Pârtia de schi de la Câmpulung Muscel

TIPĂREȘTE

Iarna este anotimpul în care activitățile turistice, mai ales în zona montană, se desfășoară prin intermediul drumețiilor și a practicării sporturilor specifice. Schiul este o activitate sportivă și recreativă care s-a impus în rândul sporturilor de iarnă, mișcarea în aer liber și, de ce nu, adrenalina fiind ingredient perfecte pentru o zi reușită la munte.

Ion Matei scria în cartea „Marea aventură a schiului” din 1982 că: … schiul a devenit […] un templu în care curajul, vigoarea fizică și spiritual se împletesc atât de armonios cu dorința de frumos și de mai bine.

Termenul de „schi” se pare că are la origine o veche onomatopee, cunoaștem cu toții zgomotul scos de frecarea schiurilor pe zăpadă. Cuvântul norvegian „Ski” se pronunță „Șii” sau „Jii” și treptat s-a răspândit în toată lumea, desemnând deplasarea cu „aripile de lemn”.

În România s-au utilizat în zonele montane din vremuri vechi acei „bocanci de zăpadă”, de fapt platforme rotunde din plasă care se atașau de încălțăminte. Prima atestare documentară a practicării schiului pe meleagurile românești datează din 1578 când italianul Alexander Gwanina scrie în „Cronica Europei Sarmatice” despre tălpicile de lemn cu care locuitorii din regiunea Ceremușului se deplasau pe zăpadă. Probabil că din nordul țării utilizarea schiurilor s-a răspândit spre regiunile dunărene.

De altfel, cele mai multe dovezi documentare privind schiul le avem din Transilvania unde în secolul al XIX-lea s-au înființat mai multe asociații și societăți care promovau drumețiile și sporturile de iarnă (1837 – la Brașov apare „Societatea carpatină ardeleană”; 1869 – la București se înființează „Trinitatea vremelnică” care avea ca scop organizarea de „excursiuni”; 1880 – la Sibiu ia ființă „Societatea Carpatină Transilvană” etc.). În Transilvania schiul pătrunde mai ușor pe filiera austriacă și germană, pe când pe Valea Prahovei sportul de iarnă vine de la elita bucureșteană care mergea la schi în Elveția. Ce frumos era numit la sfârșitul secolului al XIX-lea acest sport hibernal: săniușul pe picioare.

În februarie 1909 se desfășoară primul concurs de schi de la noi din țară organizat de „Societatea de Schi Brașoveană” (înființată în 1905) pe o distanță de 7,5 km în Poiana Postăvarului. Tot aici se construiește în 1913 prima trambulină de sărituri cu schiurile.

Pârtia Chilii – Câmpulung Muscel

Deoarece vroiam să ne bucurăm de zăpadă și săniuș (cu schiurile nu mă împac) și urma și ziua liberă din 24 ianuarie (160 de ani de la Unirea Principatelor Române), iar Valea Prahovei ar fi fost foarte aglomerată, am căutat încă de la începutul anului un loc mai liniștit și destul de aproape de Capitală. Am ales Câmpulung Muscel deoarece în apropierea orașului se află o pârtie de schi care oferă posibilitatea practicării și a săniușului. Ne-am instalat baza la Maisonette Apartments, despre care am scris anul trecut (vezi impresii), loc de cazare care și-a păstrat calitatea serviciilor.

Accesul la pârtie este facil, din centrul orașului Câmpulung Muscel până în parcarea de lângă pârtie fiind circa 6,5 km distanță. Din preajma Colegiului Național „Dinicu Golescu” se urmează DJ 737 spre Boteni, prin comuna Mioarele. Traseul e în ascensiune, are serpentine, iar la un momet dat apare indicator dreapta spre pârtie; aici se intră pe DC 32 (spre satul Chilii), un drum îngust pe care se rulează aproximativ 450 m până la locul de staționare. Nu există un spațiu amenajat pentru parcare, doar o platformă de pământ pe dreapta care acum era acoperită de zăpadă.

Ne aflăm pe Dealul Mățău, un deal subcarpatic aflat în topul celor mai înalte astfel de forme de relief din țară, și anume 1017 m. Pe culmile sale se întinde satul Mățău; din anumite zone se poate vizualiza o frumoasă panoramă a orașului muscelean Câmpulung. În fiecare toamnă, pe Dealul Mățău, se aprinde Focul lui Sumedru, o veche tradiție populară cu valențe purificatoare.

Date tehnice. Pârtia Chilii a fost inaugurată în anul 2007, dar funcționarea sa depinde exclusiv de stratul de zăpadă naturală, având în vederea altitudinea la care se află. Pârtia Chilii (mai este cunoscută și după denumirile Pârtia Mățău sau Pârtia Mioarele) are o lungime de circa 1000 m, o înclinație de 17% și o diferență de nivel de 90 m. Traseul se încadrează în categoria ușoară, fiind ideal pentru începători.

Există instalație de teleschi tip monocablu cu mers continuu care acoperă o lungime de circa 600 m. Instalația a fost construită în 2007, are o viteză de 2,8 m/s și o capacitate de 720 de persoană pe oră.

Între dotările pârtie se numără și cele două ratrackuri, iar în anumite articole și fotografii apar și câteva tunuri de zăpadă artificială (pe care eu nu le-am mai văzut acum). O cabană de lemn găzduiește un bar cu terasă pentru gustări și băuturi, dar și un centru de închiriat echipamente pentru sporturile de iarnă (schiuri, clăpari, săniuțe – totuși în număr limitat). Atunci când se deschide (lucru anunțat pe contul de FB), programul de funcționare este 10.00-17.00, având în vedere că pârtia nu are nocturnă. Prețurile pentru un abonament de o zi sunt: 70 lei/adult și 40 lei/copil.

Am parcat autoturismul pe marginea drumului de acces și ne-am îndreptat spre pârtie. Din păcate condițiile meteo, mai mult ploaie decât ninsoare, nu au fost propice nici măcar pentru săniuș. Pârtia era închisă, zăpada fiind moale și apoasă. Totuși am mers un pic pe traseul de schi pentru a vedea pârtia și a admira peisajul. După nici 15 minute întreg Dealul Mățău a fost cuprins de o pâclă groasă care nu ne-a mai permis să vedem panorama orașului Câmpulung. Pădurea și stâlpii teleschiului s-au pierdut în ceață, ne-am amuzat un pic apoi am plecat spre Casa memorială „Poet G. Topârceanu” de la Nămăiești (vezi impresii).

Concluzii. Pârtia Chilii de la Câmpulung Muscel este practicabilă doar atunci când ninge suficient de mult la altitudinea de 1000 m. Din cauza perioadei mici de exploatare și a numărului sensibil mic de schiori prezenți iarna în zonă (mai mult localnici) nici investițiile nu sunt mari. Se simte nevoia unor indicatoare clare către pârtie și amenajarea mai temeinică a spațiilor de parcare. Totuși, pârtia Chilii este o opțiune bună pentru schiorii începători și pentru cei care se feresc de aglomerație, iar peisajul e încântător.

O iarnă frumoasă!

---

VIZUALIZĂRI: 3991 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI