Caragiale și statuia umblăreață

TIPĂREȘTE

Nu cu mult timp în urmă, hoinărind pe vechile străzi din spatele hotelului Ambasador (frumoasă clădire în stil ArtDeco construită în 1937), în drum spre Schitul Darvari (ctitorie din anul 1834), m-am lăsat cuprins de frumusețea caselor și am continuat să mă „învârt” prin zonă.

Ajuns pe str. Maria Rosetti (1819-1893, prima femeie ziarist din România), într-o mică piațetă am văzut o statuie. M-am apropiat și am văzut că este vorba despre statuia lui I. L. Caragiale. Privind cu atenție mi-am dat seama că este vorba despre o statuie ce am mai văzut-o pe undeva, cu mulți ani în urmă. Căutând informații am descoperit că a fost amplasată pentru o perioadă în fața Teatrului Național din centrul Bucureștiului – acolo am văzut-o.

Amplasată în mica piațetă de pe str. Maria Rosetti statuia domină privitorul de la o înălțime apreciabilă. Înconjurată de un pic de vegetație și copaci, ar putea constitui un mic loc de popas dacă s-ar monta câteva bănci în preajmă. În spatele statuii se află o frumoasă casă cu o vechime de 100 ani, nelocuită, aflată în prezent într-o stare deplorabilă. Din nefericire în jurul acestei case și a scuarului cu statuia s-au construit clădiri moderne din sticlă și beton, care nu prea rezonează cu zona arhitecturală înconjurătoare.

Statuia din bronz a fost realizată de maestrul Constantin Baranschi în 1957. Se pare că inițial este vorba despre o statuie a lui Lenin, care a fost respinsă la un concurs de proiect. Drept urmare sculptorul a schimbat doar capul statuii – astfel a ieșit Caragiale. Statuia nu a fost însă amplasată nicăieri ci a fost luată de scriitorul Marin Preda și dusă în curtea Editurii Cartea Românească (str. General Berthelot), unde era director. În anul 1993 Primăria Capitalei o amplasează pe actuala poziție, pe str. Maria Rosetti nr. 4, în apropierea intersecției cu str. Ion Luca Caragiale – datorită faptului că în apropiere se află unul din imobilele în care a locuit dramaturgul (la nr. 5).

Epopeea continuă însă... Deoarece în anul 2002 Teatrul Național din București aniversa 150 ani de existență, și totodată era și Anul Caragiale, această instituție a cerut mutarea statuii în Piața Universității, pe spațiul verde din fața teatrului. Întrucât nu au obținut răspunsul așteptat, angajații teatrului vor muta statuia, fără aprobări, în iunie 2002 în fața Teatrului Național, pe un mic soclu. Monumentul a rămas aici timp de 4 ani, până în 2006. Probabil este și perioada când am văzut statuia în fața teatrului. În 2006 statuia a revenit pe soclul din str. Maria Rosetti, locul din fața Teatrului Național fiind ocupat de grupul statuar „Căruța cu paiațe” (autor Ioan Bolborea, inaugurat în 2010).

E posibil ca epopeea să meargă înainte... Deoarece proprietarii casei din spatele statuii vor să construiască în loc un bloc cu 5 etaje. Astfel, cine știe unde va fi mutată statuia.

În apropiere, pe str. Ion Luca Caragiale nr. 21-23 se află una din casele în care a locuit celebrul dramaturg. Faptul este semnalat printr-o plăcuță și o efigie cu chipul lui Caragiale. Clădirea, care azi adăpostește un restaurant cu nume de epocă, este micuță, cochetă și impresionează prin feroneria de deasupra intrării. Este casa în care s-a născut „Bubico”.

Fiica lui Caragiale, Eleonora Logadi, își amintește de casele în care au locuit: Văd casa în care am stat cândva și care există încă și azi, pe str. Maria Rosetti nr. 5, pe atunci Sf. Spiridon, și unde, ca și în schița „De închiriat”, se află lipite, spate în spate, două clădiri gemene... Locuința noastră era orientată spre nord, iar cea locuită de proprietar spre sud. Tot ca și în nuvelă, tata a propus proprietarului să facem schimb de locuință. Refuzat, el s-a supărat și ne-am mutat la mică distanță de acolo, în str. Rotari, azi I. L. Caragiale. Casa există și azi la nr. 21-23. Proprietarul avea un cățel foarte răsfățat, pe care-l chema Bùbico, și care era sortit să treacă la nemurire în schița cu același nume.

Un cartier plin de istorie, case cu parfum de epocă, povești și întâmplări adevărate... vă invit la drum spre parcul Maria Rosetti.

---

VIZUALIZĂRI: 2003 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI