Misterele chiliilor din stâncă (I)

TIPĂREȘTE

Locul atins de Maica Domnului – mănăstirea Nămăești

În Argeș, există un ținut magic și unic atât prin istorie, cât și prin misterul care înconjoară locul. Zona cuprinsă între cele trei biserici rupestre – Cetățuia (despre care voi povesti anul viitor), Nămăești și Corbii de Piatră – este numită triunghiul de aur al creștinătății române și fascinează atât prin descoperirile arheologice mai vechi și mai noi, cât și prin legendele țesute încă din zorii creștinismului.

La aproximativ 7 km față de Câmpulung și la aproximativ 16 km față de Pensiunea Piscul Soarelui se află Mănăstirea Nămăești, localizată în comuna Nămăești și având următoarele coordonate: 45.30501 N și 25.11045 E.

Am lăsat mașina într-o parcare amenajată, aflată pe marginea drumului, apoi ne-am continuat drumul pe jos către una din cele mai frumoase mănăstiri rupestre, care adăpostește, încă, un lăcaș monahal. Mănăstirea, amenajată într-o stâncă naturală căreia i s-au adus modificări, are hramurile Intrarea Maicii Domnului în Biserică, sărbătorit la 21 noiembrie, și Izvorul Tămăduirii, sărbătorit în prima vineri după Paști. De asemenea, întregul ansamblu monastic este îngrijit de o obște de 33 de călugărite. Potrivit legendei, numărul 33 a fost rânduit de Maica Domnului în visul ciobanilor care au redescoperit locul. În zilele noastre, măicuțele locuiesc în case de piatră și bârne de brad, în timp ce stăreția este rezervată personalului de conducere. Lăcașul se găsește la o altitudine de aproximativ 760 m și este înconjurat de păduri seculare de fag.

Ansamblul este format din turnul-clopotniță, muzeul, stăreția, corpul de chilii și biserica amenajată într-o peșteră naturală. Pereții bisericii au fost neteziți, cu tavan boltit, iar în centrul naosului a fost ridicată o turlă din cărămidă care a acoperit o deschizătură circulară aflată în tavanul peșterii. Interiorul peșterii nu poate fi pictat, din cauza umidității, dar este foarte bine reprezentat de foarte multe icoane. Una dintre ele este icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni, așezată în partea de nord. Legenda spune că icoana a fost lăsată exact pe locul unde Sf. Apostol Andrei ar fi lăsat-o atunci când a intrat prin deschizătura de deasupra bisericii, acolo unde, acum, este turla. Mult mai târziu, a fost adăugat un pridvor acoperit, cu intrarea laterală.

Primul document scris în care se vorbește despre mănăstire este de pe la 1385, dar se presupune că lăcașul avea o funcționalitate mult mai veche. Astfel, legendele povestesc despre faptul că Sf. Andrei a ajuns pe aceste meleaguri având asupra sa icoana făcătoare de minuni, gândindu-se probabil că aici ar putea găsi vreun preot al lui Zamolxis spre a-i transmite învățături creștine. Un alt document din timpul lui Mircea cel Bătrân atestă faptul că satul era dăruit mănăstirii de maici, știindu-se, la acea vreme, că era vorba de un lăcaș foarte vechi. Se presupune că mănăstirea a avut aceeași destinație cu mult înainte de întemeierea satului, încă din zorii creștinismului, date concrete despre întemeierea mănăstirii neexistând sau nefiind descoperite încă.

Intrând pe tărâmul legendelor, încă se mai povestește că Sf. Andrei, având asupra sa 12 icoane pictate de Sf. Evanghelist Luca, ar fi intrat în peșteră cu gândul de a răspândi învățăturile creștine, însă negăsind pe nimeni acolo, a lăsat în grotă icoana Maicii Domnului, pictată pe lemn. Cea mai cunoscută și vehiculată legendă despre mănăstirea săpată în piatră povestește că icoana și grota au fost uitate pentru multă vreme, reînviată apoi prin transformarea fostului lăcaș păgân într-un simbol al creștinismului. Ulterior, prin secolul al XVIII-lea, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul a fost ferecată în argint, în 1870 a fost litografiată și înrămată în argint de către soția unui general, la începutul secolului al XX-lea, pentru că, în 2004, să fie restaurată cu o pictură atașată pe pânză, după modelul icoanelor de la muntele Athos. Tot atunci, în 2004, un credincios stabilit în altă țară, a donat aur pentru ca icoana și veșmintele Maicii Domnului și pruncului să fie ferecate în aur. Așa se face că, actualmente, icoana are îmbrăcămintea și rama din aur, pentru aceasta fiind necesare peste 1,5 kg de aur. De altfel, se consideră că icoana este printre cele mai vechi artefacte, considerându-se că aceasta a fost pictată de Sf. Apostol Luca la îndemnul Maicii Domnului, fiind apoi adusă la Nămăești de însuși Sf. Apostol Andrei.

Rămânând pe tărâmul legendelor, una dintre ele amintește de visul celor trei ciobani, cărora le-a apărut un înger care le-a povestit despre icoana din biserica din grotă, iar, mai apoi, chiar Maica Domnului i-ar fi condus la stânca ce adăpostea biserica. Se spune că icoana a rămas pe același loc în care ar fi fost lăsată, fiind și acum pe același loc în interiorul mănăstirii și considerată cea mai veche din țară. Tot legendele spun că icoana și-a ales singură locul pe peretele din stânga, refuzând să fie așezată în altar. În visul lor, tot Maica Domnului le-ar fi spus că icoana nu poate fi ascunsă, ci așezată în așa fel încât toți credincioșii să o vadă.

Ansamblul monahal cuprinde și turnul-clopotniță, dar și muzeul și stăreția. Așa cum icoana este cea mai veche din toată creștinătatea, muzeul este unicat în țară prin colecțiile sale. În muzeu există o colecție impresionantă de icoane donate de credincioși ori aduse din alte părți (aici există o icoană rusească adusă de un ostaș rus, alta adusă de la Săliștea Sibiului etc.), o cruce din aur, sfeșnice și alte obiecte bisericești, dar și epitaful brodat cu fir de aur. În altă sală se regăsește o amplă colecție personală de costume populare românești vechi de peste 150 de ani, unele costume fiind cusute cu fir de aur. Prețul vizitării muzeului este de 5 lei/persoană.

Însă dincolo de toate legendele, biserica din grotă a supraviețuit vremii și vremurilor, scăpând de urgia jafurilor, incendiilor și furturilor. Oare icoana făcătoare de minuni să fi apărat de fiecare dată bisericuța? Întrebări pe care și le pune oricine pune piciorul la Nămăești și ascultă legendele locului spuse de măicuțe ori citite înainte de vizită. Dacă aveți drum prin zonă, n-ar strica să vă abateți un pic și să vizitați mănăstirea de la Nămăești.

În final, vă doresc vacanțe, drumeții și călătorii frumoase, plăcute și în siguranță!

---

VIZUALIZĂRI: 629 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI