ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 05.07.2020
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.05.11
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
JUL-2020
DURATA: 1 zile
Solo
PREȚ 4 - metrou lei
FĂRĂ transport
Raport PREȚ/CALITATE: EXCELENT
"ECHIPA" A INCLUS:
1 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
DISTRACŢ. / RELAXARE:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții

NOTA MEDIE REZULTATĂ
92.50%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Parcuri bucureştene

Parcul Tineretului la început de vară 2020

TIPĂREȘTE

În urmă cu câțiva ani, vizitând Parcul Tineretului primăvara îmi încheiam impresiile cu îndemnul: "Veniți primăvara în Parcul Tineretului să vedeți natura înverzind, veniți vara la umbră de pomi, veniți toamna când arămiul frunzelor vă poartă într-o lume de vis, veniți iarna în lumea de basm a Orășelului Copiilor! Veniți cu copiii, cu părinții vârstnici dacă-i mai aveți, veniți singuri dacă vreți să vă regăsiți într-o clipă de meditație! Parcul Tineretului nu este doar al tineretului, este al tuturor celor care vor să-l viziteze. "

De curând, după trei luni de izolare la domiciliu (mai mult sau mai puțin impusă), stresată de restricții, cu un dor nebun de plimbare și de pomii înfloriți pe care nu i-am văzut în această primăvară, în sfârșit, am ieșit! Unde? Unde altundeva decât în Parcul Tineretului, cel mai îndrăgit, cel mai amenajat și cel mai mare parc din sectorul bucureștean în care locuiesc?

Parcul Tineretului este situat în Bucureşti, în sectorul 4, la mică distanţă de Piaţa Unirii. La Tineretului, prima staţie de metrou de la Piaţa Unirii (pe magistrala 2 Pipera - Berceni), lângă Liceul Gheorghe Şincai, se află una dintre cele mai importante intrări în parc. Accesul se poate face şi prin intrările situate în Şoseaua Olteniţei, Calea Şerban Vodă, Bulevardul Tineretului şi Calea Văcăreşti, iar staţiile de metrou din proximitatea intrărilor se află pe magistrala 2 (Pipera - Berceni) şi sunt: Tineretului, Eroii Revoluţiei şi Constantin Brâncoveanu.

Întins pe o suprafață de aprox. 200 ha, Parcul Tineretului - unul dintre cele mai mari parcuri ale Bucureștiului - la începutul sec. XX era doar o mahala mocirloasă, locuită de cei mai săraci oameni ai capitalei. Se numea Cocioc sau "Valea Plângerii". În 1935 zona a fost inclusă într-o schiţă de urbanizare, dar asta nu i-a adus nici o schimbare timp de vreo 5 ani. Concesionată Uzinelor Comunale Bucureşti, soarta i s-a schimbat, dar nu prea mult. "Valea Plângerii" a fost transformată într-o… groapă de gunoi și groapă de gunoi a rămas vreo 25 de ani.

Amenajarea parcului a început în 1965 și a durat până în 1974, anul în care eu m-am stabilit definitiv în Bucureşti. N-am asistat la transformările care au avut loc acolo, în Cocioc, dar am aflat că cea mai mare parte a lucrărilor s-a realizat prin muncă patriotică, aportul tineretului fiind mai mult sau mai puţin voluntar. Zona a fost curățată și drenată, apoi a fost transformată în parc, un loc de plimbare şi de relaxare pentru oamenii muncii de la marile întreprinderi industriale din sudul capitalei. În zona cea mai joasă a parcului, proiectantul - Valentin Donose - a avut în vedere amenajarea unui mare lac alimentat cu apa din pânza freatică, cu trei insule accesibile pe poduri de promenadă, precum şi cu un debarcader. Cadrul natural rămas nealterat face ca zona lacului şi a insulelor sale să fie - în opinia mea - cea mai frumoasă parte din întregul parc actual. Lacul, aleile umbroase care îl înconjoară, au fost prima destinație a ieșirii mele din casă după lunga perioadă de izolare la domiciliu.

Cum am găsit parcul? Tot frumos (natura este frumoasă întotdeauna), dar ceva mai trist. Lume mai puțină, restaurante și terase închise, carusele înțepenite de restricții pandemice, copii care nu înțeleg de ce nu pot beneficia de toate tentațiile din jur… Doar rolele, bicicletele, tricicletele personale sau - pentru cei foarte mici - căruțurile împinse de mămici sunt bucuriile lor în aceste zile.

În parc există și un trenuleț. Inițial, pe un traseu de aproape 2 km, cu gară şi cu un mic depou, trenulețul circula pe o cale ferată cu ecartament îngust. După o întrerupere de câțiva ani, a reapărut, dar nu mai circulă pe șine, ci pe roți.

Atracția principală rămâne Roata Panoramică, înaltă de 30 m, care oferă (celor ce se încumetă la o “călătorie spațială” ) o minunată priveliște asupra parcului și a împrejurimilor sale. Dar, asta numai atunci când restricțiile vor înceta și viața se va întoarce la normalitate. Tot atunci atmosfera de bâlci va înflori din nou, vor reapărea vata pe băț, porumbul fiert, gogoșile, grătarele fumegânde cu mici și cu cârnați… Ce să spun? Eu nu le-am regretat deloc. Nici faptul că era mai puțină lume decât în mod obișnuit nu m-a deranjat. Dimpotrivă. Venisem pentru a-mi dezmorți picioarele anchilozate de atâta ședere în casă. Aleile lungi, șerpuite, arborii falnici, deja cu frunziș abundent, îmi ofereau cadrul unei preadorite și mult binefăcătoare plimbări.

În parc, totul este curat, foarte curat, utilajele de curățenie fiind la datorie. Poliția locală veghează dotată acum cu mașinuțe speciale și chiar cu trotinete electrice.

Am trecut prin Orășelul Copiilor - un mare şi modern parc de distracţii pentru prichindei, apărut după 1980, îngrijit și dezvoltat mult ulterior, am trecut pe lângă Sala Polivalentă - lăcaş al multor acţiuni culturale şi competiţii sportive, am revăzut - aproape de Sala Polivalentă (acum Sala Ghermănescu) - Daimon Club și am sesizat un neștiut Club sportiv Taekwondo… Nu am ajuns la Palatul Naţional al Copiilor (cândva numit Palatul Pionierilor şi Şoimilor Patriei) cu monumentul dedicat memoriei eroilor militari români căzuţi la datorie, la Teatrul "Stela Popescu" și nici la Platforma cu statui (sunt în jur de 70 și merită văzute) pentru că am mai fost acolo cu nenumărate alte ocazii.

Din Parcul Tineretului se poate lesne ajunge și la alte obiective turistice importante din sudul capitalei: Cimitirul Bellu - un adevărat pantheon național, Parcul Carol I cu monumentele lui și cu cel mai emblematic edificiu - Mausoleul Eroilor, Parcul Natural Văcărești - o adevărată deltă între blocuri, Casa Memorială Tudor Arghezi din Strada Mărțișor...

De asemenea, pe o colină din Parcul Tineretului, pe latura dinspre Str. Șerban Vodă, se află Crematoriul "Cenușa" construit în primele decenii ale secolului trecut, inactiv acum, declarat monument istoric în 2011.

De lângă Sala Polivalentă, pașii m-au purtat pe aleile în coborâre, spre lac. Printre arborii plantați pe mal, plutind pe luciul apei, se zărește un cârd de rațe. Mirosul de volbură încinsă de soare te învăluie plăcut. Pe malul lacului (întins pe 13 ha), la umbră de sălcii, pescarii amatori își încearcă norocul. Am revăzut Cafeneaua Actorilor situată pe malul apei, nu departe de podul de promenadă. Fără clienți, cu terasele goale, în așteptare de vremuri mai bune, Cafeneaua Actorilor părea tristă. Cu sandwich-uri, cu cafea și cu apă aduse de acasă, oamenii se bucurau totuși de o ieșire în natură, pe iarbă, în locuri umbroase și liniștite.

Dacă aveți mai mult timp la dispoziție și dacă vă mai țin picioarele, la ieșirea din parc din Șos. Olteniței, pe lângă McDonald’s, luați-o la stânga! Strada Obolului - poate cea mai îngustă stradă din București, semănând mai degrabă cu un coridor mărginit de ziduri și de garduri, vă va conduce în Strada Mărțișor, acolo unde se află Casa Memorială Tudor Arghezi. Continuând în jos, spre Calea Văcărești, nu mai aveți decât câțiva pași și intrați într-un alt mare parc, ceva mai altfel, Parcul Natural Văcărești.

Dar, dacă o luați în sens invers, spre Amfiteatru Residence, veți avea surpriza de a descoperi, într-un colț al Parcului Tineretului, ruinele unui Teatru de vară. Sunt niște ruine datând din epoca modernă, mai bine zis, sunt rămășițele unui amfiteatru început în era comunistă, nefinalizat și lăsat de izbeliște ca multe alte proiecte demarate atunci.

Teatrul de Vară abandonat din Parcul Tineretului este acum locul în care unii își încearcă talentele în graffiti, pe scări și pe zidurile nefinisate, iar alții - visând să ajungă mari vedete - se maimuțăresc pe ceea ce s-ar fi vrut a fi o scenă.


---
Trimis de iulianic in 05.07.20 11:46:48
Validat / Publicat: 05.07.20 13:42:44
VIZUALIZĂRI: 156INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 26300 PMA (din 27 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

2 ecouri scrise, până acum

Floria CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [05.07.20 14:51:54] »

Bine ai revenit pe aleile umbroase ale Parcului Tineretului! Locuiesc foarte aproape de parc, in spatele Colegiului National Gheorghe Sincai, la distanta aproximativ egala de cele doua parcuri mari ale Sectorului 4, Carol si Tineretului. In primii ani ai copilariei mele, Parcul Tineretului nu exista, imi amintesc vag Cociocul cu maghernitele si caprele lui. Asa ca primele mele amintiri sunt din Parcul Carol, pe atunci redenumit Parcul Libertatii, unde ieseam aproape in fiecare zi cu bunicul meu care aduna toate fetitele de varsta mea din vecini. Eram o fetita fericita, singura de pe strada care avea bunic la dispozitia ei cat era ziua de lunga!

In copilaria baiatului meu, am schimbat parcul... mergeam in Tineretului pentru ca acolo gasea mai multi copii de la blocurile din apropiere. Dupa ce baiatul a crescut, am revenit in parcul copilariei mele, mai romantic si mai racoros decat Tineretului. Mai rar trec prin Tineretului dar constat, cu dezamagire, ca era mult mai bine ingrijit cu ani in urma. Se vede si in pozele tale... este curat dar sunt foarte putine flori de sezon, trandafirii au imbatranit si nu sunt taiati la timp, ar trebui refacute unele alei si scari, fantana arteziana mare nu functioneaza de ani de zile. Prin compensatie, au crecut arborii, este umbra si aleile ofera spatiu suficient pentru plimbaretii de toate varstele. Locurile de joaca au fost reamenajate dar lipsesc deocamdata copiiii...

Duminica trecuta am fost la Mogosoaia. Foarte frumos parcul Palatului Brancovenesc, ar trebui sa fie un model de urmat pentru toate parcurile din tara!

O vara frumoasa iti doresc, cu sanatate si plimbari relaxante!

doinafil [05.07.20 16:21:17] »

Citind articolul tău mi-am amintit cu plăcere că între anii 2012 și 2015 mergeam aproape zilnic în parc. Acolo am învățat să merg pe bicicletă (aveam 63 de ani) și, după mai multe căzături și julituri, nu m-am descurajat și-am reușit să fac acest lucru foarte bine, pe bicicletele închiriate din parc. Pentru pensionari închirierea se făcea gratuit, doar cu datele din buletin și pe o perioadă de două ore/zi. După aceea mi-am cumpărat o bicicletă și, între 2013-2015 mergeam - cinci zile din cele șapte ale săptămânii - din Dr. Taberei până în „Tineretului” și înapoi. Cunosc tot parcul ca pe palmea mea, cum se zice, atât pe el cât și pe cel al copiilor.

Am mai fost în 2016 la „Terasa Actorilor” , foarte animată pe atunci și mi-a plăcut servirea și mâncarea de acolo.

​Mai jucam ping-pong la mesele amenajate special pentru amatorii acestui joc sau badminton. A fost o perioadă de care cu drag îmi aduc aminte! Anii au trecut și nu știu dacă aș mai avea curajul să merg pe carosabil, pe lângă mașini până în parc, cum o făceam odată!  

​Mi-e dor să mai merg în parc și sigur​​ am s-o mai fac, chiar dacă voi merge cu bicicleta mea pliabilă în mijloacele STB până acolo. Sigur mă voi plimba pe aleile celor două parcuri surori! Îți mulțumesc pentru articol!

Felicitări! ​

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
2 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
doinafil, Floria
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.163470983505 sec
ecranul dvs: 1 x 1