Palatul Primăverii fosta reşedinţă a familiei Ceauşescu (II)

TIPĂREȘTE

După ce am terminat vizionarea apartamentelor şi camerelor de la parter şi demisol am urcat la etaj. Accesul se face dinspre holul elegant al scării deasupra căruia un luminator imens rotund filtrează lumina zilei. Holul de la etaj este decorat cu statuete clasice şi tapiserii pe pereţi.

- Apartamentul lui Nicu Ceauşescu, la fel cu al lui Valentin, este compus din dormitor, cameră de lucru, baie şi dressing. Mobilierul este în stil clasic englezesc, destul de simplu ca design şi de culoare deschisă. Biroul de lucru, biblioteca toate sugerau atmosfera de lucru (?) a prinţişorului. Pe pereţi sunt tablouri de Ghiaţă, Băncilă, Piliuţă. Apartamentul este ornat cu vase gale, o comodă pentru TV, statuete.

- Apartamentul Zoiei Ceauşescu cuprinde salon, birou şi dormitor. Este cel mai rafinat şi cu gust din tot imobilul. Zoe pe lângă faptul că era o bună matematiciană avea şi reputaţia unor aptitudini artistice. Este posibil să fi colaborat în decorarea apartamentului cu arhitectul Agrippa Popescu. Se intră printr-o uşă glisantă cu panouri vitrate încadrate de coloane de marmoră într-un salon cu vedere spre grădină. Două scaune cu spătar tapiţate cu mătase de Lyon încadrează o măsuţă amplasată sub fereastră. O tapiserie reprezentând doi tineri îndrăgostiţi din sec. XVIII îmbracă unul din pereţii salonaşului. Biroul Zoei şi biblioteca sunt de culoare albă iar garnitura formată din canapea şi trei fotolii este tapiţată cu o stofă cu motive florale de culori calde. În dormitor patul are un semibaldachin, masa de toaletă are deasupra o oglindă veneţiană, tapetul este de mătase în dungi alternânde verde şi crem. Fereastra cât peretele de lungă este acoperită cu o amplă perdea de tul de Pascani desaupra căreia cad faldurile unei draperii în aceeaş tonalitate. Vaze, coşuleţe de porţelan, veioze de gale, covor persan completează acest ambient de bun gust. Nu trebuie omis dresingul în şase uşi de lemn alb pe care sunt pictate motive florale stilizate. O notă discordantă o face aparatul de aer condiţionat de pe perete. Trebuiau găsiţi bani pentru acoperirea lui cu o casetă în ton cu mobilierul.

- Apartamentul comun al soţilor Ceauşescu este compus din salon, dormitor, dressing şi baie.

- Dormitorul în stil baroc are un pat cu tăblii, imens, gata aşternut, ca în 22 decembrie. Pe pat sunt două cuverturi una bleu pentru el şi alta bej auriu pentru Elena. Peste cuverturi sunt aşezate câte o pijama împăturită, ceea ce e un semn de modernism pentru că în primii ani ambii soţi obişnuiau să doarmă în cămăşi de noapte brodate cu arnici. Aproape singura legătură a Ceauşeştilor cu mediul din care provin sunt pernele mari pătrate şi puişoarele înfăţate în feţe de perne cu colţi brodaţi. Lateral sunt două noptiere cu sertare. În dormitor mai este o canapea şi două fotolii îmbrăcate în mătase aurie, un secreter şi câteva măsuţe cu vaze chinezeşti. Mobila din dormitor este din lemn vopsit alb cu model auriu. În încăpere este un candelabru mare şi şase aplice din sticlă de Murano. Tapetul este din mătase cu romburi în interiorul cărora sunt buchete de flori.

- Salonul are mobilier greu sculptat, de culoare închisă. Este despărţit de dormitor printr-o arcadă de lemn sculptat. Pe pereţii salonului sunt picturi de Băncilă şi Verona.

- Dressingul este un culoar care face legătura între dormitor şi sala de baie. Înainte de 1989 pe pereţii dressingului erau montate dulapuri cu câte 10 uşi pe o parte pentru îmbrăcămintea Elenei, pe cealălaltă a lui Nicolae Ceauşescu. O parte din dulapuri cu conţinutul lor cu tot au dispărut. În locul lor au fost puse tapiserii şi o canapea pe care obişnuiau să stea cei doi labradori ai familiei Corbu şi Sharona.

- Camera de baie este cea mai comentată încăpere din tot palatul. Cada de baie are un perete mozaicat din care ies celebrele robinete de ˝aur˝. Deasemeni lavaboul cu două cuvete are acelaş tip de robinete. Acestea nu sunt de aur ci erau aurite anual la Monetăria Statului prin cufundarea într-o baie galvanică. Se depunea un strat de aur de 1-2 gr. Deasupra lavaboului este o oglindă cu ramă aurită formată din trei corpuri. În sala de baie mai există o canapea, din nou o garnitură compusă din măsuţă cu două taburete, o comodă cu şase sertare, cântar, o oglindă măritoare.

- Salonul de zi Louis XIV este un spaţiu foarte mare destinat odihnei şi conversaţiei între membrii familiei. Aici niciodată nu au fost primite delegaţii oficiale sau rudele apropiate ale cuplului prezidenţial. Din nou multe garnituri compuse din canapea, măsuţă şi fotolii dar şi o masă masivă sculptată. Şemineul este de marmoră cu vergeturi cenuşii. Pe el odihnesc două cupe de metal iar deasupra se află o oglindă veneţiană... Sunt mai multe tablouri dintre care este de remarcat ˝Târg ţărănesc˝ de N. Vermont. În salon se intră printr-o uşă dublă sculptată. În extremitatea opusă a salonului este amenajat un spaţiu mozaicat pentru jardiniere.

- Apartamentul de zi al Elenei Ceauşescu este compus din salon şi dormitor single, ambele în stil rococo. Mobilierul este de lemn aurit iar garniturile de canapele şi scaune cu spătar sunt tapiţate cu o stofă pe care sunt brodate scene amoroase sau pastorale. Patul are semibaldachin ca şi în dormitorul Zoei. Noptierele, servanta, secreterul au marginile curbate şi aurite Tapetul este de mătase cu panglici şi motive florale. În apartament sunt şi două vitrine aurite în care sunt expuse chinezării la modă în anii ´60. Bineînţeles că de plafon atârnă un monumental candelabru dar impresia generală lăsată de acest apartament este că e prea încărcat. Elena Ceauşescu era o ˝stăpână˝ a personalului de serviciu. Umbla cu cheile cămării şi bufetelor la brâu, asista la scoaterea alimentelor pentru gătit din frigidere, cerea să se păstreze resturile mâncărurilor pe a doua zi, îşi supraveghea tot timpul soţul, copiii, personalul. Era mare amatoare de bârfe cu caracter erotic şi cerea personalului cu care venea în contact, s-o informeze cine cu cine. Palatul cu 80 camere era întreţinut numai de 5 persoane din care 3 menajere. N-o să vină să credeţi dar am fost colegă de facultate cu ea la Politehnică- Chimie Industrială seral 1952-1958. Eu aveam origine socială burgheză şi nu mi s-a dat repartizare să urmez cursurile de zi. Ea, sărind peste liceu a intrat la facultate. Pe Ceauşeasca n-am văzut-o niciodată timp de şase ani dar a avut grijă să figureze în catalog an de an. Pentru că marele savant de renume mondial în chimie organică, C. D. Neniţescu i-a refuzat lucrarea de diplomă, l-a terminat, l-a dat afară, acesta murind la 68 de ani.

- Grădina de iarnă este o seră invadată de plante exotice. În grădină se intră dintr-un salon cu canapele, fotolii, candelabre, ca în toată casa. Lumina necesară plantelor este dată de un luminator imens pe plafon şi doi pereţi exteriori de sticlă. Ca mobilier, grădina are o singură garnitură formată dintr-o măsuţă rotundă, cinci scaune şi câteva taburete din ratan cu perne de piele. Ce dă unicitatea acestei piese sunt pereţii mozaicaţi realizaţi cu mare măiestrie de Olga Porumbaru şi Florin Pârvulescu. Cele trei graţii, zeiţa belşugului, arborii vieţii sunt temele acestor mozaicuri. (Până aici am putut să mă abţin. Apropos de tema belşugului, în acele timpuri eu lăsam de cu seară pe trotuar sticlele goale de lapte şi borcănelele de iaurt să prind a doua zi un loc la coadă înainte de a pleca spre serviciu pe scara autobuzului la 6.45. Aveam doi copii şi trebuiau hrăniţi)

Am coborât de la etaj pe o altă scară destul de îngustă ai cărei pereţi erau jumătate din înălţime lambrisaţi, jumătate până la tavan mozaicaţi. Mozaicul reprezenta păuni şi pomul vieţii stilizaţi iar culoarea dominantă era cea aurie, ceea ce dădea un plus de luminozitate scării.

- Camera de probă şi dressingul, numite de foştii rezidenţi ˝la cuci˝ cuprind ce a mai rămas din garderoba cuplului de dictatori. Sunt expuse pe bare de metal rochiile şi compleurile Elenei Ceauşescu iar pe pardoseală perechi de pantofi atât cât au fost purtaţi. În dulapuri sunt haine de blană. Nu am văzut celebra blană de chinchilla, oare pe unde o fi? Cămăşile lui Nicolae Ceauşescu depozitate în cutii aveau marca Braiconf şi aşteptau cuminţi în dulapuri să fie îmbrăcate o singură dată. Alături de acest dressing imens era cabina de probă.

- Sauna, solarul, aparatele de fizioterapie erau dotate cu aparatura de import cea mai modernă din perioada respectivă.

- Piscina imensă ca dimensiuni este decorată pe trei pereţi cu un mozaic monumental realizat de Olga Porumbaru şi Florin Pârvulescu. Este cel mai vast ansamblu mozaical şi pe diverse tonuri de albastru temele lucrate reprezintă atât viaţa pe fundul mării dar şi un câmp cu flori străjuit de păuni deasupra căruia zboară păsărele. Panourile tematice sunt despărţite de tablouri solare în care acesta este prezentat în diverse ipostaze: dimineaţa, la prânz şi seara. Superb. Nu mi-a plăcut că în interiorul piscinei era o expoziţie cu fotografii din viaţa familiei Ceauşescu. Panourile cu fotografii acopereau cea mai mare parte din piscină ale cărei dimensiuni le ghiceai după lungimea pereţilor mozaicaţi. Nu am văzut expoziţia din două motive: copiii erau deja obosiţi iar în mine, cu toată hotărârea pe care o luasem de a privi palatul ca pe un muzeu, simţeam cum mă cuprinde furia şi revolta.

- Grădina de vară de mici dimensiuni se desfăşoară pe o lungime de 40m paralel cu bul. Primăverii. În afară de abundenţa plantelor care-i justifică denumirea şi păunii care se plimbă în voie,în grădină mai este o pergolă de lemn sculptat şi un pavilion în care vara familia servea masa.

Vizita noastră în palatul Primăverii s-a încheiat. Îl consider reuşit din punct de vedere arhitectural şi artistic. După modesta mea părere este prea încărcat cu zeci de măsuţe, canapele şi scaune fără utilitate. Ar fi trebuit ca spaţiul să fie mai aerat. De asemeni cred că opulenţa afişată agresiv era menită să le creeze locatarilor falsa impresie că merită aceste privilegii şi că ar fi stăpânii absoluţi al acestui popor. Din punctul meu de vedere ar fi păcat ca RAAPS să vândă palatul privând astfel poporul român de proba palpabilă a luxului exorbitant în care au trăit conducătorii partidului comunist şi minciuna care ne era servită zi de zi.

Nu ştiu dacă ce am scris vă poate crea o imagine a ceea ce am văzut aşa că mai bine las pozele să vorbească.

---

VIZUALIZĂRI: 1560 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI