Parcul Herăstrău sub „asediul” iernii

TIPĂREȘTE

Mâine, poimâine unul din plămânii verzi ai Capitalei va împlini un centenar de la amenajare. Între anii 1930-1935 apărea în nordul Bucureștiului un parc de agrement și relaxare prin asanarea unor zone mlăștinoase aflate pe râul Colentina. Amenajarea Parcului Național, cum s-a numit inițial acest mare spațiu verde, a culminat de fapt între anii 1935-1936 atunci când au avut loc cele mai mari transformări peisagistice și ridicarea diverselor construcții. Toate operațiunile desfășurate în această zonă erau dedicate importantului eveniment anual intitulat Luna Bucureștilor.

Parcul Herăstrău, nume purtat din anii 50 încoace, a găzduit în 1936 a doua ediție a manifestării „Luna Bucureștilor” – expozițiile organizate cu acest prilej ilustrau dezvoltarea socio-economică a României și atrăgeau vizitatori din toată țara. Cu acest prilej apare Muzeul Satului (vezi impresii), organizat sub conducerea sociologului Dimitrie Gusti, pavilionul Regalității, pavilioane dedicate României, Cehoslovaciei și Iugoslaviei, Fântâna Miorița, o insulă cu restaurant și cofetării, debarcader.

Dacă @iulianic vă invita să vizitați Parcul Herăstrău în plină primăvară (vezi impresii) eu vă provoc să îl vedeți și în toiul iernii – mai ales acum, imediat după „năpraznica” ninsoare de 20 cm (când „și astăzi se circulă în condiții de iarnă”) și „cumplitul” ger de -7 grade Celsius. Am traversat bulevardul Kiseleff prin dreptul Arcului de Triumf, ce a scăpat de „îmbrăcămintea” din pânză din ultimul an de zile. La intrare în parc ne întâmpină unul din ceasurile aurite montate în 2010 de Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București și clopoțeii ce „cântă” la ora exactă. Parcul se deschide în fața noastră prin cele trei alei străjuite de copaci înalți, aleea centrală (numită „Michael Jackson” datorită prezenței monumentului închinat starului american) constituind un adevărat bulevard pentru vizitatori. O mantie albă îmbracă toată natura – totul e acoperit de o zăpadă imaculată: arbori, alei, bănci, garduri, coșuri de gunoi, statui, chioșcuri etc. Pe aleile principale trecuse un tractor cu plug pentru „a face pârtie”. În rest totul era neatins, nu exista nici o urmă de trecător. Prima oprire o efectuăm în așa-zisa grădină japoneză, amenajată în anul 1998 cu ajutorul Ambasadei Japoniei în România. Cascada, cursul de apă, cireșii, gardurile, lanternele de piatră, acoperișurile specifice sunt acoperite de o mantie de omăt. Este un decor fantastic pentru a face câteva fotografii reușite.

Toate statuile au „căciuli” albe de zăpadă, sunt adevărate borne culturale în mijlocul unei mări albe, înspumate. Ajungem în apropierea ieșirii dinspre Piața Charles de Gaulle și ne delectăm cu priveliștea oferită de Aleea Cariatidelor și Fântâna Modura. Cariatidele, reprezentate aici de femei în port tradițional românesc, au fost amplasate în anul 1939 pe Aleea Restaurației, cu ocazia altei Luni a Bucureștilor, fiind opera sculptorului Constantin Baraschi. Ce vedem noi astăzi sunt doar niște reconstituiri din anul 2005 – o statuie originală a fost între timp descoperită în Cimitirul Belu (fjphotoagency.ddt.ro/inde ... nta/de-baraschi). Trecem pe lângă mai multe locuri de joacă a căror culori vii se văd perfect pe fundalul de nea. Încă nu a apărut nici un copil dornic să testeze toboganul ori leagănul pe timp de iarnă. Zona Expoflora este practic acoperită de un covor alb... care se unește la orizont cu linia lacului înghețat. Avansăm sprinten prin zăpadă către Insula trandafirilor a cărei configurație vegetală a gândit-o un peisagist austriac, încă din anii 30. Vis-a-vis de insulă observăm căsuțele, biserica maramureșeană și instalațiile tehnice din Muzeul Național al Satului – fulgii de nea încă se cern ușor peste această lume a satului încremenită în Capitala țării. Iată cum descria o reclamă din 1936 evenimentele de pe insule și lac: Ziua și seara, vizitarea expoziției Luna Bucureștilor va fi un prilej extrem de plăcut de recreare. Pe insulele din mijlocul lacului s-au instalat restaurante elegante, cârciumi pline de pitoresc, cherhanale, vatră de pescari de la Vâlcov, unde se poate gusta, în veselie și muzică, „peștele la proțap”, „saramura de apă dulce” și „ciorba de Dunăre”... Bărci cu vâsle și cu motor, un adevărat serviciu de navigație amuzantă, promenade romantice, concursuri de înot, de vâslit și de yachting se vor desfășura pe lacuri.

Vechiul pod cu trepte ce leagă insula de țărm încă există și e acoperit de o pătură albă. Lacul Herăstrău e golit în cea mai mare parte pe perioada iernii. Totuși mai există ochiuri mari de apă, înghețate parțial acum; stoluri de pescăruși s-au adunat la marginea gheții... câțiva chiar se scaldă în apa rece. Depășim Debarcaderul Central aflat efectiv „în aer” și monumentul dedicat Forțelor Navale Române, dezvelit în 2014. Părăsim încântați Parcul Herăstrău, trecând pe lângă fostul Pavilion H, după o plimbare reconfortantă printr-un peisaj autentic de iarnă.

În orice anotimp Parcul Herăstrău constituie o variantă agreabilă de petrecere a timpului liber.

„Ilustrațiunea Română” din mai 1939 prezenta astfel noul parc: Abia acum, când lacul Herăstrău care este podoaba cea mai de preț a acestui parc, a fost asanat, s-a putut ajunge la croirea acestui minunat parc, de o vastă întindere. Un colț al parcului a fost cedat din planul inițial, pentru crearea muzeului satului, ceea ce dă un punct de atracție în plus parcului..... Lângă „muzeul satului”, având o minunată perspectivă asupra Herăstrăului se înalță frumosul castel al Principesei Elisabeta în stil de veche culă românească... Mica insulă din dreptul „muzeului satului” a fost împodobită cu două alei împrejmuite de colonade grele de piatră. Pe colonadele grațioase se urcă plante agățătoare și printre pietrele grele de piatră ale pavajului răsar firave firele de iarbă nouă... Pe marginea lacului, până sus, la „fântâna Mioriței” din fața vilei Minovici, se întind aleile înflorite ale parcului, loc ideal de plimbare și recreație, pe care bucureștenii nu-l prea frecventează, cum de altfel nu știu să profite de nici una din grădinile puse la dispoziția lor pentru odihnă.

---

VIZUALIZĂRI: 2401 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI