GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEDupă edițiile precedente, Noaptea Muzeelor a revenit anul acesta cu noi atracții și cu o organizare ceva mai bună.
Dar pe de altă parte, e aproape imposibil să reușești a primi în condiții cât de cât umane circa 1... 2 sute de mii de oameni în vreo (să zicem) zece muzee care la fiecare ediție atrag majoritatea vizitatorilor.
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”
Muzeul Naţional de Artă Contemporană: sediul central, Sala Dalles
Muzeul Naţional de Artă al României
Muzeul Naţional „George Enescu” (Palatul Cantacuzino)
Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”
Muzeul Naţional de Istorie a României
Muzeul Naţional al Pompierilor – Foişorul de Foc
Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”
Muzeul Naţional al Ţăranului Român
... așa că trebuie să vă așteptați la cozi kilometrice, iar în cazul fericit că apucați să intrați în vreun muzeu în această seară/noapte, veți avea și înăuntru a vă lupta pentru a putea vedea ceva sau pentru a putea zăbovi o clipă în plus la vreun exponat ce vi se pare mai interesant.
Așadar, ce mi-am propus anul acesta?
- Palatul Voievodal Curtea Veche.
Ce-a ieșit, vedeți mai departe.
Bun, am adunat gașca și am pornit. Văzând programul de anul acesta, mi-a atras atenția în mod special faptul că e deschisă spre vizitare Casa Fundației Löwendal (despre care tocmai v-am spus câteva vorbe aici). În primul rând, mi-a rămas în memorie viața baronului rus, care a fugit din Sankt Petersburg spre a se refugia de bolșevici, și a sfârșit prin a lucra și crea tot sub un regim comunist. Anul acesta se împlinește o jumătate de veac de la moartea sa.
”Născut într-o familie danezo-rusă cu origini nobiliare, format în Rusia avangardelor artistice, s-a afirmat ca pictor decorator în Bucureștiul anilor ’20, devenind, ulterior, timp de aproape un deceniu, scenograful Teatrului Național din Cernăuți. În cosmopolitul oraș bucovinean, a creat decoruri de referință și a înființat, în 1928, primul teatru profesionist de marionete din România.
Receptiv la mutațiile scenei începutului de secol XX (futurism, constructivism, expresionism), a susținut prin întreaga sa operă mișcarea de teatralizare a teatrului, fiind colaboratorul apropiat al celor mai însemnați regizori români și trezind admirația celor mai exigenți critici și artiști ai timpului său.
(de aici - de citit în întregime!).
Am oprit mașina pe Bd. Dacia, la doi pași de adresa unde se află casa, și am mers cu fetele acolo; eu cu iubi am rămas, dar cele mici au pornit ceva mai departe, până la Școala Centrală (amica fetei noastre vrea să dea admitere aici). În curtea casei erau și câteva automobile de epocă, aduse aici special pentru această ocazie. După ce le-am admirat preț de câteva poze (pe una dintre ele, modelul Aero din anii '30 cunoscându-l încă de acum vreo 35 de ani - și mi-e ciudă de mor că ea arată la fel ca atunci), am intrat în casă. M-a impresionat curățenia, simplitatea și frumusețea interiorului. Picturi, schițe și crochiuri ale maestrului îmbracă toți pereții casei. La parter, în salon, o pianină a încântat sub degetele măiestre ale pianistei Eliodora Falan.
Am petrecut acolo câteva momente deosebite admirând în special picturile și schițele de scenografie de la diferite piese; de asemeni, am privit cu plăcere cele câteva vitralii din casă.
Problema a intervenit când am vrut să recuperăm copilele, coada de la Școala Centrală fiind mărișoară și înghesuiala pe măsură a trebuit să le așteptăm până aproape de ora închiderii la Muzeul Militar, așa că ăsta a rămas pe o dată viitoare.
Am pornit așadar spre următorul punct pe ordinea de... noapte: Cimitirul Bellu. Mașina am parcat-o cam la o stație distanță de intrare, în piața aia nefiind mult loc să lași o mașină.
Aici, gândeai că toți zombii au ieșit din morminte - de fapt eram noi, vizitatorii! Rodica Popescu Bitănescu a atras probabil cei mai mulți vizitatori, cu o piesă de teatru („Viață de cimitir”) jucată în fața capelei, pe o scenă amenajată special. Aleile cimitirului erau erau flancate de candele iar pe jos era marcat traseul de urmat pentru a vedea comorile „ascunse” la vedere. Iată poveștile a două dintre ele, ce m-au impresionat și pe mine:
”O dragoste blestemată
La cavoul familiei Poroineanu vine multă lume curioasă. Monumentul funerar reprezintă o tânără femeie moartă, întinsă pe spate într-un pat. În genunchi, plânge pentru veşnicie un bărbat cu barbă. Ansamblul transmite atâta durere încât ai impresia că auzi bocetul aievea. Povestea celor doi tineri este de-a dreptul cutremurătoare. Când erau foarte mici au fost despărţiţi. Băiatul a rămas în ţară, iar fata a plecat la Paris. Nu li s-a spus niciodată că sunt fraţi. A trecut timpul şi tânărul a plecat la rândul lui în Franţa, la studii. Acolo, însă a întâlnit marea iubire, o femeie de o frumuseţe răpitoare, cum nu mai văzuse. S-au căsătorit imediat şi au trăit clipe de fericire nebună. Totul a durat, până când, revenind în ţară, au aflat, prin nu se ştie ce împrejurare, că sunt... fraţi buni. Oroarea, disperarea şi durerea i-au făcut pe cei doi amorezi nefericiţi să-şi pună capăt zilelor. În urmă lor a rămas povestea şi monumentul din marmură neagră, ridicat de artistul Raffaello Romanelli.
===
„Animalul ăsta de doctor m-a ucis! “
O altă dramă înmormântată în Cimitirul Bellu, despre care candelaresele vorbesc în şoaptă, este cea a "Femeii cu umbrela", pe numele ei adevărat Katalina Boschott. Poveştile despre această tragedie romantică sunt incredibile. Unii spun că un bucureştean foarte bogat şi însurat s-a îndrăgostit nebuneşte de o faţă frumoasă, pe care a luat-o ca guvernantă pentru copiii lui. Soţia, geloasă, a vrut să scape de ea punându-i otravă în mîncare şi ucigând-o. Răpus de durere, bărbatul a înmormântat-o undeva pe aleile din faţă, aproape de cavoul familiei, şi a dat ordin maestrului Romanelli s-o sculpteze în mărime naturală. Intervine din nou soţia, care porunceşte să fie scoasă de acolo şi mutată tocmai în fundul cimitirului, să n-o vadă nimeni. Mai există şi o altă variantă a poveştii. Se spune că frumoasă femeie, amantă bogătaşului, a fost operată greşit de un medic incompetent. Ultimele cuvinte ale ei pe patul de moarte ar fi fost: „Cet animal de médecin m'a tuée! “ (Animalul asta de doctor m-a ucis!), cuvinte care au şi fost încrustate cu litere de aur pe monumentul din granit roşu. Din păcate ele nu s-au păstrat, fiind furate. Doar urmele se mai văd...
(confirm cele spuse în ultima propoziție. sursa).
Un ultim popas aici a fost pe aleea scriitorilor; nu mi-aș fi iertat să trec atât de aproape de locul unde se odihnesc pe vecie Eminescu, Preda, Caragiale, Lovinescu, Coșbuc, Cezar Petrescu și mulți alți autori ale căror slove mi-au luminat mintea și mi-au încălzit sufletul. Odihnă ușoară, iubiții mei!
Și uite-așa, pe-o notă mai melancolică seara noastră la muzee a luat sfârșit. Pentru fete a fost o zi cam prea lungă, astfel încât și vizita la Curtea Veche s-a amânat pentru o dată ulterioară.
Dar vinerea ce vine urmează...
”Art Safari este primul pavilion profesional și public de artă, destinat deopotrivă artei de patrimoniu şi artei contemporane din România, ce va reuni peste 100 de galerii şi dealeri de artă, dar și muzee și institute culturale, atât din ţară, cât şi din afara ţării. Se vor expune de la lucrări de pictură și sculptură, la design şi obiecte de colecţie, într-o manieră ce va dovedi rafinament şi o bună cunoaştere a demersului curatorial.
Pe curând!
PS nu aș vrea să închei fără să amintesc aici faptul că anul acesta evenimentul a avut și un bun suport logistic, dar și informatic - o aplicație pentru dispozitivele mobile fiind creată special pentru acest moment.
Trimis de Dragoș_MD in 18.05.14 22:10:24
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Dragoș_MD); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM).
Rog așteptați...
Excelent review, cu trimiteri, chestii-trestii, se vede că e scris de un inginer.
Referitor la cimitirul Bellu, am fost de curând la Pere Lachaise unde am ratat intrarea aşa că n-am ajuns la mormintele celor câtorva români renumiţi dar am văzut ansamblul cimitirului. Cimitirul Bellu este mai bine structurat, are alei ale scriitorilor, artiştilor, etc şi foarte multă verdeaţă. Pere Lachaise e ca un peisaj selenar cu pietre, monumente, cavouri înghesuite unele într-altele ca şi cum şi pe lumea ailaltă trebuie să-ţi stea vecinul în coastă.
@Michi - Atatea morminte de chinezi si in Père Lachaise, ca nici pe lumea cealalta nu scapi de ei... 
@Dragos - Citit si votat cu placere!
M-ati convins sa merg si eu in Noaptea Muzeelor la Bellu. Multumesc.
@cristina47 - Ei, chiar daca ar muri un milion pe zi si tot ar fi nevoie de cateva zeci de ani ca sa scapam de ei. Asta ca sa mai glumim, pentru ca multe din descoperirile care nu au mai fost modificate de sute de ani, daca nu cumva milenii, le datoram lor. Si daca nu le-ar fi inventat ei ar fi trebuit sa ne chinuim noi sa le inventam. Poate nu ne place unora, dar sunt un popor formidabil cu o istorie fabuloasa si, desi s-ar putea sa ni se para ciudat, dispusi sa munceasca. Faptul ca au ajuns a doua putere economica a lumii nu este intamplator, iar atunci cand ritmul lor de crestere economica scade sub 7% pe an toata economia mondiala tremura. Si daca va ganditi la faptul ca din 1976 ritmul lor de crestere nu a scazut sub 7%, ca au un excedent comercial care depaseste 1000 miliarde de dolari, ca ritmul lor de crestere economica este considerat imposibil de toate teoriile macroeconomice, acest popor merita toata admiratia noastra.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2024 Casa Ceaușescu, Muzeul BNR, Casa Memorială Tudor Arghezi — scris în 15.06.24 de vladix18 din CăLăRAşI - RECOMANDĂ
- Mar.2024 Palatul Cesianu-Racoviță, Muzeul Național de Artă al României și Ateneul într-o Duminică de primăvară — scris în 24.03.24 de vladix18 din CăLăRAşI - RECOMANDĂ
- Jan.2024 Muzeul TNB – costume, Regina Maria, fotografii și documente — scris în 16.01.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Nov.2023 Muzeul Sportului — scris în 16.11.23 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- May.2023 Casa Artelor „Dinu Lipatti” – un loc aparte în Capitală — scris în 15.07.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Feb.2023 La belle epoque în muzeul Micul Paris — scris în 04.02.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2022 Muzeul Municipiului Bucureşti (II) — scris în 26.07.22 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată