Pelerinaj la 7 mănăstiri în Postul Crăciunului (în apropiere de Bucureşti)

TIPĂREȘTE

Pe la jumătatea lunii noiembrie, navigam (de ce s-o fi spunând aşa, că doar mousul nu e o ambarcaţiune?) pe FB, când mi-a sărit în ochi un anunţ despre un pelerinaj la mai multe mănăstiri din jurul Bucureştiului. Nu i-am dat importanţă, nu l-am citit tot şi am trecut mai departe. Nici nu reţinusem ce conţinea şi cine l-a postat. Au trecut vreo două zile fără să mă gândesc la el dar într-o dimineaţă m-am trezit cu o stare de vinovăţie şi de nemulţumire. Gândul meu era la anunţul pe care nu l-am citit. Cum să mergi tu la zeci de biserici şi mănăstiri din ţară şi poate cu cele vizitate în străinătate depăşeşti o sută, mă refer la catedrale, domuri, bazilici, catacombe creştine, lavre ortodoxe, moschei, minarete, temple de la aztece şi maiaşe până la budiste în Asia şi să nu vizitezi câteva mănăstiri din apropierea oraşului în care locuieşti? Conştientizam că făcusem păcatul trufiei. Determinarea mea era foarte mare să găsesc anunţul dar caută acul în carul cu fân? Nu reţinusem nici titlul, nici cine organizează pelerinajul. Am intrat pe Google şi am început să fac combinaţii de cuvinte cheie. Tot combinând cuvinte, din straturile ascunse ale memoriei pasive, tastând, mi-a apărut pe ecranul calculatorului titlul anunţului căutat. ˝Pelerinaj în Postul Crăciunului la 7 mănăstiri din jurul Bucureştiului˝. Am citit toate detaliile inclusiv organizatorul, un club administrat de o doamnă, afiliat unei agenţii mai cunoscute. Preţul era mai mult decât derizoriu:80 lei iar programul de la 7 dimineaţa la 20 seara, cu oprire la un restaurant pentru cine dorea. Am dat telefon şi i-am cerut doamnei relaţii suplimentare dintre care, dacă şi cât e de mers pe jos de la parcările autocarului la mănăstiri. I-am zis că merg greu şi am plusat la vârstă, zicând că am 90 de ani (realitatea de 88 nu făcea aceeaşi impresie). Doamna mi-a spus că se opreşte la poarta mănăstirilor cu excepţia uneia la care e de străbătut o alee de două-trei sute de metri. Vroiam să merg să-mi spăl păcatul trufiei dar îndoielile au început să mă cuprindă imediat ce am avut toate informaţiile: dacă va fi frig sau va ploua? dacă nu rezist ca oboseală? dacă vor fi scări fără balustradă de urcat la intrările în biserici? dacă, mergând cu un baston sau două beţe de tracking rămân în urma grupului? dacă având mâinile ocupate nu pot fotografia? Clar, îmi trebuia un însoţitor. Prietenele mele senioare (adică tot foarte bătrâne, numite popular babe) da, fac turism susţinut, însă numai la medici şi farmacii. Nici vorbă să meargă în excursii. Am invitat-o pe doamna care-mi face cumpărăturile şi mă ajută la treburile mai grele din casă. A fost foarte bucuroasă. Este o femeie serioasă şi responsabilă şi efectiv m-a ajutat la urcat şi coborât scara cu trepte înalte ale autocarului, mi-a mai ţinut beţele când fotografiam, m-a luat şi adus acasă cu taxiul ca să nu mă împiedic pe întuneric. M-am înscris cu două persoane, am trimis banii în cont şi pe 26 nov. ora 7 dimineaţa eram în autocar spre mănăstiri.

Programul cuprindea: manastirile Plumbuita, Căldăruşani, Ghigiu, Parepa, Pissiota, Turnu de Prahova şi Ţigăneşti. Cu excepţia primelor două şi a ultimei pe care le văzusem cu foarte multe decenii în urmă, de celelalte patru nici nu auzisem.

Pe AFA s-au scris multe reviewuri despre aceste mănăstiri, în general câte trei pentru fiecare, cu excepţia mănăstirii Căldăruşani care a adunat şapte articole şi Ghighiu, opt. Despre mănăstirea Pareta nu a pomenit nimeni deşi este o exclusivitate pe care ar trebui s-o vedeţi. Mănăstirii Căldăruşani şi Pareta le voi dedica reviewuri separate datorită importanţei lor. Celelalte le voi trece doar în revistă, punctând amplasamentul, foartă puţină istorie, impresiile personale şi câteva poze pentru cei care vor să le vizitze şi nu au citit reviewurile anterioare care abundă în amănunte. La ultima mănăstire, la Tigăneşti nu a coborât jumătate din autocar şi nici eu. Era peste ora 19 şi atât intrarea, cât şi aleea de acces la mănăstire erau într-o beznă totală.

1. Manastirea Plumbuita este situată în Bucureşti, cartier Colentina şi se poate ajunge la ea cu câteva autobuze (182,282,667), metrou M1 cu coborâre la staţia Doamna Ghika. (Moovit).

Numele mănăstirii vine de la faptul că a fost mult timp acoperită cu plumb până ce Matei Basarab l-a scos pentru a face ghiulele.

Câteva date istorice

Începerea construcţiei în anii 1560 a fost făcută de Petru, fiul lui Mihnea Ciobanu şi al doamnei Chiajna şi continuată de alţi domnitori. În 1586 Mihnea Turcitul o închină mănăstirii Xiropotamu de la muntele Athos. Hramul este Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul.

Mănăstirea Plumbuita a avut un rol important în răspândirea culturii în Tara Românească pentru că aici a funcţionat din 1573 a treia tiparniţă în care s-au tipărit primele cărţi în Bucureşti, un Tetraevangheliar şi o Psaltire. A fost distrusă de un incendiu în 1614 şi refăcută de Matei Basarab în 1647 în forma pe care o vedem astăzi. Atunci s-au ridicat ziduri de apărare cu grosime de 1m din cauza invaziilor repetate şi s-a construit Casa Domnească. Ca şi alte mănăstiri construite în aceeaşi epocă a adoptat o arhitectură prebrâncovenească cu influenţe munteneşti şi moldoveneşti. Planul ei este triconic şi are o turlă pe naos. În secolele următoare decade, iar cutremurul din 1802 o afectează puternic. Părăsită, devine închisoare politică a revoluţionarilor din 1848 şi mai apoi, după secularizarea averilor mănăstireşti transformată în biserică obişnuită de mireni. A fost refăcută după planurile iniţiale în perioada 1933-1940 dar cel de al doilea război mondial a intrerupt lucrările de restaurare. Lucrările s-au reluat în 1953 şi a fost sfinţită ca mănăstire în 1958 sub patriarhul Justinian Marina.

Vizita

Se intră în curtea mănăstirii pe sub cloptniţă, pe pereţii căreia sunt pictate scene religioase. Deasemeni pe peretele exterior de cărămidă al clopotniţei este înscris ˝monument istoric˝. Zidurile de incintă au cca 1 m grosime. Chiliile boltite cu un etaj se desfăşoară pe o latură a curţii şi sunt continuate cu alt corp fără etaj de cărămidă aparentă. În faţa lor este o fântână sub un monument religios. Tot în curte este un chiosc de lemn sub care se află o cruce încrustată. Deşi era sfârşit de noiembrie în glastrele din bolţile chiliilor erau multe flori. Tabloul votiv îl reprezintă pe ctitorul mănăstirii domnitorul Matei Basarab. În mănăstirea Plumbuita se află o icoană a Maicii Domnului şi alta a Sf. Nicolae făcătoare de minuni şi părticele din moaştele sfinţilor Nicolae, Gheorghe şi Pantelimon, Sf. Ioan cel Nou aduse de la muntele Athos şi Suceava.

După ce am încheiat vizita în mănăstirea Plumbuita din Bucureşti, ne-am îndreptat spre mănăstirea Căldăruşani care, datorită importanţei şi complexităţii sale necesită un review separat.

WEB, te rog înserează: https://www.youtube.com/watch?v=0ft0kdIDcz4

- citeşte în continuare-

Amplasată pe o ridicătură de pământ în cartierul Colentina este cunoscută de majoritatea bucureştenilor. Este bine întreţinută.

Este un loc vechi şi cunoscut de reculegere. La icoanele făcătoare de minuni ale Fecioarei Maria şi a Sfântului Nicolae veşnic sunt zeci de oameni care se roagă pentru sănătatea familiei lor şi limpezirea vremurilor.

---

VIZUALIZĂRI: 674 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI