AmFostAcolo unde s-a scris istoria - Curtea Domneasca Targoviste

TIPĂREȘTE

Am lasat separat simbolul orasului Targoviste si nu am sa ma refer strict la Turnul Chindiei ci la tot complexul numit Curtea Domneasca care este situat (nici nu se putea altfel) pe Calea Domneasca. Nu vreau sa copiez ceea ce gasiti foarte usor pe internet insa voi face ceva referiri pe parcursul acestui articol si asta deoarece mi s-a parut una dintre vizitele cele mai interesante.

Pentru o documentare mai intense va sfatuiesc sa studiati acest site curteadomneascadintargoviste.ro si o sa aflati tot ce v-ar putea interesa.

Nu stiu cum era acest loc in urma cu niste ani insa acum mi s-a parut un loc minunat unde fiecare pietricica si fiecare fir de iarba emana istorie. Calci pe o piatra si te gandesti oare cine o fi calcat pe acolo inaintea ta. Poate ca (de fapt sigur) nu am vazut tot ce se putea insa este un loc in care poti petrece ceva ore bune.

La intrare am achizitionat biletele de rigoare (10 lei adult si 5 lei pensionar si am achitat si taxa de fotografiere de 15 lei) si am pornit in cautare.

Acum ce sa va spun, nu m-a intrebat nimeni daca am achitat vreo taxa de fotografiere si nu stiu cati o aveau platita, insa pentru 15 lei zau ca nu merita sa ma fac de ras.

Primul lucru pe care il intalnim este statuia lui Petru Cercel si urmeaza sa trecem pe sub Turnul Portii cu corp de garda unde vom gasi “Lista voievozilor Tarii Romanesti care au rezidat la Curtea Domneasca din Targoviste” dupa cum este scris pe placa din marmura si aceasta lista incepe cu Mircea Cel Batran si se incheie cu Constantin Brancoveanu, in total pe lista regasindu-se 33 de voievozi. Am incercat sa citesc numele si unele erau necitete si atunci (asa-mi trebuie) am cautat cu ajutotul prietenului Google lista domnitorilor Tarii Romanesti (pe un site specializat) si am avut surpriza sa gasesc mai multi. Nu am stat sa-i numar (pe cei cuprinsi conform listei intre Mircea Cel Batran si Constantin Brancoveanu insa par a fi mai multi. Si daca o sa vedeti cat au domnit in unele cazuri o sa va ganditi oare cum ar fi sa fie si acum la fel.

Din acest loc drumul nostru a luat-o la dreapta ajungand astfel in dreptul casei Dionisie Lupu acum Muzeul Tiparului si al Cartii Vechi Romanesti. Nu am vazut miscare pe aici ai nu stiu daca era deschis (theoretic trebuia sa fie). Poate ca ar fi trebuit sa incerc macar usa, insa mama si sotul au stat acolo pe o banca cat am mai facut eu poze in zona si nu a mai trecut nimeni pe acolo. In acest muzeu am citit ca poate fi admirat un model de tiparnita ce dateaza din 1778 si o vitrina in care se gasesc carti imprimate in orase precum Leipzig, Viena, Roma, Paris, Amsterdam.

De langa acest muzeu se vede ceva mai departe Biserica Sfanta Vineri numita si Biserica Domneasca Mica, ctitorie a lui Vlad Calugarul si a sotiei sale Smaranda. Aceasta este o bisericuta mica care are elemente comune cu Biserica Domneasca Mare, si poarta hramul Cuvioasa Paraschiva. Din documentele de arhiva s-a constatat ca aceasta biserica este una dintre putinele biserici din secolul XV care si-a pastrat caracteristicile si este construita avand pridvor, pronaos, naos si altar.

Dupa cum spun panourile informative din exterior, in pronaos s-a afla mormantul Doamnei Balasa, sotia voievodului Constantin Serban, nu am facut poze aici decat foarte putinde deoarece era o mica slujba care se oficia si nu mi s-a parut potrivit sa ma vantur pe acolo facand poze intruna.

Alaturi de aceasta biserica se gaseste o casuta cu un aspect modest ce contine cateva incaperi si despre care am aflat ca se numeste Casa Doamnei Balasa, sotia lui Constantin voda Serban, zis si Carnul scopul acestei constructii fiind “ca să fie de odihnă creştinilor care cad în nevoie, cei ce scapă la sfânta biserică”, conform unei pisanii din 1656. Mai tarziu, in secolul al XVIII-lea aici se deschide o scoala domneasca.

De aici pasii ne-au dus spre Biserica Domneasca Mare, ctitoria lui Petru Cercel, o cladire cu adevarat impresionanta, imbracata in caramida aparenta rosie si fiind in contradictie cu ruinele care se gasesc alaturi si care reprezinta ruinele Palatului lui Petru Cercel.

Biserica este in renovare astfel incat multe dintre cele ce ar putea fi vazute sunt in conservare pentru restaurare, insa am putut admira picturile de pe pereti sau stalpi, un sfesnic secolul XVIII. La intrare se regasesc si chipurile mai multor domnitori si de asemenea nu poate scapa neremarcata piatra funerara de pe mormantul doamnei Elina Matei Voievod sotia lui Matei Basarab si care a dat numele unei strazi in vecinatatea Bisericii Matasari.

Mai pot fi admirate diferite obiecte vechi expuse in vitrine sub geam.

Din pacate catapeteasama (iconostasul) nu poate fi vazut de loc, existand o placuta care ne spune ca este in restaurare.

Iesim din Biserica Domneasca Mare si ne indreptam spre subsolul Palatului Domnesc unde fotografiem obiecte expuse si dupa ce iesim iar la lumina zilei ajungem la alte ruine ale Palatului domnesc unde aici subsolul are deschidere la suprafata care este insa protejata cu geam si unde sunt expuse vesminte boieresti, avem si ceva panouri informative cu ce poate fi vazut si unde spre norocul nostrum am primit niste CD-uri cu tematica Targoviste.

Am ajuns si la ce am numi cireasa de pe tort adica Turnul Chindiei. Acesta este un simbol clar al orasului, nu stiu cati sunt cei carora daca le arati poza sa nu cunoasca despre ce este vorba.

Si despre acest obiectiv am gasit panouri informatie si am aflat ca este ctitorie (cel putin asa se presupune) a lui Vlad Dracul (tatal lui Vlad Tepes) construit in jurul anului 1440, avand 27 metri inaltime si 9 metri diametru peste pridvorul bisericii-paraclis construita de Mircea cel Batran.

Nu am sa va spun alte date, am pus la inceput link-ul util si daca va intereseaza mai mult cititi acolo. A urmat “cucerirea turnului” etaj cu etaj. Eram putin cam ingrozita de urcatul atator etaje avand in minte inca experienta cu Noaptea muzeelor cand ca sa vedem Muzeul Pompierilor de la Foisorul de Foc a trebuit sa urcam pana sus si apoi sa coboram. Aici am luat-o mai usor, urcam etaj cu etaj, vedeam de se poate pe acel etaj (sunt amenajate si diverse expozitii) ne uitam si in exterior unde se putea si apoi mai urcam.

Ultima bucata de scara pot spune ca mi-a dat fiori, odata cu noi in timp ce noi urcam s-au gasit sa coboare unii care admirasera privelistea de la ultimul etaj si acum se grabeau la coborare, astfel incat scara care nu mai este fixa avea un usor balans si ma gandeam, daca cedeaza.

Am ajuns in final la ultimul etaj de unde privelistea in exterior este minunata, si incercam de acolo sa vedem cam pe unde am stat, pe unde sunt Mitropolia si Stelea, in fine distractie de weekend.

Am facut poze si apoi am coborat.

De sus se vedeau frumos si ruinele Palatului, amenajate cu pasarele pe care sa mergi, totul astfel incat sa cercetezi toate locurile.

Dupa ce am coborat eu m-am mai plimbat printre zidurile celebre odata ale cetatii, facand poze in continuare, timp in care sotul s-a dat de partea mamei, alaturandu-i-se pe o banca.

Dupa ce ne-am mai revenit putin si ne-am potolit setea cu o gura de apa am iesit din acest complex, usor necajiti mai apoi deoarece exact cand plecam noi incepeau momentele artistice, vedeam osteni venind sa se lupte sau domnite imbracate de epoca, insa am fost multumiti ca ceea ce vazusem era scopul nostru principal, scop atins.

Si acesta este un loc caruia merita sa-i acordati cateva ore si sa-l treceti pe o lista scurta a obiectivelor de vazut.

Va doresc calatorii cat mai placute in continuare.

---

VIZUALIZĂRI: 1887 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI