Trenule, mașină mică (unele sunt și mari) – Muzeul CFR

TIPĂREȘTE

Încep prin a-i mulțumi lui @tata123 pentru că, prin articolul său despre Salonul Regal din Gara de Nord publicat în data de 19.06.2026 (vezi impresii), ne-a adus aminte de Muzeul Căilor Ferate Române. Și, pentru că, recunosc, nu vizitasem niciodată acest muzeu, l-am introdus imediat printre priorități. Îi aflasem adresa, Calea Griviței nr. 193 B, așa că, după ce Doina și-a satisfăcut dorința de a vizita Salonul Regal vezi impresii, am pornit spre muzeu. Alesesem în mod special o zi de miercuri, pentru că știam că acesta este deschis doar în intervalul miercuri – duminică, între orele 10:00 – 16:00.

Ajunși la destinație, rămân puțin dezamăgit. Ne întâmpină un gard și o poartă metalică, pe care doar o pagină A4 - cu orarul - semnalează intrarea în muzeu. Este drept că la numai vreo 20 m mai departe este un panou destul de mare și o intrare spectaculoasă, care nu este însă folosită. În spatele gardului este o curte destul de mică, înghesuită între trei corpuri de clădire.

Ce o salvează, este prezența a două locomotive cu abur, reale. Una din ele are și un nume: „Călugăreni” . Ceva mai târziu, în interior, aveam să aflu că, probabil, este cel mai valoros exponat. Este locomotiva care a tras primul tren pe prima cale ferată din România, București – Giurgiu, în 1869.

În capătul curții, în spatele locomotivelor, câteva trepte urcă spre o ușă simplă prin care se intră în muzeu. Nu există, practic, o casă de bilete, acestea ni se dau „din mână” . Ca pensionar, plătim 2,50 lei de persoană😊 Același tarif îl plătesc și elevii și studenții. Un bilet întreg costă 10.00 lei. Persoanele cu handicap au acces gratuit. Nu am aflat dacă este un tarif special pentru preșcolari.

Încă de la intrare suntem preluați de un domn tânăr, foarte amabil. Nu este ghid, dar ne oferă câteva informații introductive. Inițial, muzeul a fost înființat în 1939 cu ocazia sărbătorilor „Ceferiada” , care aniversa 70 de ani de la prima călătorie pe calea ferată, între București și Giurgiu. Primul amplasament a fost în zona actualului stadion Giulești. Clădirea ce îl adăpostea a fost, însă, distrusă în timpul bombardamentului din 4 aprilie 1944, multe exponate fiind avariate. Ulterior, în 1953, muzeul a fost redeschis în actualul amplasament, sub numele de Muzeul Tehnic al Căilor Ferate. Muzeul ocupă trei săli, dar spațiul la dispoziție nu este suficient pentru toate exponatele pe care le are. Muzeul nu dispune de nici o broșură sau pliant de prezentare.

Suntem, apoi, îndrumați să începem vizita în, să-i zic, „curtea din spate” . Aici am o surpriză. Se poate intra în muzeu și direct din Gara de Nord, de pe peronul Liniei 14. Aici este un singur exponat, o altă locomotivă reală. Ni se spusese că este una din cele mai vechi locomotive fabricate la Reșița. Ulterior am aflat că datează din 1873.

Intrăm, apoi, în prima sală numită Sala Anghel Saligny. Numele vine de la faptul că un colț al acesteia este rezervat celebrului inginer. Este aici un birou, despre care vreau să cred că, într-adevăr, i-a aparținut acestuia. Nu am văzut nici o etichetă informativă. Pe birou se află o machetă a grinzii cu zăbrele a podului de la Cernavodă. În imediata vecinătate, sub un geam de sticlă sunt protejate câteva obiecte personale ale lui Saligny, fotografii si schițe de la execuția podului de la Cernavodă și un plan de amenajare a Portului Constanța. Studiindu-l mai atent, îmi dau seama că seamănă perfect cu planul pe care l-am găsit în 1970, cu ocazia practicii de vară făcută atunci. Este de remarcat și mistria de argint cu care Regele Carol I a inaugurat lucrările la Portul Constanța.

Un întreg perete al sălii este plin cu panouri cu fotografii. Acestea constituie o adevărată carte de istorie a căilor ferate române, cu imagini atât a unor lucrări realizate, cât și din timpul execuției altora. Majoritatea au texte explicative. Nu mă hotărăsc la care să mă opresc, așa că aleg două, la întâmplare. Ultimul panou face excepție. Este dedicat inginerului George Stephenson, cel căruia i se atribuie construirea, în 1814, a primei locomotive cu abur. Totuși, internetul îmi spune că a mai existat un vehicul asemănător, cu 10 ani înainte, realizat de inginerul englez Richard Trevithick.

În zona fotografiilor, două hărți îmi atrag atenția. Prima conține Traseul istoric al trenului Orient Expres. Descifrez că datează din perioada existenței Austro – Ungariei, când trenul avea două rute: Paris – Istanbul și Paris – Constanța. Nu am știut de existența celei de-a doua. Credeam că traseul prin România a apărut după ce a fost posibilă traversarea Dunării la Giurgiu. A doua hartă, mult mai modernă, cuprinde rețeaua căilor ferate române. Interesant este că liniile au diverse culori. Legenda hărții ne spune că fiecare culoare reprezintă o perioadă de execuție. Acestea se întind între 1870 și 1985. Nu cred că după 1985 s-a mai construit vreun km de cale ferată, :-?? cel mult, au mai dispărut câțiva☹

Sub panourile cu fotografii sunt mai multe vitrine ce adăpostesc echipamente și obiecte folosite în activitățile feroviare. Mă amuză una dintre acestea, plină cu echipamente de telecomunicații de sfârșit de secol XIX, lângă care, o alta conține două telefoane cu disc. :)

Mijlocul sălii este destinat machetelor. Între acestea se evidențiază o „locomotivă funcțională” (oare înseamnă că se poate deplasa singură?), la scara 1:45. Este cea mai mare machetă din tot muzeul. Ni se spune că a fost avariată în timpul bombardamentului din 1944 și a necesitat reparații ample. Mai este o locomotivă, mult mai veche și mai mică, un automotor ce pare mai de la începuturile lor și diverse modele de vagoane de marfă. Nu toate exponatele au etichete informative☹

În aceeași zonă, pe lângă machete sunt și câteva elemente disparate. Mă șochează un metru lungime de cale ferată cu cremalieră, în mărime naturală. Interesantă este detalierea sistemului de antrenare a roților de locomotivă, care să permită atât mersul înainte, cât și cel înapoi. Nouă ni se pare banal acum sistemul de bielă – manivelă, dar înțeleg că locomotiva lui Stephenson nu îl avea. Am mai remarcat aici un dispozitiv folosit la frânarea vagoanelor de marfă și de călători, și tot aici mă intrigă prezența unui cântar cu greutăți cum numai în copilărie mai vedeam, pe la aprozare😊

Lângă peretele opus fotografiilor, o machetă ceva mai mare ne arată cum se construiesc podurile de cale ferată cu o instalație de montat grinzi prefabricate, în consolă. După părerea mea, macheta nu este chiar edificatoare, grinda ce trebuie montată nefiind în consolă. Lângă peretele de la intrarea în sală este o altă machetă a unui echipament de construcție: este un scut de săpat tuneluri de cale ferată. După părerea mea, ar fi trebuit prezentat mai evident discul de forare. Dar, ca expunerea să fie completă, în peretele spre sala a treia ne este prezentat un tunel în secțiune

Alăturat sălii este o mică încăpere, cu maxim 10 – 12 scaune, pe post de sală de cinematograf. Aici rulează un film ce cuprinde atât istoria căilor ferate române, cât și a muzeului. După părerea mea, filmul este cam prea lung, te obosește și nu ai răbdare să-l vezi pe tot. Cred că ar fi bine, eventual, să fie fragmentat în mai multe filmulețe tematice, care să ruleze alternativ, conform unui program inițial.

A doua sală este Sala Dioramei. După părerea mea, această dioramă este, de fapt, un imens joc cu trenulețe, de genul celor pe care unii l-am avut, sau ni l-am dorit în copilărie. Diorama are dimensiunile de 14.4 x 4 m, are 260 m de șine, gară, depou, relief accidentat cu tuneluri, chiar și casele unei localități. Înțeleg că toate obiectele sunt la scara 1:87 și este cea mai mare dioramă feroviară din țară. Funcționarea ei este automată și poate fi urmărită pe un monitor.

În afara dioramei, mai sunt alte două „jocuri” , mult mai mici și mai puțin complexe. Nu am idee dacă sunt funcționale:-??

Un întreg perete al sălii este ocupat de un șir întreg de vitrine ce conțin nenumărate machete de locomotive, vagoane de călători și de marfă. Nu am văzut etichete explicative☹ Pe peretele opus sunt alte patru vitrine, fiecare cu câte o machetă de locomotivă. Fiecare machetă este însoțită de o pagină A4 cu explicații. Dacă sunt puse cap la cap toate aceste pagini, obținem întreaga istorie a locomotivelor din dotarea CFR, de la începutul secolului al XX-lea și până în 1965, când au apărut locomotivele electrice.

A treia sală este Sala Echipamentelor feroviare. Este cea mai mică sală și cea mai înghesuită. Prima mea impresie este că exponatele sunt amplasate aici fără nici o regulă. Sunt la un loc, înghesuite unele în altele, machete cu obiecte în mărime naturală și exponate cu mare vechime, cu unele mai noi.

Macheta unui terminal de containere este în vecinătatea unui vechi ceas imens, adus probabil de la vreo gară modernizată. Biroul unui funcționar CFR din trecut, pe care tronează un aparat morse de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea este în imediata vecinătate a unui birou mult mai modern; Tampoanele unui capăt de linie, în mărime naturală, amplasate în tunelul spre prima sală au în apropiere de macheta unui simulator complex pentru mecanicii de locomotive electrice. Legat de această machetă, părerea mea este că trebuie să știi cum arată un asemenea echipament în realitate, pentru o a înțelege.

Un alt exponat pe care nu l-am înțeles este o tricicletă :-?? manuală folosită în trecut pentru transportul personalului de întreținere a căii ferate. Așezată pe șinele în mărime naturală, cred că mijlocul de propulsie este similar cu cel al mașinii lui Fred Flinstone🤭🤭

Ceva mai bine organizat este colțul echipamentelor militare😊 Sunt aici machetele a trei tunuri imense, amplasate pe componente feroviare. De fabricație germană, tunurile respective au fost folosite în al doilea război mondial, cu mai mult, sau mai puțin succes. Nu am știut de existența acestor arme și, imaginându-mi cum arătau în realitate, sunt impresionat. 🤨

Ca o concluzie, această sală m-a dezamăgit, obligându-mă să scad nivelul de apreciere al muzeului. Poate ar fi util ca, undeva în viitor, cineva să se gândească la un alt amplasament al muzeului, mai mare, mai adaptat exponatelor disponibile. Totuși, recomand vizitarea acestui muzeu, care oferă multe informații interesante. În plus: Marea dioramă este un excelent punct de atracție pentru copii. Menționez că la momentul vizitei noastre, în muzeu erau cel puțin 20 de copii, majoritatea la nivelul claselor primare.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 9 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI