Dâmbovița, apă dulce... Partea III: Piața Unirii – Timpuri Noi (iarna)

Conform Regulamentului : CAP3. A. 1. C1, C2 articolul se publică fără PMA standard.

Nu cred ca merita sa fie fragmentat, daca te uiti in istoria AFA vezi ca esti nedreptatit (imi pare rau ca spun asta de 1 martie). Capitala tarii noastre are o istorie lunga, are cladiri superbe, bolnave voit si care vor muri curand, este un oras cunoscut si vizitat de multi straini care s-au indragostit de case, strazi, statui si te intreaba pe tine, turist in tara lor despre acestea si tu esti cam fastacit ca nu stii, desi esti bucurestean. iti spun asta pentru ca eu am patit rusinea cu o statuie din Bucuresti, voi scrie un articol despre ea, o grecoaica mi-a pus in fata miniatura si m-a intrebat despre: trecusem pe langa statuie de la 19 ani, mereu, cu pauzele in care n-am fost locuitoare a orasului, concluzia este ca mi-a dat o lectie grecoaica pe care, recunosc, o meritam.

Multumesc pentru cuvintele frumoase de la articolul meu cu casa Martisor si scuze ca nu am raspuns, dar Cronos... sa dam vina pe zeu ca e "nemuritor si rece".

Cu sau fara puncte, iti propun sa continui saga Bucuresti, voi scrie si eu pentru ca doar ieri, trecand pe o artera importanta mi-am promis sa ma intorc sa fac poze caselor ce vor disparea in urmatorii ani desi, daca ar fi conservate si renovate, sigur am avea mai multi turisti.

Sa ne citim cu bine!

Imi pare rau ca se termina aici, m-am bucurat de ceea ce am citit si te felicit din tot sufletul. Eu sunt la categoria junior - 50-60 ani, iar aceasta zona finala Timpuri Noi o cunosc si din perioada copilariei (am stat oarecum prin apropiere), am invata in zona, am lucrat 23 de ani in zona asa ca am vazut marirea si decaderea ei sau nasterea si renasterea ei. In urma cu aproape 40 de ani aici era un cartier de case micute, inghesuite (unele cu etaj dar in care locuiau mai multe familii) care insa reprezentau suflatul acelor oameni care statea acolo unii de mai multe generatii. A venit insa cineva si a dat voios din mana si a fost daramat totul iar oamenii mutati la bloc. Poate o sa spuneti " Si ce daca, s-au dus maghernitele si acum se inalta niste blocuri frumoase" asa o fi, insa pentru acei oameni mutati cu forta a fost o trauma, s-a rupt ceva din ei. Aveam si eu colega mea de banca care desi era copil a suferit dupa acea casa. Nu trebuie sa uitam niciodata de unde am plecat si ce avem in spate. Cat despre cele spuse de @elviramvio cati dintre noi cunoastem orasul in care suntem, cred ca foarte putini pentru ca ne deplasam in viteza cu gandurile in alta parte, si eu fac parte dintre acestia, foarte greu ma concentrez pe obiectivele pe langa care trec, sa le vad intr-adevar. Nu stiam unde este Muzeul Aman, desi trecusem pe langa el de foarte multe ori. A fost nevoie de un reportaj la TV ca sa invat care sunt statuile de la Universitate pe langa care trecusem de cel putin 100 de ori. Vizitam tot felul de orase din tara sau din afara insa nu ne cunoastem orasul in care stam (poate ca de multe ori nu avem cum sa o facem) si daca tot nu reusim pentru ca intotdeauna ceva este mai important, chiar daca articolul nu va avea valoare in puncte, va avea valoare in cunoastere. Fiti darnici si impartasiti din cunoasterea orasului vostru. Felicitari inca o data celor care o fac si celor care o vor face.

Până acum vreo zece zile, albia râului era golită și s-a mai trecut cu tractorul să curețe mâlul și gunoaiele aruncate.

Buna!

Foarte interesante articolele.

In timp ce citeam descrierea ta la Hanul lui Manuc, ma gandeam ca a facut chiar bine Ceausescu cand a sistematizat zona a desfintat liniile de tramvai care circulau foarte aproape de han.

O cladire noua dar pentru mine importanta este cea a Teatrului de Opereta si Musical Ion Dacian cu intrare prin Octavian Goga si care se afla relativ in spatele bibliotecii.

Frumos ai descris si zona veche din perimetru Radu Voda, marele pacat al acestei zone este ca sta ascunsa dupa blocuri.

Cu respect!

Interesant acest serial dedicat plimbării pe cheiul Dâmboviței, în care am avut ocazia să descopăr o altă față a Bucureștiului, diferită de cea pe care am perceput-o eu în cele câteva zile pe an în care mai vin aici cu diverse treburi.

Fotografiile încheagă un puzzle virtual al unui oraș frumos, în care reperere istorice apar la tot pasul; trebuie doar să ai informația (pe care ne-ai pus-o la dispoziție) și dorința de a cerceta pentru a cunoaște locuri și lucruri interesante.

Îți doresc să ai parte de o primăvară plină de plimbări frumoase și de realizări pe AFA!

@webmaster26 - Mă supun hotărârii moderatorilor care apreciază articolul conform Regulamentului: Capitolul 3, partea A, punctul 1, subpunctul C1 (amfostacolo.ro/cafenea/in ... lo-sistemul-pma). Permiteți să nu fiu de acord cu subpunctul C2 - nu am depășit numărul de 5 articole pe an scrise despre localitatea de domiciliu (sunt două despre parcuri și trei despre plimbarea pe cheiul Dâmboviței). O primăvară frumoasă!

@elviramvio - Mulțumesc pentru cuvintele frumoase; Bucureștiul oferă permanent subiecte interesante.

@mishu - Mulțumesc pentru aprecieri; vrem, nu vrem mulți dintre noi am avut/avem legătură cu râul Dâmbovița.

@adrianbogdan - Mulțumesc pentru lectură. La un moment dat Hanul lui Manuc se afla chiar pe cheiul Dâmboviței, înainte de sistematizarea cursului de apă. Ansamblul monastic Radu Vodă e înghesuit în spatele blocurilor, dar poate acesta a fost și norocul lăcașului de cult - a scăpat de demolare în epoca comunistă.

O Primăvară frumoasă tuturor!

@Crazy_Mouse - Mulțumesc pentru atenția acordată articolelor din această serie. Este interesant să descoperim noi trasee de vizitat în orașul în care ne-am născut/trăim, noi obiective grupate după anumite criterii sau rute turistice de genul „Pe urmele... ”. Dacă ne-am dezlipi mai mult timp ochii de pe ecranul smartphone-lui în timp ce mergem spre o destinație (pe jos ori cu mijloacele de transport în comun) sunt sigur că vom observa clădiri, parcuri, monumente interesante - dar asta e altă discuție.

De asemenea, îți doresc călătorii interesante, sănătate maximă și articole bune.

@tata123 - sti ma gandesc ca in loc de Casa poporului "cetateni straini" ar putea vizita parte din obiectivele prezentate de tine in articol si la final sa bea o bere in curtea interioara a hanului.

Da stiu ca sistematizarea lui Ceausescu a modificat binisor cursul Dambovitei si tin minte clar ca o serie de tramvaie intorceau chiar in fata hanului orecum lateral de Hala Unirii, mai tin minte ca in zona se circula haotic fara nicio logica, dar ce ma bucura cel mai mult e ca hanul e acolo la locul lui nu stiu cat de protejat de metrou... dar in fine asta este o alta discutie.

@tata123 - Uite, d-aia n-are ursul coada! Pentru ca nu voi intelege niciodata excesul de reglementare, care pana la urma nu face altceva decat sa ingradeasca dreptul la libera exprimare al tuturor. Daca despre fiecare cladire cu valoare arhitecturala deosebita care mai exista sau a fost demolata se poate scrie cu economie maxima cel putin o pagina, nu inteleg de ce trebuie limitat dreptul autorului de a incerca prezenta prezentarea unei zone importante din Bucuresti doar in doua episoade. de aceea imi permit (sper ca autorul articolului nu se va supara pe mine) sa aduc vorba despre cele doua cladiri monument mentionate de autor (Hala Unirii si Spitalul Brancovenesc), de cladirea Tribunalului Bucuresti, din str Danielopol, restaurantul Calul Balan, din str Halelor, langa Hanul lui Manuc, cladirea hotelului Rahova, la intersectia Splaiului cu calea Rahovei, cladirea demolata a Institutului de Medicina Legala Dr. Mina Minovici, pe splai colt cu str. Cauzasi, pe unde urca alta data autobuzul 42 spre Balta Alba. Sunt cateva din cladirile reprezentative de pe cheiul Garlii, cum stiam noi aceasta artera rutiera, de care imi aduc aminte si imi cer scuze pentru ca uitat poate multe.

Dupa mai bine de 35 - 40 de ani mai am si eu dreptul sa uit. Pacat ca se termina serialul!

@liviu49 - cine, cui i-a ingradit dreptul la libera exprimare?? Se pot scrie si 100 de articole fara probleme. Insa numai primele 5 beneficiaza de PMA standard. Restul se pot vota simbolic cu +/- 1 PMA.

@webmasterX - Pentru mine tocmai aceasta diferentiere mi se pare o ingradire a dreptului de a scrie oricat de multe articole. Evident contez pe faptul ca acele articole reprezinta contributia efectiva a autorului la procesul de cunoastere si nu o compilatie de fragmente din alte articole ale altora. Nu inteleg de ce primele 5 articole sunt punctate intr-un fel si urmatoarele in alt fel.

Daca, de exemplu, mi-as propune sa descriu monumentele arhitectonice de pe calea Victoriei si mi-as permite sa scriu cate un articol de cate 2-3 pagini pentru fiecare monument, inseamna ca primele 5 monumente vor fi apreciate intr-un fel, iar urmatoarele in alt fel. Sau sa fiu mai explicit, daca s-ar nimeri ca articolul despre cladirea Ateneului sa fie al saselea articol, acesta va fi trecut la categoria scarbe (iertata sa-mi fie exprimarea, dar cam aceasta ar fi efectul diferentierii). Dar stati linistit ca nu ma mai apuc sa scriu articole. Mi-e de ajuns cat am scris, asa ca prefer sa transmit cunostintele mele in alt fel si in alt loc. Nu mi se poate interzice sa scriu ecouri si recomandari, asa ca la aceste capitole voi fi prezent, chiar daca deranjez.

Numai bine!

P. S. Chiar si legile se mai schimba!

@liviu49 - Mulțumesc pentru lectură și pentru completări - sunt binevenite din partea unor oameni care au văzut locurile așa cum arătau ele cu zeci de ani în urmă. Nu te supăra pe webmasteri, ei au motivat retragerea punctajului standard din punct de vedere al fragmentării excesive (conform Regulamentului: Capitolul 3, partea A, punctul 1, subpunctul C1). Cu subpunctul C2 nu am fost de acord, cum am scris mai sus (abia acest al treilea episod era nr. 5).

@tata123 - Raman ferm convins ca articolele dvs. (sa nu va suparati pe mine ca folosesc prenumele de reverenta, chiar daca varsta mi-ar da voie sa folosesc alt prenume, dar bunul simt asa cum l-am invatat eu ma obliga sa ma adresez in acest mod cu o persoana pe care nu am avut ocazia sa o cunosc personal) nu reprezinta fragmentare excesiva. Nu poti prezenta intr-un singur episod la un loc toate monumentele arhitectonice care merita vazute si mi se pare nefiresc ca unor monumente sa nu le acorzi respectul cuvenit. Fragmentare excesiva ar putea fi prezentarea unui monument pe etaje, dar si acolo pot avea suficiente motive de bun simt pentru a le prezenta separat. Nu poti aprecia intr-un fel cinci monumente si celelalte 100 in alt fel. Ce-ar fi daca la un meci de fotbal pentru primele 5 goluri marcate de o echipa intr-un meci acestea vor figura in clasament, la golaveraj, ca un gol, iar urmatoarele doar un sfert de gol.

Sper ca cine trebuie sa citeasca si PS de la ecoul meu anterior. Sper ca nu am fost prea subtil!

Ce aș mai adăuga eu la cele de mai sus:

- printre clădirile dispărute din zonă: Biserica Sf. Vineri; Institutul medico-legal Dr. Minovici (cam pe unde îs Biblioteca și Opereta acum); Fabrica „Timpuri Noi” (Lemetru sau mai bine zis, Lemaitre, din 1864; aici va apare un nou complex rezidențial)... Ceva mai la vale, pe partea dreaptă a râului, după podul Lemetru (Timpuri Noi), mirosul ne vestea de departe apropierea de Abator. Nici ăsta nu mai funcționează. Cred că e unul dintre puținele lucruri pe care nu le regretă nimeni din zonă, ba chiar dimpotrivă.

Și să nu uităm de Colectiv, o hală prăpădită de întreprindere (Pionierul) „transformată” în „club” de niște inconștienți; păcat că abia în ceasul al doișpelea le vine românilor mintea la cap. Și mai rău e că nu durează.

- Și mai la vale, în drum spre Târgul Vitan, tot pe malul drept, nea Nicu visase să facă un mare parc. Drept pentru care a demolat pușcăria și mânăstirea Văcărești, și cam toate casele de pe acea coastă de deal. Cum totul a rămas doar în visele lui, zona s-a sălbăticit devenind ceea ce azi unii numesc „Delta Bucureștiului”. Nu m-ar mira ca peste o vreme chiar să devină obiectiv turistic.

Dacă e să mai amintim dintre cele ale trecutului, un obiectiv inedit pentru București au fost izvoarele de apă minerală din zona Timpuri Noi de azi, cunoscute sub numele de „apele de la Văcărești”. Descoperite, mai bine zis deschise, în urma construirii unui pod (pesemne chiar cel de la Timpuri Noi, pod situat atunci pe Calea Văcărești), prin 1870, au funcționat vreo 10 ani, și au fost un pol de atracție pentru viața socială a orașului. Ba chiar unul din primele trasee de tramvai a fost instalat în zonă, iar duminicile se formau dinspre centru convoaie de tramvaie cu imperială (etaj), cu lăutari și petrecăreți, care veneau la fîntîna amenajată aici, pentru socializare.

Apele au fost prescrise și pentru cură, iar izvoarele au secat în urma unui nou șantier, de amenajare a malurilor rîului.