Din Colecția de Artă Monumentală a Cimitirului Bellu, București

TIPĂREȘTE

Într-o zi de Duminică, am purces la drum spre București în ideea de a vizita unul din foarte cunoscutele și apreciatele locuri unde valoroase lucrări de artă stau la dispoziția elementelor distructive ale naturii, loc de odihnă a celor plecați în lumea de dincolo. Obiectivul este un adevărat muzeu, motiv pentru care, Cimitirul Șerban Vodă-Bellu, căci despre el este vorba, se află pe lista Monumentelor Istorice din anul 2010. Cu, sau fără voia noastră, timpul își vede de treaba lui, anii, lunile, săptămânile trec, nimeni nu așteaptă pe nimeni, iar nesrisele legi ale firii nu pot fi contestare.

Eu circul cu trenul și metroul. Am luat metroul din Gara de Nord, l-am schimbat în Piața Victoriei și am coborât la stația Eroii Revoluției.

Cimitirul este situat la intersecția Șoselelor Giurgiului, Olteniței, Viilor și a Căii Șerban Vodă, mai exact în Piața Eroii Revoluției. Este cel mai mare, mai vechi și mai important cimitir din câte sunt în capitală. Programul de vizitate, 8.00-20.00

După apariția unei legi în 1831, care reglementa problema în vederea modernizării a tot ce înseamnă lumesc, primul lot de pământ oferit a fost din partea baronului Barbu Bellu, în suprafață de 15 ha. La puțin timp se ridică și capela, exact pe locul fostei bisericii a familiei Bellu, capelă pictată inițial de C-tin Lecca, refăcută și repictată de Mihail Popp, apoi de Dimitrie Belisarie și Arthur Verona. Catapeteasma din lemn, este opera lui Anghel Dima.

Am mers la întâmplare pe câteva din aleile imensul Muzeu în aer liber, care la ora actuală ocupă 28 ha, cu ochii după lucrări valoroase ce străjuie locurile de odihnă a sute de personalități din artă, cultură, istorie, medicină, știință, politică și câte alte domenii. Am descoperit opere arhitectonice, sculpturi rare, adesea din marmoră de cea mai bună calitate ale unor artiști plastici și arhitecți de renume mondial, precum familia Storck-tatăl și fiul, Ion Jalea, Milița Petrașcu, Ion Mincu, Ioan Georgescu, Petre Antonescu și cam atât, deși lista lor e lungă. Lucrările ascund povești și legende pline de mister, întâmplări adevărate, situații neprevăzute și mai câte întâmplări din viața omului.

Am petrecut o jumătate de zi la Bellu și consider că timpul nu a fost unul pierdut. Nu voi lista nume foarte cunoscute întâlnite în cale, de personalități ce odihnesc sub capacele grele din fier, lucrate de meșteri pricepuți ai timpului, sau în dosul frumoaselor uși ce închid adevărate palate în miniatură.

Nu există un plan al cimitirului, altul decât un panou mare, vechi și deteriorat, ce nu poate fi luat la purtător, așa că am cutreierat pur și simplu la întâmplare și ce mi-a ieșit în cale, a fost norocul aparatului de fotografiat.

Spiritul Iuliei Hajdeu m-a întâmpinat cu frumoasa sferă din marmoră susținută de doi sfincși ce reprezintă Cunoașterea și Înțelepciunea, atât de caracteristice copilului puțin zis precoce, copilului genial, răpus la frageda vârstă de numai 19 ani, deși ”mâncase pe pâine”, cum s-ar zice, Sorbona! Lucrarea (aflată la fig. 25) aparține sculptorului Ioan Georgescu. Mai sedi putin, când dau să plec, pentru a-mi arăta cum oameni de nimic au smuls limbile ceasului, au forțat racla și i-au sustras craniul. Pentru ce? Pentru ședințe de spiritism. Nemernicii!

Theodor Amman, pentru al cărui bust (fig. 33) comanda a fost primită de Carol Storck, dar rămas în faza de machetă, a fost turnat în bronz și finanțat de Muzeul de Artă București.

Tot Carol Storck semnează bustul unei doamne Vlădoianu, sau al unei tinere din familia Izvoranu, lucrare superbă, în care sculptorul redă foarte bine starea sufletească a personajului.

Se zice că unele morminte din Cimitirul Bellu, au valoare terapeutică! Poate chiar monumentul familiei Bar, întâlnit în cale, a căror membri foloseau bioenergia prin metoda Reiky, folosind lumina vitraliilor. Se zice că au diagnosticat prin biorezonanță. E posibil și asta!

Marele arhitect Ion Mincu a proiectat imensele cavouri ale familiilor Ghika, Cantacuzino (fig. 40), Lahovary, Ch.Tell, al fraților Gheorghieff sau capelele Antonescu. Adevărate valori ale arhitecturii românești! Gh. Gr. Cantacuzino-Nababul se mândrește cu splendoarea din Calea Victoriei sau castelul său de la Bușteni, mai nou, poate și cu cel de la Florești-Prahova, dar nu și cu locul unde își doarme somnul de veci. Monumentul prezintă urme de degradare și nu este îngrijit.

La căpătâiul marelui arhitect Ion Mincu s-a adăugat în 2012 o simplă și frumoasă cruce din lemn, sculptată în tradiționalul stil românesc, la împlinirea a 100 ani de la moartea sa. Aflu că este născut la Focșani în 1852. Să-i fie țărâna ușoară, că multe frumuseți a mai lăsat!

Am găsit un Ion Jalea la fig. 79, dincolo de gărduțul unde se mai vedeau încă două lucrări, (înecate în verdeață, încât nu m-am lămurit dacă-i aparțineau) la locul de veci al academicianului Costin Nenițescu, lector, profesor universitar, cel de care s-a izbit și ”Madam Codoi ” în aspirația ei spre doctorat. Și tot Ion Jalea este autorul Sfinților Petru și Pavel, ce flanchează un frumos monument funerar, operă a arh. Gh. Cristinel, în stil Art Deco ridicat în 1931. Noroc cu semnăturile autorilor, încă lizibile. Ce figură? Nu știu. Conducerea nu s-a îngrijit nici măcar de redactarea unei simple foi de hârtie la purtător, pentru identificarea unor opere de valoare.

Am cunoscut acum și i-am descoperit valoarea sculptoriței Milița Petrașcu. Născută în Basarabia la Nisporeni, cu studii de artă la Moscova și Sankt Petersburg, se stabilește în România în urma căsătoriei. Ea a fost cea care a lucrat Mausoleul Ecaterina Theodoroiu de la Tg. Jiu și tot ea a fost aceea care a impus ideea ca întreg Ansamblul Monumental ”Calea Eroilor” din localitate să fie lucrat de C-tin Brâncuși, cel cu care ea, de fapt lucrase la Paris.

Laureata Premiului Academiei Române în 1942 și a UAP în 1972, Milița Petrașcu are multe comenzi onorate cu brio la Cimitirul Bellu: Păsări Îmbrățișate o frumoasă lucrare pe mormântul familiei Eliad, sau Bocitoarele pe un altul părăsit, apoi o lucrare dedicată sculptorului Barnovscky. A fost autoarea unui basorelief din bronz, al poetului Panait Cerna (Fig. 84), sustras din cimitir și apoi înlocuit cu o copie, prin grija brăilenilor. Bustul lui Liviu Rebreanu (Fig. 8) este opera ei, sau superbul Iisus cu pocalul pe mormântul unui profesor, numit Radu Novian.

Și pentru că am fost la Bellu pentru a vedea Arta, aș mai aminti lucrările sculptorului florentin Raffaello Romanelli, cel care a lucrat bustul lui Benvenutto Cellini aflat pe Ponte Vechio Florența. În acest Muzeu în aer liber, am admirat o lucrare de Raffaello Romanelli ce prezintă un înger cum scoate sufletul dintr-un muribund. Cum? Cu atenție și multă grijă! Sau o superbă Madonă adormită pe cavoul nu știu cui.

Frumoasa lucrare aflată pe locul de veci a familiei Porroinianu, despre a căror legendă am înțeles că este doar o legendă și nu un fapt real, este tot opera lui Raffaello Romanelli. Deasemenea frumoasa Doamna cu umbrela (Fig. 65) unde se observă înclinarea sa pentru detalii în prelucrarea marmorei. Și poate încă aș mai fi găsit, dacă exista un plan explicit al cimitirului, nu mai zic o broșură cu poze, istoric, materiale, ani și autori.

Nu pot trece de aleea poeților, fără a aminti de basorelieful sculptat de Ioan Georgescu, ce-l reprezintă pe poetul național Mihai Eminescu (Fig. 8). Dar privindu-i cu atenție trăsăturile feței, ceva parcă îmi spune că lucrurile nu sunt tocmai în ordine cu această lucrare! Poate greșesc!

Colecția de Artă Monumentală a Cimitirul Bellu, deși într-o stare de întreținere destul de precară, merită cu prisosință măcar o zi, pentru a-i aprecia valențele artistice deosebite, aerul vetust și șarmul inconfundabil, precum un boier de viță nobilă, veche, românească.

---

VIZUALIZĂRI: 1667 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI