Inconjurati de istorie

TIPĂREȘTE

Dupa vizitele facute la manastirile Viforata (vezi impresii) si Dealu (vezi impresii), tinand cont de faptul ca distanta de la cea din urma pana la Curtea Domneasca Targoviste era de doar 3 km, am decis sa nu o ratam, mai ales ca era si devreme. (cine se scoala de dimineata … inseamna ca a dormit putin! ) Desi nu era, cum am mai spus, o ora inaintata (11 am) au fost oarece probleme in a gasi un loc de parcare insa ne-am descurcat parcand masinile pe o strada perpendiculara pe Calea Domneasca, exact vis a vis de intrarea in complex (- 10-15 m)

Desigur ca m-am informat mult pana sa scriu acest review, pentru ca acest ansamblu are nevoie de o atentie deosebita, pentru a-i ajuta pe viitorii vizitatori sa isi faca o idée despre ce vor vedea acolo fara a avea nevoie de ghid. A pro pos de ghid, nu stiu daca exista asa ceva, poate in sezon... La casa de bilete nu era mentionat nimic in acest sens, iar fetele de acolo, foarte tinere, nu aveau nicio cunostinta despre locul pentru a carui vizitare vindeau bilete …

Ca sa incep cu introducerea, Curtea Domnească din Târgoviște a fost concepută ca un complex de edifcii care să servească atât ca centru al administraţiei ţării, cât şi ca locuinţă pentru domnitor si familie, dar şi pentru numeroşii sai slujitori. Aici se ţineau consfătuirile divanului, se tineau sedintele de judecata importante, se scriau si se eliberau actele domniei. La Curtea Domeasca erau primiţi oaspeţii şi călătorii străini care calatoreau cu diverse treburi prin Țara Românească.

In actele interne Curtea Domneasca este atestata in timpul lui Mircea Cel Batran cand, Mihail I fiul sau si asociat la domnie scrie un act datat la 1417-1418 despre “ insusi orasul domniei mele Targoviste”. Se poate intelege asadar ca la acea data exista o resedinta voievodala, fortificata cu siguranta. Si sapaturile arheologice confirma aceasta ipoteza, datand perioadei lui Mircea Cel Batran: o casa, prima biserica paraclis, o curte, si ramasite ale unei palisade de lemn, de mici dimensiuni.

Dezvoltarea Curtii Domnesti si extinderea fortificatiilor incepe insa o jumatate de veac mai tarziu, cand Vlad Dracul in 1431 mentioneaza Targovistea ca singura capitala a Tarii Romanesti. Apoi, Vlad Tepes, in prima sa domnie, adauga turnuri, printre care si Turnul Chindiei, apoi cateva cladiri utilitare si biserica Sf Vineri. La mijlocul veacului al XV lea, fortificatiile Curtii Domnesti devin cele mai mari din tara, cu un sant de aparare de 20-24 de metri latime si 4 m adancime, intarit cu pari de lemn dispusi oblic in mal. Se presupune, ca la 17 noiembrie 1476 Targoviste avea deja un important rol military, atunci fiind mentionat si un prim parcalab al cetatii. Tot la sf secolului se mai ridica o portiune de zid de aproximativ 20 m prelungita cu un turn de veghe.

Petru Cercel demareaza o noua etapa de extindere a fortificatiilor la sfarsitul secolului al XVI lea care mareste suprafata din interiorul incintei Curtii la cca 29.000 mp, acesta fiind si cea mai mare pe care a avut-o vreodata. Tot atunci, se repara palatul si se construieste apeductul ce aprovizioneaza cu apa palatul, si garnizoana.

Perioada de maxima dezvoltare are loc sub domnia lui Matei Basarab, care a dublat grosimea zidurilor si a refacut santul de aparare urmand linia fortificatiilor facute de Petru Cercel. Atunci s-au refacut si cele 5 porti de intrare in cetate care purtau numele localitatilor catre care se indreptau, Buzau, Arges, Dealu, Campulung si Bucuresti. Dupa revolta lui Mihnea al III lea, Inalta Poarta il insarcineaza pe domnitorul Gheorghe Ghica sa darame fortificatiile si palatul.

Urmeaza insa o noua etapa de reconstuctie a Curtii Domnesti, cand domnitorul Constantin Brancoveanu, cu incuviintarea otomanilor reface partial fortificatiile si reconstruieste si dezvolta palatul voievodal la 1695.

Dupa aceasta noua perioada de inflorire insa, o data cu sfarsitul domniei Brancovenestisi cu mutarea definitive a capitalei la Bucuresti zidurile incep a se deteriora, apoi in 1736-1739 razboiul ruso turc purtat pe teritoriul tarii Romanesti afecteaza toata Curtea Domneasca aceasta fiind incendiata, iar ceea ce ramasese este distrus de un cutremur puternic.

Intre 1748-1452 Grigore al II lea Ghica incearca niste reparatii, insa acestea sunt executate prost si boltnitele palatului se surpa in 1785. Definitva riunare se produce dupa cutremurul din 1803

Intrarea, folosita si astazi, se afla sub Turnul-clopotnita, construit la sfarsitul secolului al XVI-lea (1584) si refacut apoi in timpul domniilor lui Matei Basarab si Constantin Brancoveanu. T Constructia turnului a fost determinata de existenta bisericii, care nu avea posibilitatea sa adaposteasca o clopotnita in turlele proprii.

In 1584, voievodul Petru Cercel concepe constructia unei cladiri inspirata din principiile de compozitie ale palatelor vazute in timpul peregrinarilor sale prin Europa. Compunerea casei si decorarea fatadelor cladirii sunt elemente nou introduse, dar se face simtita si traditia locala, imprimata de mesterii autohtoni.

Casa Domneasca construita de Petru Cercel, "palat mic, dar frumos si maret", este situata langa latura de sud a primei case domnesti, dar complet separata de aceasta. Era compusa din pivnite, parter si etaj. Pivnitele pastrate pana astazi in aspectul initial, sunt amplasate in axul cladirii. Intrarea se facea, initial, printr-un garlici subteran boltit, lung de 25 m si era amplasat pe latura de vest. Parterul adapostea cancelariile domnesti si era alcatuit din 10 incaperi, dintre care una mai mare era dispusa transversal la extremitatea sudica. La etaj se aflau apartamentele de locuit ale domnitorului si ale familiei sale si era complet separat de parter, fiind accesibil numai din exterior print-o scara aflata pe fatada de vest, iar printr-un coridor se facea legatura directa cu Biserica mare.

Matei Basarab incheie in 1654 refacerea caselor domnesti, inaltand un etaj peste casa din secolul XV si unind-o cu cea noua printr-un coridor de racord, rezultand un adevarat palat, unitar arhitectonic. Constantin Brancoveanu il renoveaza dup ace a fost distrus in 1659. La interior se refac boltile si pardoselile, iar incaperile se impodobesc cu stucatura si picturi.

Pe fatada de rasarit a casei Petru Cercel se construieste o loggie cu scara de acces spre gradina, iar o a doua spre vest, peste o prispa construita de Matei Basarab, schimband si orientarea accesului la beci pe latura dinspre biserica mare domneasca.

Biserica-Paraclis, despre care am scris cateva cuvinte la inceputul acestui review, este cel mai vechi edificiu religios cunoscut pana in prezent la Targoviste si a fost construit o data cu prima casa domneasca, in imediata apropiere a acesteia, de catre Mircea cel Batran. Biserica a fost conceputa dupa un plan influentat de trasaturile generale ale tipului triconic, asa, cum apare la biserica manastirii Cozia. Mai jos veti afla ce s-a intamplat cu ea.

vezi foto

Turnul Chindiei domină ansamblul monumentelor ale Curții Domnești dinspre nord-vest. Datând din secolul al XIV lea construcția a suferit câteva modificări, necunoscându-se forma sa initiala. A fost ridicat peste pridvorul bisericii-paraclis construită de Mircea cel Batran care însă acum nu mai păstrează decât urme ale zidurilor altarului și naosului. Pronaosul se află sub actualele ziduri ale Turnului Chindiei.

La început, turnul era alcătuit din două etaje, iar accesul se facea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alăturată. Modificările pe care acesta le-a suferit au împiedicat stabilirea cu exactitate a formei inițiale, insa aspectul din present aspectul actual I se datoreaza lui Gheorghe Bibescu care a ordonat restaurarea clădirii în 1847.

Construcția actuală are o înălțime de 27 metri și este alcătuită dintr-o bază în forma unui trunchi de piramida placată cu piatră, din care se dezvoltă în sus un corp de forma cilindrica cu diametrul de 9 metri lucrat din cărămidă roșie. Constructia are are trei etaje, dintre care ultimele două sunt marcate la exterior de deschideri în arc frânt și de balcoane sprijinite pe console de piatră. Accesul la partea superioară a turnului se face cu ajutorul unei scări interioare, în spirală, situată pe axul vertical al construcției. La primul nivel, cu prilejul inlaturarii tencuielilor interioare din 1964, au apărut patru goluri de ferestre și un gol de usa, dispus catre casa domneasca, având fiecare deasupra câte un gol mai mic, zidite ulterior, îngustându-se toate către exterior și servind, probabil, ca locuri de tragere.

In interiorul turnului, sub pardoseala de scânduri s-a gasit un fragment din bolta ce acoperea o încapere umpluta cu bolovani de rau și moloz. Lucrările efectuate în timpul domniilor lui Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei, influențate de stilul neogotic, au constat în înălțarea cu circa 5 metri a structurii, adăugarea coronamentului și balustradelor crenelate și deschiderea unor goluri în arc frânt. Tot din acea vreme datează și scara de lemn din interior, construcția mică de la partea superioară, care adăpostește ieșirea pe terasă și placarea bazei cu blocuri de piatră și cu cărămidă. În prezent, după ultima restaurare din 1995, accesul până la platforma superioară se face urcând cele 122 de trepte de lemn în formă de spirală.

Cunoscuta pana la inceputul secolului trecut si sub numele de "Biserica Domneasca mica", Biserica Sfanta Vineri exista din 1517 (conform unei pisanii-pomelnic in limba slavona pe fatada sudica a biserici, care aminteste pe clucerul Manea Persanu si pe jumatatea sa Vladaia) si este singurul monument cunoscut pana in prezent in arhitectura Tarii Romanesti datand de la mijlocul secolului al XV-lea, pastrat in forma primara pana astazi.

Planul bisericii apartine tipului trilobat, de forma alungita. Turla se sprijina pe patru arce semicilindrice. Un pridvor deschis marcat prin trei arce etajate precede spre vest Pronaosul. Se observa analogii cu pridvorul bisercii-paraclis, sustinand si aceasta un turn-clopotnita.

Biserica mare Domneasca este ctitoria lui Petre Cercel (1583-1585) A fost zidita in acelasi timp cu Casa Domneasca si alaturi de aceasta, in anul 1584. Lacasul poarta hramul "Adormirea Maicii Domnului" si a fost realizat dupa modelul bisericilor de tipul cruce greaca inscrisa. Monumentul se distinge de lacasurile ridicate la sfarsitul secolului al XVI-lea prin proportiile sale nemaintalnite pana atunci.

Deasupra intrarii in naos, pentru familia domneasca, Petru Cercel adauga un balcon, cu accesul direct din palat, printr-un coridor ce unea cele doua constructii.

Prima pictura, de la sf sec al XVI lea sau inceputul celui de al XVII-lea, pastrata partial in absidiola diaconiconului (adancitura din partea dreapta cum priviti catre altar) si pe peretele sudic al pronaosului, a fost suprapusa de un al doilea strat de zugraveala, realizat intre anii 1696-1698, din initiativa lui Brancoveanu.

In Biserica mare Domneasca puteam gasi, potrivit unor informatii mai vechi, ” cea mai ampla galerie a unor chipuri de domnitori munteni, pastrata si reprezentata de tablourile votive din pronaosul bisericii, de un mare interes artistic si documentar. Astfel, peretele de vest al pronaosului este decorat cu portretele voievozilor Matei Basarab, Neagoe Basarab, apoi Constantin Brancoveanu si Petru Cercel (in postura de ctitori, tinand macheta bisericii), urmati de Mihai Viteazu (prima reprezentare cu coroana pe cap), Radu Serban, Constantin Carnul, Serban Cantacuzino si Radu Mihnea. “ Din pacate la momentul vizitei mele, biserica se afla in renovare, stadiu in care, din cate am inteles se afla de multa vreme si din pacate fara a se fi observat vreun progress.

Construita in anul 1656, in partea de est a incintei, langa Biserica Sfanta Vineri, de catre sotia lui Constantin Serban Casa Doamnei Balasa este alcatuita din patru camere, dispuse in sir pe un singur nivel, pardosite cu caramizi, acoperite cu bolti de tipul "in cruce" cu muchii iesite. Potrivit pisaniei existente pe peretele de sud, cladirea este destinata "... ca sa fie de odihna crestinilor care cad la nevoie... "

Gradinile Palatului sunt situate pe locul actualului parc al orasului, pe portiunea deteren cuprinsa intre zidul de incinta din partea de rasarit a Curtii Domnesti si albia Ialomitei. Gradinile domnesti au fost amenajate de catre domnitorul Petru Cercel. Erau niste gradini frumoase in stil italian dispuse in fata palatului si continuau pe malul celalalt al Ialomitei, pana la poalele dealului Manastirii Dealu, cu rezervatia de vanatoare. Gradinile domnesti sunt marite de domnitorul Constantin Brancoveanu care, pentru a se bucura mai bine de splendoarea lor construieste un foisor de vara pentru "priveala".

Ridicat din lemn de Matei Basarab, foisorul este refacut din zidarie. Chioscul este un element nou, aparut in arhitectura ansamblurilor de curti domnesti si de conace in Tara Romaneasca inca din vremea lui Matei Basarab. Ruinele se pot observa si astazi, la circa 60 m est de zidul exterior al Curtii Domnesti. Se mai pastreaza pe o inaltime de 0,40 m si o grosime ce variaza intre 0,87 - 1,15 m, fiind lucrate din caramida intalnita si la celelalte constructii brancovenesti din curtea domneasca.

Lângă poarta mare, folosită în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, pe latura de sud-est a Curţii Domneşti, foarte aproape de biserica Sfânta Vineri, se află Muzeul Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti, găzduit în Casa Aramă. Clădirea a fost reconstruită din temelii, pe locul unde odinioară se afla o casă egumenească, la care au trudit călugării de la Mănăstirea Dealu în anul 1802, când un puternic cutremur afectează chiliile acestui lăcaş de cult. La începutul secolului al XX-lea, casa a fost folosită ca internat şcolar particular, local al poliţiei oraşului, iar în perioada Primului Război Mondial a fost sediu al comandamentului german. Din vechea casă, compusă din pivniţă, parter şi etaj, nu se mai pastreaza decat doua ziduri de interior. Accesul la etaj se face folosind scara exterioară din lemn care duce într-un cerdac de unde poţi admira monumentele Curţii Domneşti.

La parterul clădirii, a fost amenajat Muzeul Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti, ce adăposteşte mărturii ale civilizaţiei unui popor, exprimată printrunul din cele mai profitabile meşteşuguri – tiparul. Circuitul expoziţiei începe cu prezentarea primelor forme şi suporturi de scriere şi continuă cu momentul inventării tiparului cu litere mobile şi răspândirea lui în Europa. Introducerea tiparului în Ţara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale lui Macarie: Liturghier (1508), Octoih (1510) şi Evangheliar (1512), realizate la Târgovişte, vatra tipăriturilor din Ţara Românească.

In muzeu puteti intra doar daca ati pastrat biletele de intrare. De ghid, nu stiu ce sa va spun, noi am intrebat doamna care se afla acolo, si cred ca am inteles ca ar exista, dar nu e momentan, ca ar trebui chemat dar nu crede ca e prin zona, in fine, nu am insistat…

Daca tot am pomenit de biletele de acces, acestea au pretul de 12 lei/adult, si 6 lei pensionari si copii. O vizita interesanta in ansamblu, cu posibilitatea de a te odihni pe bancile de la umbra copacilor desi si umbrosi, si de a privi la plimbarea celorlalti vizitatori.

---

VIZUALIZĂRI: 1011 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI