Palatul Primăverii, fosta reşedinţa a familiei Ceauşescu (I)

TIPĂREȘTE

Cea mai mare parte a userilor de pe AFA s-au îndreptat în zilele libere de Paşte spre biserici şi mănăstiri sau au drumeţit prin locuri frumoase din ţară şi de afară. Eu am vizitat palatul Ceauşeştilor. O mică lămurire: în cei şase ani de când sunt înscrisă pe sait, nimeni nu m-a bănuit vreodată de nostalgii comuniste, ci dimpotrivă. Am avut două motive puternice să-l vizitez în Săptămâna Mare: în primul rând voiam să fac un program nepoţeilor care în vacanţă au stat la noi (şi teatrele de copii sunt închise) şi în al doilea rând am citit o ştire că palatul Primăverii va fi scos la vânzare la un preţ de pornire de 22 mil. eu. şi atunci, adio vizită! În cazul închirierii, RAAPS ar cere 40000-50000 eu/ lună. Văzusem câteva secvenţe la televizor, ştiam povestea din anii ´90 cu robinetele de aur, sinceră să fiu mă aşteptam la un kitsch de zile mari.

Pe vremuri cartierul Primăverii era o zonă de securitate maximă. Ţin minte că în trecut n-am avut vreodată curaj să intru în el. Cartierul s-a născut prin anii ´30 când Uzina de Gaz şi Electricitate a parcelat parcul Jianu în loturi de câte 400 mp şi funcţionarii ei şi-au construit locuinţe ieftine. După anii 50 noua conducere comunistă a pus stăpânire pe cartier, activiştilor de prim rang construindu-li-se aici vile. Prin acestea se realiza şi o strictă supraveghere a lor de către cooperativa ˝ochiul şi timpanul˝. Încă înainte de 1964 Gh. Gheorghiu Dej s-a gândit să-şi facă aici un palat prezidenţial. Ideea a fost pusă în practică de N. Ceauşescu în anii 1964-1965 când şi-a construit o clădire rezidenţială în care a locuit numai el şi familia lui timp de 25 de ani. În zilele revoluţiei din 1989, bucureştenii au năvălit în palatul Primăverii din ură şi curiozitate. Au avut loc distrugeri şi cu sfântă mânie proletară s-a furat cât s-a putut. Atunci s-au dat pe postul de televiziune robinetele de ˝aur˝ şi s-au vehiculat multe legende. Până în primăvara acestui an, palatul administrat de RAAPS a fost folosit sporadic pentru cazarea unor delegaţii de prim rang. Pe 19 martie 2016 a fost deschis pentru public dar în paralel se fac demersuri pentru vânzarea lui. Începând de atunci el poate fi vizitat de miercuri până duminică între orele 10-18, taxa de intrare fiind de 30 lei pentru adulţi şi 15 lei pentru elevi, studenţi, pensionari. Nu se percepe taxă de fotografiere dar nu este permis blițul. Singura condiţie impusă este să te înscrii cu câteva zile înainte la numărul de telefon afişat pe saitul palatului pentru a-l vizita în cadrul unui grup de 5-15 persoane cu ghid de limba română sau engleză. Lumea fiind ocupată cu pregătirile de Paşte, în afară de noi mai erau doar câţiva vizitatori, aşa că l-am admirat în toată opulenţa lui. La scrierea acestui review şi eu mi-am impus o condiţie pe care sper să o respect: să nu politizez şi să tratez palatul ca pe oricare alt muzeu de patrimoniu.

Adresa Palatului Primăverii este bul. Primăverii nr. 50. Iniţial terenul alocat a fost de aproape 15000 mp dar în timp prin redistribuire a ajuns la 4800 mp. Suprafaţa desfăşurată parter, demisol şi etaj este de 3000 mp. Văzut de pe stradă nu lasă impresia că în el sunt 80 de camere din care unele, de. ex. holul de intrare şi livingul au probabil peste. 200 mp. În afară de acestea palatul mai dispune de o piscină de dimensiuni olimpice, solar şi saună, cabinet fizioterapie, cramă, cinema, grădini. Proiectul de construcţie i-a aparţinut arhitectului Aron Grimberg-Solari iar ansamblul peisagistic constând din grădina cu păuni şi grădina de iarnă, arhitectului Robert Woll. Acesta din urmă a proiectat şi mobilierul cu decoraţiunile interioare. La apartamentul Zoiei Ceauşescu a lucrat arhitectul Agrippa Popescu. Cu excepţia unor obiecte originale comandate sau primite în dar din străinătate (covoare persane de mari dimensiuni primite de la şahinşahul Iranului, tapiserii flamande sau Aubusson, candelabre din sticlă de Murano, statuete de fildeş din Africa), în rest întregul mobilier şi decoraţiunile interioare sunt din ţară. Lemnul din care era confecţionat mobilierul era stejar uscat în stive ţinute în aer liber 3-4 ani. Sculpturile erau executate manual, piesă cu piesă, montate în fabrică, verificate de proiectant, demontate şi aduse în palat. Controlul de calitate era foarte sever, o abatere de câţiva milimetri faţă de schiţă conducând la rebutarea piesei. Mobilierul sculptat a fost executat în fabrica Heliade din Bucureşti, înfiinţată în 1953. Pentru palatul Primăverii au lucrat 15-20 sculptori angajaţi permanenţi. Pentru executarea întregii furnituri au mai lucrat 50 sculptori de la CIL Pipera şi doi de la mănăstirea Plumbuita. Covoarele sunt de Cisnădie, perdelele de Paşcani, porţelanurile de Cuj-Napoca, marmora de Ruşchiţa, parchetul masiv din stejar cu intarsii. Tablourile luate pe inventar de la Muzeul Național de Artă aparţin marilor clasici ai picturii româneşti: Grigorescu, Băncilă, Schweitzer-Cumpăna, Tatărăscu, Luchian. Mobilierul - aşa cum scrie pe plăcuţele de prezentare ale fiecărei camere - aparţine diverselor stiluri de la renascentist, trecând prin baroc, piese clasice englezeşti, piese stil Louis XIV şi Louis XV, Art Deco şi chiar stil eclectic.

Am ajuns cu zece minute înainte de ora programată. Ne-au întâmpinat două ghide foarte amabile care după ce ne-au rugat să ne punem papucei de protecţie au început să ne prezinte palatul. Am vizitat 50 de camere.

- Intrarea în palat se face printr-un vestibul şi un hol principal din care pot fi accesate deopotrivă apartamentele, camerele independente de la parter cât şi scara de marmoră care duce la demisol sau etaj.

- Vestibulul este un culoar cu o lăţime de cca 3m care are ca mobilier unic o masă şi două jilţuri sculptate. Pe masă se găseşte învelită în piele cartea de impresii a palatului. Peretele dinspre palat are casete albe incadrate de linii roz şi gri pal iar cel de pe partea opusă este format din ferestre cu vedere spre grădina cu vegetaţie abundentă în care se rotea agale un păun. Cel mai surprinzător element al vestibulului este pavimentul care are un caroiaj cu motive geometrice în negru şi auriu, având în centru şi la colţuri mozaicuri veneţiene.

- Holul decorat în stil renascentist este de mari dimensiuni, mărginit de o scară de marmoră dedesubtul căreia se află o fântână arteziană bordată cu mozaic de Murano. În lateralele ei sunt două vase mari de Sevres. Pe peretele opus se desfăşoară o ˝ verdură˝, o tapiserie flamandă enormă care reprezintă un peisaj înverzit. Alături se află o garnitură de mobilier sculptat compusă dintr-o masă şi patru jilţuri. Uşile care dau spre vestibul au ancadramente de lemn masiv şi geamuri jivrate. Pe pereţi sunt câteva tablouri de pictori clasici români.

- Biroul şi salonul lui Nicolae Ceauşescu se află la parter în stânga holului de intrare. Pereţii camerelor sunt lambrisaţi cu panouri sculptate cu motive florale şi se înalţă până la tavanul cașetat, ceea ce conferă întunecime şi o anumită sobrietate încăperii. Casetele tavanului sunt mărginite de baghete aurii. Mobilierul este greoi şi opulent. Braţele fotoliilor se termină cu frunze de acant iar picioarele cu labe de leu. Pe lângă biroul masiv, în încăpere mai este o măsuţă pătrată cu trei fotolii concepute probabil pentru conversaţii tete-a-tete cu membrii marcanţi ai CPEX. În realitate în afară de rudele apropiate şi acestea în vizite rare, foarte puţini oameni au trecut pragul acestui palat. Alături de birou este un salon de asemeni încărcat cu mobilier- măsuţe şi fotolii- şi o masă cu joc de şah. Într-o vitrină sunt expuse fildeşuri africane primite în vizitele pe care le-a făcut în ţări din lumea a treia. Pe jos cele două camere au covoare imense persane, cadouri primite de la Şahinşahul Rrza Aryamehr al Iranului. Pe pereţi sunt tablouri originale de Băncilă, Lowental Sandor Ziffer de inspiraţie populară. În biblioteca imensă am remarcat operele lui Lenin legate în piele.

- Apartamentul lui Valentin Ceauşescu (singurul supravieţuitor al familiei) cuprinde o cameră de zi, un dormitor, dressing şi baie. Întregul apartament dotat cu mobilier renascentist este foarte luminos datorită faptului că în locul lambriurilor întunecate pereţii sunt acoperiţi cu tapete de culori calde: mătase albă în camera de zi şi pluş înflorat roz cu bej în dormitor. Cu o arcadă de marmoră albă sprijinită de două coloane dormitorul propriu-zis este separat de spaţiul de recreere care are vedere spre grădină. Ca şi celelalte încăperi, lumina artificială este dată de candelabre ample şi aplice din Murano. Statui clasice, veioze, vaze de flori completează acest spaţiu elegant. Ca tablouri se găsesc originale ale picturilor lui D. Ghiaţă, Schweitzer-Cumpăna şi alte câteva.

- Livingul familiei este cea mai încăpătoare încăpere din palat delimitată într-o parte de holul principal şi în cealaltă spre terasa unei curţi interioare cu o vegetaţie bogată. În apropierea ieşirii spre terasă este un loc pentru jardiniere şi fântâni lucrate în mozaic. Am remarcat un şemineu de marmoră albă peste care tronează o oglindă veneţiană. Pe partea opusă şemineului peretele este ocupat de o tapiserie flamandă. Câteva statui, copii ale unora clasice celebre înfrumuseţează spaţiul. Mobilierul sculptat e format din câteva garnituri de măsuţe şi fotolii cu perne pentru şezut şi taburete pentru odihna picioarelor. Se pare că acest living nu a fost vizitat nici măcar de rudele de gradul doi ale cuplului prezidenţial.

- Sufrageria are o masă cu 12 scaune. Pe masă este expus un serviciu Rosenthal, pahare de cristal şi tacâmuri aurite. Într-o vitrină alăturată sunt expuse platouri, ceainice, tipsii, piese de metal. În sufragerie mai este un bufet masiv în care se păstra vesela. Deasupra lui este o tapiserie mecanică. În acestă încăpere se servea foarte rar prânzul. Singurul invitat la masă în această sufragerie a fost preşedintele R. Nixon.

- Camera de mic dejun era utilizată uzual de familie atât la prânz cât şi la cină. Aici este o masă circulară cu opt scaune şi un bufet sculptat.

- Salonul de siestă este despărţit de camera de mic dejun printr-o colonadă de marmoră. Aici sunt câteva sofale şi fotolii pentru odihnă. Pe şemineu tronează o cupă de metal îmbrăcată în sidef. Cuplul Ceauşescu era foarte ponderat în mâncare preferând bucătăria tradiţională românească şi porţii mici. Seara mâncau mămăliguţă cu brânză şi smântână. Beau numai la ocazii şi atunci puţin.

- Crama se află la demisol unde se ajunge coborând o scară destul de abruptă cu pereţi în mozaic aurit. Nimic din această încăpere nu sugerează o cramă adevărată care s-ar fi cerut cu butoaie, mese din lemn neşlefuit, lămpi- felinar. În această aşa zisă cramă este doar un bar cu pereţi îmbrăcaţi în mozaic auriu, un candelabru globular auriu, tavan încărcat cu casete, mese lungi cu scaune sculptate în stil brâncovenesc şi un şemineu alb pe care odihnesc câteva statuete. Pereţii sunt de asemeni pictaţi în nuanţe de bej-auriu. Pot spune că e singura încăpere din palat în care banii risipiţi aruncă pe geam stilul.

- Sala de cinema la care N. Ceauşescu viziona westernuri este odihnitoare prin culorile calde ale tapetului şi scaunelor. La capătul fiecărui scaun este câte un taburet pentru odihna picioarelor. Întreaga sală este luminată de şase candelabre de cristal. Pereţii îmbrăcaţi în tapet matlasat sunt capitonaţi pentru antifonarea încăperii. Ecranul este montat pe o rampă semicirculară şi acoperit cu draperii de aceeaşi culoare cu tapetul de pe pereţi

Nu ştiu dacă ce am scris vă poate crea o imagine a ceea ce am văzut aşa că mai bine las pozele să vorbească.

---

VIZUALIZĂRI: 2755 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI