Pe urmele lui Eminescu prin București

TIPĂREȘTE

La mulți ani! De început de an! Dar și cu ocazia sărbătoririi „Zilei Culturii Naționale”, zi stabilită prin lege acum 10 ani. Aaaa..., există așa ceva? Se pare că da, deși televiziunile comerciale au început știrile la prima oră a dimineții cu diverse grozăvii. Prin presă se scrie câte ceva, la radio se vorbește despre poet, s-au organizat câteva evenimente, unele cu intrare gratuită, altele pe bază de invitații. De ce 15 ianuarie? Întrucât la 15 ianuarie 1850 s-a născut Luceafărul poeziei românești: Mihai Eminescu.

Cultivarea limbii române a constituit ununl din crezurile de căpătâi ale lui Eminescu. Dar această „împărăteasă bogată” (Timpul, 1879) – limba română, un adevărat „fagure de miere” (Epigonii) este astăzi trecută pe un plan secund, transformată și actualizată. Mai este poezia lui Eminescu de actualitate? Mai există în programele școlare?

Tânărul Eminescu ajunge la București undeva în preajma anilor 1867 având în vedere legăturile sale cu trupele de teatru Iorgu Caragiale și Millo-Pascali; în toamna anului 1868 se angajează sufleor la teatrul Național din Capitală. După peregrinări de circa 10 ani prin țară și străinătate revine la București în 1877 ocupând funcția de redactor la publicația „Timpul”.

Urmele lăsate de Eminescu în București sunt puține, nemeritat de puține. Orașul a trecut prin transformări serioase în ultimii 150 de ani și multe locuri care aveau legătură cu Mihai Eminescu au fost efectiv șterse de pe fața pământului. Au mai rămas doar repere ale trecerii eminesciene: Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei de azi), Biserica Albă, restaurantul Capșa, Pasajul Villacrosse (vezi impresii), parcul Cișmigiu (vezi impresii), mănăstirea Mărcuța (vezi impresii) etc.

Care sunt principalele monumente care ne aduc aminte de poetul nepereche Eminescu în București? Le voi trece în revistă în rândurile scurte de mai jos. Am trecut astăzi pe la o parte din ele pentru a aduce un omagiu poetului de care mă leagă amintirile dragi ale copilăriei. Am scris anii trecuți două articole despre satul din Moldova în care eu am copilărit, Joldești – așezarea natală a mamei lui Eminescu, Raluca (vezi impresii și vezi impresii).

Cred că cea mai cunoscută reprezentare a marelui poet din București este opera de artă a sculptorului Gheorghe D. Anghel situată în fața monumentalului Ateneu Român. Realizată din bronz în 1965 (din două bucăți) a fost amplasată pe actualul loc în 1966 înlocuind compoziția „Alergătorii” (realizată de Alfred Boucher în 1913 și poziționată azi pe Calea Victoriei). Poetul este înfățișat drept un tânăr cu plete, „îmbrăcat” doar cu o mantie și o eșarfă în jurul șoldurilor (simbol al „vieții trecătoare”).

Statuia era înconjurată de flori, un eveniment cultural omagiind în interiorul Ateneului pe Mihai Eminescu, de la a cărui naștere se împlinesc 170 de ani, și serbând totodată Ziua Culturii Naționale. Mai multe personalități culturale vârstnice se fotografiau și discutau susținut în jurul monumentului.

În Rotonda Scriitorilor din secularul parc găsim un bust al Geniului poeziei românești realizat de sculptorul Ion Jalea și amplasat aici în 1943 odată cu amenajarea peisagistică a acestui spațiu cultural. Chipul de marmură albă e impresionant, privirea tânărului poet fixând zările. Oameni „de bine” au spart acum câțiva ani bărbia lui Eminescu, iar acum se observă o fisură reparată a nasului. Un trandafir galben, ofilit și înghețat, e sprijinit de soclul monumentului.

În spatele blocurilor care străjuiesc fostul bulevard „Victoria Socialismului”, în apropierea Mănăstirii Antim, pe straga George georgescu, lângă clădirea liceului ce îi poartă numele se află un alt bust al poetului. Realizat de sculptorul Mihai Onofrei monumentul e amplasat într-un mic spațiu verde înconjurat de bănci, cam neîngrijit parcă. O coroană de flori străjuie soclul de culoare vișinie (neinspirată).

Același sculptor a mai realizat un bust al lui Mihai Eminescu în 1953, un chip matur, serios, cu mustață, statuia fiind poziționată în Parcul Regele Mihai (fost Herăstrău).

Concluzii. Am trecut și pe lângă unul din sediile ziarului „Timpul” din capătul străzii Lipscani spre Calea Victoriei, e locul unde Eminescu a lucrat timp de 2 ani ca redactor. Clădirea se află în reabilitare azi, dar pe fațadă vedem o plăcuță care ne oferă informațiile de mai sus, precum și o efigie din bronz cu chipul poetului Mihai Eminescu.

În 2014 am mai zărit un bust al lui Eminescu în curtea sediului PSD (vila Stelian Toma) de pe Șoseaua Kiseleff (vezi impresii) realizat de sculptorul Doru Drăgușin și inaugurat în 2001. Am înțeles că mai există câteva monumente dedicate poetului național răspândite prin București (curtea Ministerului de Externe, Parcul Național etc.) și să nu uităm monumentul funerar din cimitirul Bellu.

Închei acest articol cu speranța că va fi mai bine...

Educaţia antreprenorială, educaţia pentru sănătate, pentru igienă, pentru protecţia mediului, pentru circulaţia pe drumurile publice, pentru egalitatea de gen şi câte alte educaţii se câştigă prin eforturile familiei şi ale şcolii. Dar perceperea lui Eminescu şi a lui Goethe, a armoniei unei simfonii de Mozart sau a unei opere de Giuseppe Verdi, a semnificaţiei unei coloane ionice, sau a unei ogive gotice, scrierea şi vorbirea corectă în limba lui Creangă, a lui Voltaire, ori a lui Shakespeare nu se pot face fără stăruinţă personală în cadrul marii strategii de stăpânire a ceea ce numim, cu mândrie, cultură generală – a declarat prof. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române.

---

VIZUALIZĂRI: 1427 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI