Centrul cultural Nicapetre - redeschis publicului

TIPĂREȘTE

La inceputul lunii noiembrie, s-a redeschis pentru public Centrul cultural Nicapetre, inaugurat prima data in decembrie 2001 in fosta Casa a colectiilor de arta de pe strada Belvedere nr. 1, cladire care timp de 2-3 ani a fost inchisa si renovata complet.

Nicapetre, pe numele sau adevarat Petre Balanica, s-a nascut in Brailita (un cartier al Brailei), in anul 1936. A urmat cursurile Institutului de arta plastica “Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, a avut mai multe expozitii in tara, pe vremea cand era profesor, iar prin anul 1980 a fost invitat in Grecia pentru a expune lucrarile sale in cadrul unei expozitii de sculptura. Nu s-a mai intors in tara, a ajuns in Italia, apoi in Canada, cerand azil politic si traind apoi in Toronto. Viata lui a fost una tumultoasa, a muncit ca dulgher, vopsitor, sculptand in acelasi timp si luptandu-se cu greutatile, a avut mai multe expozitii, in anul 1991 obtinand un premiu important la o expozitie din Japonia cu o lucrare intitulata “Adam si Eva”, care a fost si cumparata pentru Muzeul Regal din Japonia. Practic, cariera internationala a lui Nicapetre a inceput din acel moment, a participat apoi la fel de fel de simpozioane si expozitii.

In legatura cu sculptura, Nicapetre a fost considerat un continuator al artei lui Brancusi, fara insa a o copia, dar noi nu am fost familiarizati cu aceste lucrari. Foarte multe opere au acelasi nume si chiar aceleasi forme. Exista o explicatie pentru ca fiecare din aceste lucrari porneste de la ideea de viata, cum reprezinti viata, ce simbol mai apropiat si mai de inteles pentru toata lumea poate fi gasit pentru viata si Nicapetre a ales samanta, care reprezinta o casa a vietii, toate formele au rotunjimea aceea.

Partea de jos a lucrarilor sale reprezinta radacina, partea de sus tulpina, acesta este la modul cel mai comun si direct exprimat, se numesc Invocatii sau se numesc Deveniri sau Altare pagane sau chiar Mugure. Invocatii pentru ca el spunea asa: viata este perpetua, nu se intampla decat sa te transformi dintr-o forma in alta, dupa ce mori si de fapt nu mori pentru ca ramane o samanta – urmasii tai. Din samanta aceea nu stii atunci cand semeni daca va iesi un lucru bun sau un lucru rau si atunci toate formele acestea care se dezvolta sunt ca o ruga catre creatorul suprem, ca din samanta aceea sa iasa ceva mai bun decat forma care fusese. Lucrarile lui sunt asemanate cu niste oameni care se roaga de multe ori pentru ploaie sau pentru alte lucruri, sunt ca niste ritualuri.

Se spune ca niciodata nu a taiat un copac viu. Si-a ales copacii doborati de furtuna sau de niste insecte care rod copacii la radacina, acolo prin Canada, a ales numai acesti copaci doborati tocmai ca sa exprime ideea ca nimic nu moare definitiv, ceva aparent fara viata se poate transforma in altceva si lemnul acela “omorat” s-a transformat in oameni care invoca puterea divina si speranta ca totul continua.

In prima sala pe stanga exista o lucrare care a fost cioplita in Canada dintr-un singur trunchi, are 300 de kg si a fost selectata dintre lucrarile a peste 350 de sculptori care reprezentau Canada la acel moment pentru a participa la o expozitie bienala din Japonia, cea mai celebra expozitie pentru sculptura din lume.

Cladirea care adaposteste in prezent Centrul cultural Nicapetre a fost construita prin anul 1912, a apartinut unui armator grec, pe numele sau Embericos Mihail, acesta fiind unul din sediile lui, altele fiind la Constanta sau chiar in Marsilia. Din pacate, firma lui a dat faliment prin anul 1929, a fost nevoit sa vanda toate proprietatile pe care le-a avut, printre care si aceasta, casa fiind cumparata de Asigurarile Sociale, fiind apoi transformata intr-o Casa a asigurarilor sociale si a functionat cu aceasta destinatie pana in 1937, cand s-a mutat intr-un alt sediu pe Calea Calarasilor.

Revenind la cladirea care adaposteste Centrul cultural Ncapetre, prin 1944 a fost ocupata de trupele sovietice, fiind comandamentul unei garnizoane. Dupa plecarea lor, s-a transformat in spital de boli dermato-venerice, apoi policlinica. In 1986 primul-secretar de atunci a fost de acord cu propunerea Inspectoratului de cultura ca aceasta cladire sa fie data Muzeului, ea insasi fiind o capodopera de arhitectura. S-au facut atunci niste lucrari sumare, s-au organizat expozitii de arta, iar in anul 2001 cand Nicapetre, unul din marii sculptori nascuti in Romania si in Braila a hotarat sa aduca in Braila toata opera lui – din Canada si din Grecia, s-a hotarat infiintarea Centrului cultural Nicapetre. In prezent aici este expusa doar o parte a operei, alta parte este inca in atelierul lui din Toronto si urmeaza, conform testamentului, sa fie aduse la Braila.

Embericos fiind grec si foarte atasat valorilor culturii grecesti, a tinut ca aceasta casa sa exprime valorile in care el crede si a exprimat toate aceste lucruri printr-un frumos vitraliu, care in prezent este restaurat. In 1958 acoperisul casei a ars si 3 ochiuri de geam au fost sparte, iar acum au fost restaurate. Sunt de alte nuante pentru ca sa se stie ce este original si ce a fost refacut. Partea de sus, este de la 1912 Viena, partea de jos a fost restaurata de restauratorul Muzeului Peles. Cromatica este diferita pentru ca nu se fac falsuri, sa se vada clar ca acea parte a fost restaurata.

Atasamentul lui Embericos pentru cultura antica greceasca este exprimata in acest frumos vitraliu prin Zeul Mercur, zeul comertului, patronul hotilor in acelasi timp, iar in axul casei, in luminator, a pus semnul crucii, deci traditia moderna reunita cu traditia crestina. In aceasta cladire nu exista doua incaperi identice, fiecare are forma diferita, holul este oval, foarte primitor si foarte dinamic, in jurul caruia sunt incaperile. Planul casei este ca o elice – toate incaperile sunt ca intr-o miscare de rotire in jurul axului, axul fiind reprezentat de acel hol oval.

Scarile sunt foarte primitoare, se vad mai bine chiar de la intrare. Se curbeaza si se revarsa de parca ti-ar iesi in intampinare, parca te-ar indemna sa urci, nu sunt muchii, totul este rotund.

Nicapetre s-a stins in anul 2008, la Toronto, dupa o grea suferinta, trupul lui fiind incinerat, o parte din cenusa fiind aruncata in Dunare iar o alta parte fiind depusa intr-o urna ce se afla intr-o incapere din cladirea recent data in folosinta, conform dorintei sculptorului.

Centrul cultural a fost deschis foarte repede de la terminarea renovarii cladirii pentru ca Anca Ghitescu, partenera de viata a lui Nicapetre, trebuia sa-i respecte ultima dorinta, aceea de a-i aduce aici cenusa. Lucrarile s-au terminat abia la sfarsitul lunii octombrie.

Nicapetre a donat si multe desene, care inca nu sunt expuse, acest lucru urmeaza a fi facut, iar casa va fi cu siguranta mult mai frumoasa atunci.

In incaperea in care se afla urna exista trei busturi care urmeaza a fi amplasate in Gradina Poligon, conform dorintei lui Nicapetre, pentru a fi transformata intr-un parc al personalitatilor. A iubit foarte mult Braila, intotdeaua a vorbit cu mandrie de orasul sau natal. A vazut Centrul cultural in anul 2001, atunci cand au fost asezate sculpturile lui, dar cladirea nu era atunci in stare buna. Operele au fost puse in conservare, cladirea a intrat in renovare si acum readuse in cladire.

Mare parte din aceste lucruri le-am aflat de la doamna muzeograf care s-a ocupat alaturi de directorul Muzeului de infiintarea acestui Centru cultural Nicapetre. Doamna muzeograf era prezenta aici intr-o zi de duminica si ne-a impartasit cu mare daruire si pasiune cate ceva din istoria casei si a operei marelui sculptor.

Programul de vizitare este zilnic 9-17, luni si marti inchis, iar taxa de vizitare reprezinta o suma modica - 2 lei/persoana.

---

VIZUALIZĂRI: 3124 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI