot „în ac de păr” şi te afli, deodată, în faţa unei stânci ce poartă pe creştet o mică turlă, iar în faţă un pronaos din zid, cu trei mici arcade sprijinite de stâlpi, în cunoscutul stil Brâncovenesc. Este „biserica din piatră” cum îi zic localnicii, sau schitul rupestru Nămăieşti, cum l-au numit specialiştii.
Legendele transmise oral, ne povestesc despre ctitorul anonim al bisericii. Astfel, se zice că un cioban care îşi păştea oile prin partea locului, ajungând la stânca aceasta, a făcut un popas aici, la poalele pădurii, rămânând peste noapte. În vis, coibanului i s-a arătat Maica Domnului care i-a spus : „Scoală-te, sapă sub tine şi vei găsi o icoană într-o bisericuţă de piatră. Aici vei face tu biserică în cinstea şi slava Intrării în Biserică a Sfintei Fecioare Maria”. Trezindu-se din acest vis, ciobanul a început să sape şi, după trei zile şi trei nopţi, dădu peste o bisericuţă de piatră, în formă de peşteră, cu icoane şi odoare bisericeşti. Icoana din visul ciobanului se pare că este cea pe care o putem vedea astăzi în partea stângă a bisericii şi care se spune că este făcătoare de minuni. Icoana o reprezintă pe Maica Domnului cu pruncul Iisus în braţe.
Intrând în biserică şi făcându-ţi ochii roată, te cutremuri de munca de ocnaş depusă de cel/cei care au realizat-o. O întreagă încăpere, cu un volum de peste 100 de metri cubi, săpată manual, caci la acea vreme nu existau nici pikamere, nici altfel de scule automate. Doar dalta şi ciocanul au reuşit să creeze un spaţiu cu un finisaj incredibil şi linii trasate cu siguranţă. O muncă de ocnaş al credinţei, care cu siguranţă se simţea eliberat lucrănd la îndeplinirea dorinţei divine, muncă ce o considera o datorie şi pe care o îndeplinea cu pasiune şi convingere.
In mijlocul tavanului a fost cioplit un fel de horn, deasupra cărua a fost zidită o mică turlă, realizându-se astfel un fel de boltă, luminată de patru ferestre. Tot de aici, de pereţii turlei, este prins, cu lanţuri groase, un frumos candelabru ce atârnă deasupra capetelor celor prezenţi.
Biserica are două hramuri: Intrarea în Biserică a Maicii Domnului şi Izvorul Tămăduirii. Se spune că tot Maica Domnului a transmis că numărul trăitorilor din mănăstirea ce se va întemeia aici să fie de 33, după anii petrecuţi pe pământ de Mântuitor.
E posibil ca pictura de pe icoană să fie una din cele mai vechi din toată creştinătatea. Se crede că este una din cele 12 icoane pictate de Sf.Apostol şi Evanghelist Luca, la dorinţa Maicii Domnului, date apoi apostolilor ce aveau să propovăduiască Evanghelia. Pe aceste locuri, icoana ar fi fost adusă de însuşi Apostolul Andrei care, după ce a propovăduit în Dobrogea, a plecat spre Dacia Superioară. Făcând popas lângă un templu păgân, închinat lui Zamolxes, Apostolşul Andrei a crezut că în grotă trăieşte un slujitor al zeului, pe care îl va creştina. El nu a găsit pe nimeni în grotă şi s-ar fi adresat tovarăşilor de drum: „Nemo est” (Nu este nimeni). De aici şi toponimicul Nămăieşti pe care îl poartă localitatea. Apostolul a lăsat în grotă icoana, aşezată în partea de nord, aproximativ în acelaşi loc în care este azi.
Pictura s-a deteriorat cu timpul şi a fost restaurată după o metodă autohtonă, folosită încă din secolul al XVI-lea, la restaurarea icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Vatoped. Icoana a fost repictată pe o pânză de călugării athoniţi, în aceleaşi condiţii cromatice şi în acelaşi stil cu cel al originalului. Apoi pânza a fost suprapusă peste lemnul lăsat intact, ce poartă urmele vechii picturi. Un român stabilit în Anglia, Vasile Frank Timiş, văzând icoana, a aflat de dorinţa maicilor de a îmbrăca icoana în aur, dar a văzut şi lipsa de bani a acestora. El a donat Monetăriei Statului peste un kilogram şi jumătate de aur, pentru acoperirea icoanei.
Naosul precum şi altarul bisericii sunt săpate în stânca calcaro-nisipoasă, formând împreună o scobitură boltită cu dimensiunile de 8 metri lungime si 5 metri lăţime. Între ele se găseşte o catapeteasmă construită din lemn de stejar, sculptat în stil roman, ale cărei uşi împărăteşti cu cele două uşi laterale sunt încheiate prin opt turnuleţe tot de lemn sculptat în stil gotic.
Privită din exterior, biserica pare crescută din acea stâncă, precum o floare de cactus. Sunt asa de armonios îmbinate, stânca şi zidul, încât îti dă impresia ca daca zidul ar lipsi, stanca ar fi orfană. Iar vegetaţia din jur le îmbrăţişează pe amândouă, ilustrând un adevărat colţ de rai. Doar clădirile din jurul bisericii din piatră tulbura armonia de care am vorbit. Daca chiliile mici din clădirea din spate, datorită dimensiunilor mici şi arhitecturii lor se integrează oarecum in atmosferă, clădirile din faţă, din care cea mai apropiată este doar la 3-4 metri de sfântul lăcaş, îl strivesc pur şi simplu ! Stai şi te minunezi cum ştiu românii contemporani să strice ceea ce este deja făurit ! Oare măicuţele slujitoare ale bisericii au pus pe primul plan comoditatea deplasării, în detrimentul respectului ideii sub care a fost muncită această minunăţie ? Ori mai-marii clerici au hotărât sa aibă un loc de petrecere a momentelor plăcute din viaţă cât mai aproape de acest loc sfinţit de milenii ? Nu se putea, oare, lăsa o distanţă de 20-30 de metri între stânca-biserică şi clădirile laice, măcar întru respectul cuvenit trudnicilor ctitori ai acestui lăcaş de închinăciune şi a preaplinei lor credinţe ?
Dacă este adevărată presupunerea că biserica din grotă, unde a fost descoperită icoana, datează din vremea când creştinismul se propovăduia în taină, prin grote, din cauza persecuţiilor, poate din epoca primilor daci creştinaţi, atunci ne putem face o idee despre importanţa atât arheologică, cât şi religioasă a obiectivului şi de câtă pioşenie trebuie sa dăm dovadă atunci când îi păşim pragul sau o scrutăm cu privirea. Măcar bine că nu a fost transformată şi aceasta biserică în mijloc de a face bani şi nu s-a apucat nimeni de vândut bilete la poartă. Incă .
PS: Nu am scris nimic la capitolul "Preţ", intrucât a fost un periplu organizat personal şi care a fost mult mai lung in timp şi spatiu, astfel incât nu am putut decela costurile pentru acest popas.
Trimis de vadra in 20.11.12 12:14:55
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (vadra); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 45.30501600 N, 25.11047600 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
L-aş ruga pe admin., dacă se poate, să ataşeze la articol un mic film realizat la această biserică şi postat la adresa: vimeo.com/53919577.
Mulţumesc anticipat.
Rog așteptați...
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Multă erudiție în impresiile pe care le postezi; multă muncă și mult suflet!
Provoci interes și plăcere cititorului. Și respect!
@AK-AR de RUMÂN: Ei, prea multa eruditie nu este, mai degraba documentare. Poate si ceva pasiune si putin (de-acum cam desuetul) patriotism. Am scris cum am simtit si daca am reusit sa transmit asta si altora, cu atat mai bine. Las' ca nici cu mata nu mi-e rusine (am citit niste articole semnate "AK-AR de RUMÂN") !
Sa ne recitim cu bine!
Ai publicat un articol bine documentat despre un loc mai puțin cunoscut, dar foarte interesant (cel puțin din punctul meu de vedere).
Nu am vizitat până în prezent acest lăcaș de cult dar, lecturând impresiile tale, a devenit un obiectiv pentru vara viitoare.
O altă icoană făcătoare de minuni despre care se spune că ar fi fost pictată de Sf. Apostol şi Evanghelist Luca se află la Mănăstirea Dălhăuți din județul Vrancea.
Felicitările mele și un vot pentru un articol foarte bun!
@Crazy_Mouse: Mulţumesc pentru aprecieri. Imi pare bine că am reuşit să stârnesc interesul cuiva cu acest articol. Sunt multe locuri interesante şi frumoase pe care nu le cunoaştem (e şi normal să nu le ştii pe toate!!), iar dacă se găseşte cineva să ni le propună, este perfect. Si eu am descoperit unele citind articolele tale.
Călătorii cât mai frumoase!
@vadra: Frumos review! Felicitari pentru trairile deosebite si modul in care ai stiut sa ni le transmiti!
Am vizitat Manastirea Namaiesti prima oara cu ocazia unui pelerinaj (manastirile Cetatuia, Corbii de Piatra si Namaiesti), apoi, a doua oara, impreuna cu sotul, cu masina personala. Ne-a impresionat ingeniozitatea cu care a fost construita biserica parca rasarind din stanca, precum si aspectul sau interior, de pestera.
Calatorii placute oriunde si oricand!
@vadra:
Super RW; de fiecare data cand postezi ceva, ridici standardul la un nivel pe care eu nu il voi putea atinge. Jos palaria.
Oamenii au nevoie de lucruri solide de care sa ii ataseze viata si credinta; aceasta biserica este o ancora puternica si stabila in timp.
@iulianic, @diaura:
Ma bucur ca am putut sa va fac o mica bucurie cu prezentarea acestei biserici-minune.
Intamplarea (oare doar ea?) face ca tocmai astazi sa fie unul din cele doua hramuri ale bisericii din piatra - Namaesti: "Intrarea Maicii Domnului in biserica". Cinstesc si eu, astfel, fara sa vreau, aceasta zi speciala pentru acest monument al credintei. Poate "altcineva" a vrut sa fie asa !?
Într-adevăr, o frumoasă documentare și prezentare a unui lăcaș de cult pentru care și eu nutresc mare respect, în virtutea faptului că locuiesc în zonă, am fost la mănăstire de nici nu mai știu câte ori, am stat la masă cu Maica Stareță nu o dată, iar de Icoana Sfântă a Maicii Domnului mă leagă revelația unei adevărate minuni care mi s-a întâmplat chiar mie cu aproape douăzeci de ani în urmă.
Cu voia ta, permite-mi să mai adaug și eu câteva cuvinte și informații, în completare la ceea ce ne-ai prezentat tu.
În primul rând, se poate spune că legendele legate de istoria găsirii Sfintei Icoane Făcătoare de Minuni sunt mai multe. Cea mai vehiculată este aceea care îi are ca eroi pe trei ciobani, care trei nopți la rând au avut același vis, unul în care un înger, apoi mai mulți îngeri și în sfârșit Însăși Maica Domnului le-a cerut să sape în locul cu pricina spre a dezgropa icoana zugrăvită ”întocmai după chipul adevărat al Sfintei Fecioare Maria”. Cea mai puțin cunoscută poveste este cea în care animalele pădurii, indiferent de vrășmășia lor naturală, se adunau în locul ce avea să devină biserică și săpau în pământ cu copitele, cu ghearele, cu râtul, spre mirarea sătenilor martori necrezutei priveliști, care s-au alăturat în cele din urmă acelui efort colectiv ce avea să ducă la descoperirea Sfintei Icoane.
Ar mai fi de adăugat că mănăstirea are două intrări. După descrierea ce ne-ai împărtășit-o, se pare că tu ai folosit intrarea principală. Dacă ai fi avut cunoștință și de a doua intrare (care de fapt e prima venind din direcția dumului național), ai fi urcat mai multe scări, printre case vechi, micuțe, toate albe, cu prispe, cu multe flori și răzoare de legume, cu bolte de viță și pomi fructiferi. Acele case aparțin măicuțelor, pentru că, trebuie precizat, Mănăstirea Nămăiești este singura mănăstire din Țara Românească, în care obștea monahală locuiește nu numai în chiliile mănăstirii, ci și în afara lor. O reproducere la scară redusă a obștei de la Mănăstirea Agapia.
Și fiindcă veni vorba de ”scara redusă a obștii”, cred că interesantă este și versiunea legendei legate de întemeierea mănăstirii, potrivit căreia Maica Domnului ar fi cerut în vis ciobanilor ca sfântul lăcaș să fie de maici, iar numărul acestora să nu fie nici mai mult, nici mai puțin de 33, adică exact numărul anilor de viață ai Mântuitorului. Ei bine, se poate spune că această tradiție s-a păstrat cu voie sau fără voie, într-un mod cât se poate de straniu. Stând de vorbă cu Maica Stareță, am aflat că totdeauna când se întâmpla să moară o măicuță, ca prin minune, de multe ori chiar în aceeași zi, o altă aspirantă la rolul monahal se înfățișa cu o cerere de primire în obște. Mai mult, atunci când o maică a vrut să-și aducă sora la mănăstire, ceea ce însemna o depășire a numărului de 33 viețuitoare, ca prin minune, altă maică cerea să se transfere la vreo altă mănăstire. Coincidențe vegheate de la înălțimea tronului Sfintei Fecioare Maria!
Îmi pare rău de modul cum ai perceput refacerea vetrei de chilii din perimetrul bisericuței. Ca una care știu cum arăta mănăstirea acum mai bine de douăzeci de ani, pot să-ți spun că măicuțele au făcut o treabă demnă de toată admirația. Acolo unde s-au construit chilii noi sau alte spații (bucătărie, sală de mese, cămară, depozit, câteva camere de oaspeți) erau niște căsuțe amărâte, cu pereții căzuți și în care nu mai locuia nimeni, pentru că prezentau un risc foarte mare de nefericite accidente. Mănăstirea avea însă nevoie de toate spațiile locuibile pe care le-am enumerat și pentru că nu dispuneau de alt pământ în proprietate, era normal să folosească gospodărește acel spațiu abandonat. Iar acel spațiu este atât de limitat în mod natural, încât apropierea noilor construcții de bisericuța din stâncă a fost iminentă. Știu cât de mult s-a muncit acolo, cât drum au bătut măicuțele ca să facă rost de sponsorizări și ajutoare și e păcat să desconsiderăm această abnegație. În plus, clădirile construite nici nu mi se par așa impozante, dacă e să le comparăm cu alte construcții din spațiul mănăstiresc, dintre care unele sunt cu adevărat grandomane. De altfel, acum un an, pe 25 noiembrie 2011, un incendiu a distrus două din vechile chilii (incluse în Patrimoniul Național) aflate la cca. 60 m în spatele bisericii. Probabil pe ruinele lor se vor ridica alte construcții noi, pentru că și măicuțele au dreptul să locuiască omenește, nu-i așa? Nu-i un loc de sihăstrie!
Oricum, îți mulțumesc pentru cuvintele pline de simțire cu care ne-ai făcut părtași acestui pelerinaj și cu care pe mulți, între care și pe mine, ne-ai convins să mai trecem o dată pragul Mănăstirii Nămăiești. Și credeți-mă, acest lăcaș e cu adevărat făcător de minuni!
@mariana. olaru:
E adevărat, sunt mai multe legende. Documentarea legată de acestă mănăstire am făcut-o post factum şi am aflat doar unele dintre variantele amintite de tine. Din cauza vitezei de a informa, am omis să amintesc de asemeni şi de numărul de 33 de măicuţe indicat de Maica Domnului.
E bine ca aceste lucruri le-ai amintit tu, spre cunoştinţa celorlalţi.
In ceea ce priveşte impresia lăsată asupra mea de construcţiile din faţa bisericii nu cred ca se poate schimba. Acele construcţii pun în umbră, strivesc, ascund practic exact ceea ce a determinat existenţa lor acolo, minunea de biserica cioplita in stâncă. Nişte spaţii mai reduse (ca dimensiuni si ca număr) cred că ar fi fost suficiente pentru cele 33 măicuţe şi nu ar fi eclipsat lăcaşul de închinăciune. Ma gandesc că, în decursul istoriei slujitoarele Domnului au trăit in condiţii mult mai vitrege şi au reuşit să ţină aprinsa flacăra credinţei. Dar poate ma înşel eu.
În orice caz mă bucur că am putut să stârnesc curiozitatea ori nostalgiile. Mulţumesc pentru aprecierile făcute.
cât mai multe călătorii frumoase!
Mutat în rubrica "Mănăstirea Nămăieşti [Valea Mare - Pravăţ, AG], #MĂNĂSTIRI din MUNTENIA" (nou-creată pe sait)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2024 Schitul rupestru Nămăieşti între mit şi realitate — scris în 05.07.24 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2021 Nămăiești — scris în 10.05.22 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Dec.2020 Misterele chiliilor din stâncă (I) — scris în 16.12.20 de Daisy Petal din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- May.2018 Schitul rupestru de la Namaiesti - sau manastirea sapata in piatra — scris în 09.08.18 de vulpe mihaela din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2017 Namaiesti – loc de initiere al kapnobatailor, portal catre o lume misterioasa — scris în 17.08.17 de buterfly* din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2016 Mânăstirea Nămăiești — scris în 24.06.16 de puiutea din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2015 Chiar ”Nemo Est” la Nămăieşti ?! — scris în 24.11.15 de doinafil din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată