GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Cimitirul Monumental Bellu (Serban Voda)
TIPĂREȘTEVara trecuta mi-am propus sa cunosc mai in profunzime Bucurestiul. Si orasul acesta are frumusetea lui.
Am sa va povestesc despre Cimitirul Bellu. Acum ii spune altfel, dar noi de Bellu il stim.
Ne ducem la Père Lachaise in Paris, ne ducem la Sapanta, dar si Bellu are povestile lui.
Mai fusesem cu sotul meu, ca sa aprindem lumanari la mormantul bunului sau prieten George Tarnea.
Vara trecuta, am hotarat sa ma duc singura.
Era o zi calduroasa de vara, m-am urcat in tramvaiul 1, de la Obor, de langa mine. Aveam cu mine o sticla de apa, aparatele de fotografiat si cateva migdale, daca urma sa mi se faca foame... Am facut cam vreo ora pana acolo. Tramvaiul 1 este circular acum.
Am intrat in cimitir. Intrarea este gratis. Au un fel de legenda la intrare, dar nu stiu daca se intelege mare lucru... Eu aveam scoase de pe internet hartile, stiam, cat de cat, cum sa ma orientez.
Cum am intrat pe poarta principala, am facut-o la dreapta. Stiam ca acolo sunt inmormantati marii scriitori: Eminescu, Caragiale, Stanescu, Stancu... Aleea Scriitorilor.
Mormintele erau foarte ingrijite, insa o femeie tot mormaia ca "sa nu-i spuna ei ce si cum... " Era ingrijitoarea. Avea o nemultumire!
M-am asezat cuminte, pe-o banca, langa Nichita Stanescu. (Azi mi-am amintit iar de Nichita, fiindca "ploua, in luna lui martie"....)
Eram singura turista. N-am mai vazut turisti. Suntem usor de recunoscut.
Poate ca daca ma duceam tinta spre un oarecare mormant, nu ma urmareau paznicii. Citisem ca fotografiatul este interzis! Asa ca am intrebat, pur si simplu, daca as putea face si niste fotografii. Mi-au spus: doar cu telefonul si fara blit! Am lasat Nickon-ul la gat, pe post de "mobilier" (nu zic accesoriu). Si am scos telefonul. Pak, pak... la Nichita, poza la Eminescu... Dar in buzunar aveam si jucarioara mea Kodak (aparat de gagici, cum ii zice sotul). Cu acel aparat am fotografiat. Paznicii erau linistiti ca nu folosesc aparatul Nickon.
Cimitirul este plin de monumente, de opere de arta.
De la scriitori, m-am dus sa vad Monumentul fraţilor bulgari Gheorghief: Se zice ca cei doi s-au refugiat la noi în ţară ca să-şi salveze averea din cauza problemelor pe care le aveau cu turcii. Fraţii au obţinut dreptul la cetăţenie şi au reuşit să-şi facă un cavou impunător după ce, în timpul Războiului de Independenţă, l-au împrumutat pe Carol I cu monezi din aur. Pe mausoleul din marmură, sculptorul Fritz Storck i-a întruchipat pe cei patru evanghelişti.
De la Mausoleul fratilor bulgari, am pornit sa caut Mormantul fratilor Poroineanu.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, Constantin Poroineanu, fiul unui moşier oltean, a plecat să studieze la Paris. După o aventură amoroasă în capitala franceză, a avut o fiică, dar nu a recunoscut-o pentru că bătrânul Poroineanu l-a ameninţat că-l dezmoşteneşte. Anii au trecut şi Constantin Poroineanu a devenit un moşier foarte bogat. Unul dintre fiii săi a plecat la studii, tot la Paris. Băiatul s-a îndrăgostit nebuneşte de o fată şi s-au căsătorit în secret. Când el s-a întors să i-o prezinte pe soţie tatălui său, bătrânul a înlemnit. A pus cap la cap informaţiile şi a realizat că soţia fiului său este fiica lui, rodul pasiunii trăite la Paris în tinereţe. Cei doi tineri, de acum frate şi soră şi-au pus capăt zilelor, iar imediat, la 15 septembrie 1908, după întocmirea testamentului prin care lăsa toată averea sa oraşului Caracal, Poroineanu s-a sinucis.
Povestea tragică a dragostei celor doi a fost întruchipată pe monumentul din piatră de către artistul italian Raffaello Romanelli.
Tot Raffaello Romanelli a realizat si "Doamna cu umbrela". Eu l-am gasit greu. Este cam izolat, spre latura estica a cimitirului. M-au ajutat paznicii.
Statuia, în mărime naturală, reproduce în cele mai mici detalii, de la cutele rochiei până la arcuirea sprâncenelor, o femeie cu umbrela, si cu palarioara.
Legenda spune ca “Doamna cu umbrela” a fost o guvernantă din înalta societate belgiană, care a avut grijă de copiii medicului român Andrei Popovici şi s-a îndrăgostit de el. Frumoasa Katalina Boschott i-a cucerit inima doctorului. În 1906, cei doi au mers împreună la Băile Herculane. Aici, femeia s-a îmbolnăvit de peritonită. A fost transportată la spitalul din localitate şi se spune că nepriceperea unui doctor a făcut ca aceasta să moară pe masa de operaţie. Iubitul îndurerat a îngropat-o la Bellu.
Alte guri spun ca ar fi fost iubita industriasului Assan si ca acesta i-ar fi comandat statuia funerara, si ca sotia lui Assan, geloasa, ar fi ordonat ca aceasta sa fie inmormantata la periferia cimitirului.
De la "Doamna cu umbreala", am ajuns la Cavoul familiei Assan. Sapat in marmura neagra.
Am ajuns si la cavourile Ghika (unde m-au piscat ingrozitor tzantzarii, pana la sange, desi era ziua). Monumentul familiei Ghica este realizat de catre celebrul arhitect Ioan Mincu.
Tot Mincu a realizat si Mausoleul lui Cantacuzino, "Nababul".
Cautand mormantul Iuliei Hasdeu, am dat peste mormantul Iolandei Balaci.
Mormantul Iuliei Hasdeu era cat pe ce sa-l ratez, dar m-am intors, l-am cautat si l-am gasit, desi era pe aleea principala. Insa, eu am inceput-o cu scriitorii.
În anii '80, o asociaţie ezoterică din Brazilia oferea statului condus de Ceauşescu 5 milioane de dolari pentru a cumpăra mormântul Iuliei Hasdeu (1869-1888) cu tot cu oseminte, dar autorităţile române de la acea vreme s-a opus. Brazilienii s-au oferit să plătească această avere nu pentru ceea ce a reprezentat Iulia Hasdeu în timpul vieţii, ci pentru ceea ce se spune că a devenit fata în viaţa de apoi.
Tatăl Iuliei, Bogdan Petriceicu Hasdeu, susţinea atunci că mormântul Iuliei a fost construit după indicaţiile primite de la fiica sa, ulterior decesului, indicaţii comunicate scriitorului în urma mai multor şedinţe de spiritism.
În locul unde s-ar fi aflat în mod normal crucea monumentului funerar se află un glob pământesc susţinut de doi sfincşi. Sub aceştia, se află un craniu de om, în jurul căruia scrie: „Lăsaţi rândunica să-şi facă cuibul".
In anii ‘30 însă, capul Iuliei Hasdeu a fost furat de mai mulţi studenţi bucureşteni pentru a-l folosi în şedinţe de spiritism. Autorităţile nu au reuşit să găsească nici acum rămăşitele.
"Mai stai un pic!" scrie la mormantul Iuliei! Nu am putut sa mai stau, fiindca deja se facea de noapte.
Voi atasa fotografii cu mici explicatii.
Si voi continua povestea periplului meu prin Bucuresti.
Trimis de cristina47* in 04.03.16 16:55:31
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (cristina47*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "La pas prin Bucureşti, BUCUREȘTI" (deja existentă pe sait).
Rog așteptați...
@cristina47 - Am votat acest articol, in afara de caracterul de noutate si pentru incurajarea autoarei de a continua prezentarea si altor monumente artistice (pentru ca acest cimitir este un monument) care mai sunt prin Bucuresti si pe care altii se inghesuie sa le vada, iar noi trecem in cea mai mare viteza pe langa ele. Eu am niste amintiri, poate mai vechi decat varsta autoarei (asa se intampla cand te-ai nascut mai demult). In acea perioada (anii 1967-1968) insoteam un coleg de camera la caminul STACO in cimitirul Belu (pe vremea acea se scria cu un singur l, nu stiu cum este corect) pentru a desena monumentele funerare. Si nu era singurul. Era pregatirea obligatorie la desen artistic pentru admiterea la Arhitectura si toti viitorii candidati se pregateau in cimitir. Iata ca cimitirul avea, daca vreti, si o functie didactica.
@cristina47 - Îmi place acest articol, chiar dacă obiectivul este unul ”altfel”; nu prea mergem în fiecare zi să vizităm cimitire, însă aici (din ceea ce am văzut în fotografii) pot fi admirate adevărate opere de artă. Plus că locul este unul încărcat de istorie, iar micile istorioare sunt chiar interesante. Mă bucur că m-am nimerit la votul nr. 14!
@liviu49 - Multumesc foarte mult pentru atentia acordata acestui "review", al meu. (Imi place mai mult sa spun: "o amintire a mea"
Si eu ezitam, intre "Bellu" si "Belu". Cum sa scriu?
Trebuie sa ma intorc acolo.
Va multumesc pentru comentarii.
@Crazy_Mouse - Multumesc. Nici nu-ti imaginezi cat am stat eu sa ma gandesc, pana a posta despre un cimitir. Lumea se duce la plaja, etc
@cristina47 - Un articol interesant prin prisma alocării statutului de obiectiv turistic acestui loc datorită prezenței monumentelor de sculptură (ale unor artiști celebri) dar și a poveștilor ce se ascund în spatele statuilor (uneori incredibile). Comparația cu obiectivul similar din Paris a făcut-o și @Michi într-un articol (vezi impresii) iar „îndrăzneala” de a povesti despre monumentele din Bellu a „costat-o” pe @iulianic ecouri nedorite (vezi impresii). Dar trecând peste toate, la Bellu poți privi adevărate opere de artă realizate de sculptori importanți sau poți citi nume, expresii, versuri din cele mai variate. În ultimii ani „panteonul național” Bellu a fost inclus și în circuitul de vizitare din cadrul evenimentului național Noaptea Muzeelor – în 2015 circa 25.000 de vizitatori au intrat pe porțile de la Bellu.
Există câteva lucrări mai vechi ale regretatului Gheorghe Bezviconi care se ocupă de istoria și monumentele din Bellu („Necropola Capitalei” – 1972 + alte articole), dar și câteva cărți mai recente ale fotografului Paul Filip cu aceeași temă („Bellu – panteon național” – 1997 și 2001; „Bellu - 2000” - 2000).
Cimitirul Bellu este un adevărat muzeu de artă, cuprinzând cea mai bogată colecție sculpturală din țară – de busturi, medalioane și statui, lucrate de vechii noștri sculptori, scria Gh. Bezviconi într-un articol din 1958, publicat în „Monumente și Muzee”.
Valoarea istorică și artistică a monumentelor de la Bellu e de necontestat.
Mie imi pare rau ca nu am fost nici deschizatoare de voturi nici de superbonus, insa articolul mi-a placut foarte mult pentru ca asa cum spuneau si antevorbitorii mei, este in sine o lucrare de arta, si poate a fi turist in cimitirul Bellu este de luat in seama. Nu m-as fi plictisit deloc daca el era mai lung ai pus in vorbe povesti emotionante de viata, povesti continuate si dupa moarte. Felicitari pentru un articol de suflet.
@tata123 - Multumesc,
Eu din Paul Filip m-am inspirat, pentru a-mi face itinerariul.
Ma voi intoarce.
Si-mi voi face un traseu mai elaborat.
S-auzim numai de bine. Cu drag.
Felicitări Cristina, ai povestit foarte frumos. Cât despre poze, le-am votat pe toate.
@cristina47 -
Foarte frumos articol si bine punctat referitor la Paris si oriunde in lume, caci tara noastra are comori cunoscute mai mult de straini decat de romani. Am patit-o chiar in Bucuresti, in doua locuri, sa ma ia de straina pana sa deschid si eu gura, mi-au spus apoi ca din 10 vizitatori, unul e roman si asta acolo unde intrarea este gratuita!
Astept si alte articole despre Bucuresti si nu numai.
@All - Nu știu dacă eu am fost deschizătoarea de drumuri pentru impresiile privind Cimitirul Bellu din capitală, dar cert este că publicarea articolului a picat într-un moment foarte nepotrivit. Mai mulți membri puși pe glume s-au antrenat în ecouri care au depășit limitele normalului ducând în cele din urmă la ștergerea lor și la răsplătirea vinovaților cu cartonașe frumos colorate. Am regretat foarte mult momentul acela. Mă socoteam eu vinovată pentru toate neplăcerile pricinuite și - atunci - aproape că am uitat că am vizitat cel mai mare muzeu funerar al României.
Am revenit de multe ori în Cimitirul Bellu - tot ca turist (niciodată noaptea) - căutând mormântul lui Bacovia (care nu este pe aleea scriitorilor) atunci când am scris despre Casa memorială George Bacovia și mai ales pentru a căuta mormântul celui căruia i se datorează înființarea panteonului nostru național, Baronul Bellio (vezi P06 din Bellu – orasul celor disparuti). Comparativ cu altele, mult mai bogate și mult mai laborios executate, mormântul Baronului Bellio este chiar modest.
@cristina47 - Când îmi făceam temele pentru Paris, dădeam de cimitirul Pere Lachaise menționat ca obiectiv turistic peste tot și la vremea aceea mi se părea straniu să mă duc la Paris și să pun pe listă un cimitir. Dar pentru că am stat o săptămână și mare parte din obiectivele de pe listă au fost bifate, cimitirul ăla despre care tot citisem devenea obsesiv. Astfel că în penultima zi am fost să-l vizităm. Era pentru prima dată când făceam asta și de atunci am început să privesc cimitirele cu alți ochi și chiar am vizitat și altele, în țările pe unde am ajuns. Ca pe niște muzee în aer liber. Nu am crezut, atunci, la Paris că cimitirul acela mă va impresiona atât. Am stat o jumătate de zi prin cimitir, i-am căutat pe compatrioții noștri înmormântați acolo, am admirat adevărate opere de artă, am citit povești, ne-am pierdut pe străduțele în pantă și dacă alte obiective din Paris s-au mai estompat în capul meu, de la cimitirul acela mi-au rămas imagini foarte clare.
Și la fel de mult m-a impresionat cimitirul musulman de pe dealul Pierre Loti din Istanbul și poate nu întâmplător. Turcii au dat numele acestui deal în memoria scriitorului francez care a vorbit atât de frumos despre Istanbul și a îndemnat oamenii să-l viziteze.
Chiar dacă nu ne este la îndemână să scriem despre asta, mă bucur că și tu ai facut-o, ca și ceilalți menționați aici și sper să ajung și eu cât mai curând, în calitate de turist, pe aleile cimitirului Bellu, bine spus, un adevărat muzeu de artă.
@Aurici - Si eu am fost la Père Lachaise. Insa, din pacate, nu stiam ca se inchide la orele 17.00 si nu am putut sa ajung nici macar la mormantul lui Jim Morrison. Eram pe-aproape...
Imi amintesc ca ne atentionau sa iesim sunand cu un clopotel sau ceva similar. Suna departe, initial, si se tot apropia...
@elviramvio - Mai ales bucurestenii trecem grabiti pe langa locuri de valoare din Bucuresti!
Insa vizitam cu mult interés capitalele altor tari!
@Dragos - Dragos, in afara de Noaptea Muzeelor, cred ca este inchis noaptea.
Era bine luminat? Sau doar aleea principala?
@iulianic - Ma bucur ca si dumneavoastra ati scris despre Bellu.
Cat despre comentariile rautacioase, eu le ignor. Unele persoane parca sunt antrenate special pentru a lansa rautati. Nu numai pe AFA, peste tot! Rautatile... sunt micile lor bucurii cotidiene.
@cristina47 - nu era doar bine luminat, era luminat feeric. Se poate vedea în pozele mele; am pus link mai sus.
De asemenea, la monumentele mai importante erau puse panouri explicative care relatau despre persoana al cărei mormânt era acolo, fie despre ce reprezintă monumentul funerar și cine l-a lucrat, fie ambele informații.
Erau și indicatoare de orientare spre zonele de interes - chiar s-au pregătit extraordinar de bine.
Chiar dacă e deschis doar o noapte pe an, dacă vremea e bună, eu consider că e o alternativă mult mai bună față de vizitarea unor alte muzee din „ofertă” - muzee care ar putea fi vizionate în alte zile în condiții mult mai bune, spre deosebire de Bellu, care doar în acea noapte oferă o astfel de oportunitate.
Mutat, la reorganizare, în rubrica «Cimitirul Monumental Bellu (Șerban Vodă)» (nou-creată, între timp, pe sait)
Citit după mai mulți ani de la publicare. Excepțional! M-ai trimis la ”Doamna cu umbrela” și am adăstat la toate, inclusiv la ecouri.
Mă bucur nespus că am văzut un Romanelli la noi.
Mulțumesc și felicitări, @cristina47
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Feb.2021 Panteonul României - Cimitirul Bellu — scris în 05.03.21 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Feb.2021 Ion Mincu și monumentele funerare din Cimitirul Bellu — scris în 26.02.21 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Din Colecția de Artă Monumentală a Cimitirului Bellu, București — scris în 17.09.19 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Cimitirul Bellu. O plimbare printre mari scriitori şi mari actori — scris în 24.07.17 de cerdefurtuna din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2017 Noaptea Muzeelor în Cimitirul Bellu — scris în 25.05.17 de crysttine din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Dec.2011 Bellu – orasul celor disparuti — scris în 12.12.11 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată