Castelul Iulia Hasdeu sau incredibila suferinta a unui tata

TIPĂREȘTE

Inca dinaintea plecarii catre pensiunea Roua Muntelui din Dejani ma gandeam sa mai vizitam ceva pe drum, asata ca sa incerc sa apropii timpii de sosire dintre noi si prietenii nostri care plecau un pic mai tarziu. Asa m-am orientat spre castelul Iuliei Hasdeu din Campina.

Citisem mult despre el, vazusem in urma cu ceva vreme chiar la tv un montaj documentar dedicat, si mi-a ramas in minte dragostea tatalui pentru fiica sa si incercarile pana la epuizare de a reusi sa mai ia legatura cu ea chiar daca lumile in care se aflau erau diferite si incompatibile. Asa ca am vrut sa vad cu proprii ochi locul unde Hasdeu tatal isi petrecea zile in sir incercand sa comunice cu Iulia, fiica sa.

Asa cum povesteam in review-ul precedent, am plecat din fata blocului undeva in jurul opt si jumatate si dupa un pic de aglomeratie pe drumul de iesire din oras, am ajuns pe DN1 pe care l-am gasit chiar foarte liber pentru o zi de vineri. Dupa ce am mai zabovit intr-o benzinarie pentru o cafea, apa, suc, nu am mai oprit decat in fata castelului.

Cand am intrat in oras, dupa instructiunile waze ne-am trezit ca si aici era aglomerat si nu intelegeam de ce. Intrand pe b-dul Carol I am inceput sa vedem foarte multi politisti dirijand circulatia... Mi-am raspuns singur la intrebarea privind aglomeratia, in momentul in care waze mi-a spus ca am ajuns. Castelul este chiar langa Scoala de Subofiteri de Politie 'Vasile Lascar' iar aici era zi de incriere motiv pentru care sute de tineri si parintii aferenti se foiau dintr-o parte in alta... Am apreciat insa foarte mult comportamentul unui comisar sef de politie care, culmea! impreuna cu un agent dirija si el circulatia si care, la intrebarea mea referitoare la gasirea unui loc de parcare pentru a putea intra la castel, a dat la o parte niste panouri si mi-a spus sa parchez masina in incinta curtii Scolii. Foarte ok acest comportament si de apreciat!

Castelul, de o frumusete aparte care reiese din stilul simplu in care a fost construit, fara 'briz-briz-uri' si altele te intampina sobru, in razele soarelui. In fata acestuia, in partea stanga, intrun rond de verdeata din gradina care il precede te priveste trist si ganditor B. P. Hasdeu ilustrat intr-un bust. Prima intalnire la intrarea in castel o avem cu Ochiul Divin, atoatevazator, simbolizandu-L pe Dumnezeu din ceruri, incadrat intr-un triunghi. Apoi exista doua motto-uri scrise, 'PRO FIDE ET PATRIA' -Pentru Credinta si Tara si cel apatinand lui Galileo Galiei ' EPUR SI MUOVE' -Si totusi se misca. Castelul are in mijloc o usa secreta, care simbolizeaza accesul tainic spre lumea nevazuta.

Ca sa fim pe intelesul tuturor si pentru a explica ce sens au aceste lucruri, neobisnuite la prima vedere, va trebui sa ne intoarcem mult in urma si sa urmam cat de cat firul unei povesti, legatura dintre tata si fiica, atat de puternica si profunda in acest caz.

Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a implicat in cresterea micutei Iulia inca de la nasterea acestei, iar precocitatea de care a dat dovada copilul s-a vazut inca de la doi ani cand incepuse sa 'buchiseasca ' limba franceza pe cartile aduse de tatal sau acasa. La patru ani scria cursiv, iar la 5 ani deja scria poezii.

Cand a terminat colegiul 'Sfantul Sava' copii de varsta sa inca erau la gimnaziu, apoi la fel de repede a terminat Conservatorul. La 16 ani Iulia a devenit prima romanca care a fost admisa la Sorbona. Desi Literatura a fost marea ei dragoste, pentru a-si multumi tatal, a studiat in facultate filologia si limba greaca.

Ambitia, dorinta de a-i fi pe plac tatalui sau, si insasi firea sa, au facut-o pe Iulia sa munceasca mult, prea mult pentru un copil de varsta ei. Clima din Paris, foarte umeda si rece i-a daunat foarte mult, ea avand si asa o sanatate fragila, iar Hasdeu tatal, realizand intr-un final ca fiica sa ar putea avea probleme grave din acest punct de vedere a incercat sa-i mai domoleasca entuziasmul si ravna. Prea tarziu insa, caci la 19 ani Iulia Hasdeu murea de tuberculoza...

La sase luni dupa moartea sa, in luna martie a anului 1890, devastat de durere, Bogdan Petriceicu Hasdeu statea la masa lui de lucru, tinandu-si capul in palme si nu se gandea decat la cele doua optiuni pe care considera ca le are:sa innebuneasca sau sa moara. Dar dintr-o data, tampla stanga a inceput sa i se zbata iar mana i se puse intr-o miscare fara astampar: in cinci secunde pe foaia de scris aparea scris de mana sa, printr-o energie nevazuta in limba franceza textul: “Sunt fericita. Te iubesc. Ne vom revedea. Asta ar trebui sa-ti fie indeajuns. “ A fost scanteia care a declansat in mintea sa construirea unui loc unde sa incerce sa comunice cu fiica sa. Ii simtea prezenta fara incetare si era convins ca va reusi sa ia legatura cu ea.

Castelul a fost construit dupa planurile pe care, asa cum a sustinut intotdeauna le primea prin intermediul sedintelor de spiritism de la fiica sa. Fundatia acestuia are forma unei cruci iar cifrele sapte si trei sunt adoptate fara nicio retinere de geometria acestui templu, caci asa arata mai degraba, decat o casa de locuit. Aici s-au refugiat mai apoi savantul si sotia sa pe numele sau tot Iulia.

Acest edificiu, considerat straniu de multa lume, a fost menit menit sa-i mijloceasca tatalui indurerat comunicarea cu fiica sa, din Ceruri, prin sedinte de spiritism. A fost denumit Castelul Magului sau „Templul Spiritist de la poalele Carpatilor”. Aceasta constructie, alaturi de cavoul familiei Hasdeu, din cimitirul bucurestean Bellu, sunt unicele temple spiritiste din lume. O descriere a castelului, din perioada in care gazduia practicile oculte organizate de Hasdeu, a fost realizata de scriitorul Ion Luca Caragiale, in urma unei vizite la Campina pe care a efectuat-o in 1896. Acesta din urma, sosit pentru a-i lua un interviu marelui savant, a fost adanc emotionat de tot ceea ce vazuse si a rememorat, intr-un eseu, detaliile edificiului:

„Pasim pragul si ne aflam sub domul inalt din centrul cladirii. In mijlocul salii circulare, sta linistit un stalp masiv de zidarie, de culoarea marmorii trandafirii. In partea din spate a stalpului, impotriva usii de intrare e o scara care suie la celelalte doua. In rand cu galeria, deasupra stalpului pe care se reazima scarile, este un pod sustinut de stalpi subtiri de fier. Deasupra acestui pod sta sub domul albastru, statuia Mantuitorului, o data si jumatate marimea naturala. Statuia este de lemn, si colorata, dupa stilul evului mediu, este o opera de rara frumusete a sculptorului Casciani din Paris. Mantuitorul se ridica deasupra unor nouri, catre cer cu bratele deschise, cu privirea aplecata spre pamantul pe care-l binecuvanteaza cu amandoua mainile. Din ochi ii pica lacrimi, in maini si in picioare se vad urmele cuielor si pe frunte ale ghimpilor. Divinul Fiu se inalta cu fata catre isvorul luminii, catre Rasarit”.

In templul de la Campina, marele carturar si-a continuat practicile spiritiste, pentru a ”vorbi” cu Iulia, iar toate aceste intruniri oculte erau descrise intr-un jurnal chiar de catre el. Din perioada 23 decembrie 1890 pana in 18 aprilie 1903 s-a pastrat transcrierea unui numar de 101 rezumate ale sedintelor de spiritism. Potrivit acestora, Iulia vorbea despre casa, ii dadea tatalui ei sfaturi cu privire la diverse probleme si povestea chiar si despre vietile ei anterioare.

Dupa moartea lui Hasdeu, in acest loc au avut loc tot felul de fenomene aparent inexplicabile, conform legendelor, noaptea auzindu-se sunetul pianului redand partituri cantate de Iulia in aplauzele tatalui sau, iar alteori acesta din urma urla ca un lup de la ferestrele castelului.

Am mai consultat un articol dedicat acestor fenomene publicat in Adevarul:

“Conform unei legende, o intamplare ciudata s-a petrecut in 1936, cand trei tineri plecati in drumetie au venit sa viziteze castelul. Unul dintre ei, Mircea, fiul unui mare industrias, patron la intreprinderea petroliera „Astra Romana”, a vrut sa se distreze punand un basc Hristului si sa se fotografieze cu el, luandu-l amical de gat. Dupa cateva zile, mergand sa-si viziteze tatal la fabrica, tanarul a tras, din curiozitate, de manerul unei usi metalice, fara sa stie ca nu avea voie sa umble acolo.

Acolo era depozitat acid sulfuric pentru spalatul pieselor, care s-a revarsat peste el. Doar fata si mana dreapta i-au ramas neatinse. A murit in chinuri groaznice, mai tarziu. Unul dintre prietenii cu care fusese Mircea in excursie, Petre Gotia a primit la cateva zile de la tragica intamplare o telegrama in care era anuntat de moartea amicului sau. A crezut ca este o gluma, pana cand s-a dus acasa la Mircea si a vazut ca acesta era gata de inmormantare. Dupa ani de zile l-a visat pe Mircea care plangea si se caia amarnic pentru greselile facute in timpul vietii si pentru ca batjocorise imaginea Mantuitorului.

O alta intamplare stranie s-ar fi produs in 1957, dupa ce castelul a fost transformat in cazarma militara. Pus de superiori, un soldat a incercat sa scoata din cladire statueta Hristului. Desi acesta pare a fi cel mai usor exponat din muzeu, n-a putut fi clintit. In cele din urma, a fost lasat la locul lui, unde se afla si astazi.

Locul unde se afla aceasta statuie, impreuna cu Sfantul Graal este Templul Castelului. Un alt lucru demn de mentionat este acela ca Statuia Mantuitorului din Castelul Iuliei Hasdeu a rezistat foarte bine de-a lungul timpului si nu a fost afectata de cutremure sau alte fapte ce au avut efecte neplacute asupra castelului. Tot acolo in templu exista si un altar in care se afla o pianina ce se spune ca uneori canta singura. Exista chiar si o marturie a unui profesor (din 2012), ce spune ca in timpului vizitei sale in castel cu mai multi elevi, pianina a inceput sa cante si toata lumea a ramas inmarmurita. Aceasta incapere este inconjurata de o parte si de cealalta de alte doua incaperi cu rol de biblioteci.

Turul in castel incepe in momentul in care intri in holul acestuia, acolo unde a fost salonul de primire al Iuliei Hasdeu mama. Acum, la intrare pe partea dreapta gasim o vitrina in care sunt etalate suveniruri spre vanzare, si un birou unde se afla casiera. In partea stanga in colt se afla o soba frumoasa si o vitrina in care se poate vedea un bust de marmura al sotiei lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Dupa ce achitam taxa de intrare si primim un audioghid, sub forma unui telefon pe care, din pacate va trebui sa-l tii in permanenta la ureche ingreunandu-ti actiunile de a face fotografii, etc, vom pasi in cea de-a doua camera.

Sufrageria castelului gazduieste pe peretii sai tablouri cu portrete ale familiei, apoi un pian pe o parte a incaperii, o alta soba, alba, in fata acestuia si un ceas stil Biederman in coltul din dreapta.

Vom patrunde apoi in cea de-a treia sala, aceea a Templului Castelului cu cel mai inalt turn. Acesta are un pronaos cu oglinzi paralele si un altar. In mijlocul acestui turn, unde se urca pe treptele metalice se afla statuia lui Isus, sculptata de Rafael Casciani alaturi de Sfantul Graal altarul si pianina de care am pomenit mai devreme. Tot aici, in aceasta sala se pot vedea si cele trei camere botezate in culorile date de vitraliile fiecareia, cea rosie, cea albastra si cea verde.

A patra camera, biroul de lucru al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu are asezate pe pereti in afara portretului sau, pe cele ale singurelor femei pe care le-a iubit in viata sa, cele doua Iulii, mama si fiica. Mai putem admira in vitrinele acestei incaperi carti si lucruri personale ale ilustrului lingvist, istoric si om politic.

Camera cu cale, dedicata iubitei sale fiice, va va dezvalui bustul acestei sculptat in marmura de Carrara de Ioan Georgescu in 1890, deaupra acestuia o icoana reprezentand Mantuitorul, o vitrina cu unele lucruri personale printre care si papusa sa favorita, biroul de lucru din copilarie, un sevalet in miniatura avand un desen cu turnul Eifell din Parisul antebelic, o fotografie a sa incadrata cu flori inramata si asezata pe peretele in al carui colt se afla si soba. Pe celalalt perete se afla asezata o icoana. Mai exista o vitrina asezata in fata unei oglinzi rotunde aseza si ea pe un perete in care se afla o statuie din bronz reprezentand o femeie. La ferestre strajuiesc vaze si cosuri cu flori. Pe o masuta, gasiti si un caiet in care puteti asterne impresii personale despre aceasta vizita.

Ultima la numar, camera obscura unde aveau loc sedintele de spiritism cuprinde un porumbel din piatra, o luneta astronomica, o statuie a lui Isus ai un sfesnic.

Toate aceste lucruri trezesc, firesc dealtfel, curiozitatea, de aceea va sfatuiesc sa cautati si sa cititi cat mai pe larg toate cele scrise de-a lungul vremii. Eu unul am fost fascinat de vizita la acest edificiu, iar dupa ce l-am vizitat si i-am ascultat povestea, de fapt un rezumat, spuneam asadar ca dupa ce i-am ascultat povestea, in acea seara am citit tot ce se mai putea citi despre aceasta constructie si mai ales despre Iulia si tatal sau. Este foarte frumoasa (povestea in ansamblul sau) foarte emotionanta, vis a vis de relatia tata – fiica iar toate celelalte legende despre fenomene stranii si intamplari ce au avut loc aici cu siguranta va vor pune poe ganduri. Daca nu veti ajunge sa-l vizitati macar sa va faceti o idee.

Merita vizitata si gradina din spatele castelului, ingrijita si foarte frumoasa, cu copaci umbrosi, flori si multa iarba. Atitudinea celui de la securitate, foarte politicoasa, su salut la intampinare si indicarea locului pe unde se afla intrarea de acces, apoi salutul de la revedere si multumirile pentru vizita au sporit satisfactia simtita de a fi facut aceasta vizita.

In incheiere am sa va mai informez cu privire la adresa Castelului, B-dul Carol I nr 199, iar programul de vizitare se face zilnic intre 9-17, mai putin lunea... Pretul de intrare a fost de 10 lei/adult. Celelalte preturi, daca mai exista nu le-am observat si nici nu le-am cautat.

Calatorii frumoase tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 2989 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI