Balta Gheorghe Doja/ Operatiunea 'Monstrul'

TIPĂREȘTE

Totul minutios pregatit dinainte, chiar cu o saptamana inainte. Discutii riscante, insinuari indraznete, semne discrete din cap, din ochi, gesturi sugestive, de fata cu nevestele, care incep a avea din ce in ce mai multe banuieli...

Echipa se modifica de la zi la zi, ieri eram patru, am mai convins pe unul, azi suntem chiar sase. Achizitia de momeala se face pe ascuns, in cel mai mare secret, imi este adusa in parc, in timp ce plimb copilul. Platesc, este mai scump decat la magazin, dar discretia costa. Deci, ne-am asigurat de rame de crescatorie si viermusi. Mai avem o promisiune de rame de calitate superioara de la fabrica de ulei, marca inregistrata in zona.

Totul decurge conform planului, se fac ultimele retusuri, dar cu o seara inainte totul pare ca se naruie, omul de baza, Guru in ale pescuitului, cel care ne-a pus multora lanseta in mana, Nea Costel, este prins. Nu putem face nimic pentru el, sotia l-a surprins chiar cand se pregatea sa puna la foc mamaliga pentru arc, saracul nici nu nu a mai apucat sa o termine... este pierdut. Apar si victimele colaterale, lipsiti de prezenta lui Nea Costel (si de sculele lui, plus mamaliga cu srot de floarea-soarelui) inca doi din cei sase magnifici se lasa pagubasi.

Ramanem trei, cei mai tineri, mai uniti, strangem randurile, numaram sculele, ceva achizitii de ultim moment de la un vecin, momeala este, pregatim o mamaliga de amatori si ne luam inima in dinti: trezirea la 04. 00, jonctiunea la 04. 20, sotiile vor primi vestea seara, va fi totul pregatit si prea tarziu pentrua a mai putea intoarce planul, prea tarziu chiar si pentru telefoane una catre cealalta.

Planul a fost perfect, totul a mers conform, am inghitit fiecare in liniste comentariile, stiau ele, erau sigure, puneam noi ceva la cale. Eu sunt nevoit sa mai fac un sacrificiu - iau masina personala la balta, daca stiam o pastram pe cea de la serviciu, acum e incuiata in parcarea institutiei. O las pe nevasta-mea si fara masina, nu va fi usor la intoarcere.

Nu-i nimic, jonctiunea se produce la fix 20 de minute dupa patru, la 05. 00 suntem pe balta.

Incepe sa se lumineze, la Doja trebuie sa ajungi devreme, nu se prinde peste decat pe o portiune de 400-500 de metri pe partea vestica a lacului, dupa ce treci pe baraj, imediat pe dreapta, la pietre. Trebuie sa prinzi loc aici, pe aceasta portiune, altfel vanturi apa degeaba. Coboram din masina, ne alegem locurile, eu il iau pe cel din mijloc, voi fi ferit de "rateurile" vecinilor, voi scapa de descurcat firele. Aprindem cate o tigara, in graba am omis sa ne intocmim un regulament care sa ne interzica asta. La solicitarea deschizatorului de ochi responsabilul cu cafeaua scotoceste in rucsac si da resemnat din umeri. A uitat termosul pe pantofar, langa usa de la intrare. Explicatiile sunt de prisos. Primeste in schimb priviri pline de subinteles, bombaneli si ironii.

Descarcam arsenalul, facem un scurt inventar, avem cinci lansete, patru undite, suporti, minciog (Doamne ajuta! ), maamaliga, momeala... momeala? ! Da, este acasa, in dormitorul mic, in cosul tricicletei copilului, ascunsa sub rucsacul cu jucarii. Bombanelile si injuraturile adresate responsabilului cu cafeaua se tripleaza si se abat asupra mea. Au dreptate, tac chitic. Trebuie sa ne multumim cu ramele rosii de fabrica.

Toate sunt uitate cand isi vede fiecare lansetele asezate in suporti, firul intins, bambinele agatate de fir, plutele unditelor calibrate. Incep si atacurile, ramele rosii isi fac meseria. Nu este monstrul, ci cativa nepoti si stranepoti de-ai lui, carasei cat palma (depinde cum tii palma, pe lat, pe lung...) si un pic mai mari. Atmosfera este foarte destinsa, pestele ciupeste, mai si prindem, o gluma specifica, ca intre prieteni (hai, ia-l usor, nu te grabi, oboseste-l, vin acum cu minciogul, vezi sa nu te traga in apa...). Dupa un timp rasare soarele, la Doja rasaritul este spectaculos, pentru ca pescuiesti cu fata spre est, astfel beneficiezi de cea mai buna pozitie pentru a-l admira.

Dupa aceea incepe sa-ti para rau ca a rasarit si astazi, putea sa ia o pauza, soarele iti luceste pe apa, nu mai vezi mare lucru, bambinele iti lasa urme colorate pe retina, plutele abia se zaresc, mai ales ca bate si vantul. Si astea nu sunt ultimele neplaceri pe cale le ai pe balta: amatorii din vecini incep sa-si dea in petic, prietenul din stanga mea are mari batai de cap cu un nene care s-a aghezmuit cu noaptea in cap si ii incurca sistematic linia, s-au trezit si aia care au venit de seara cu corturile si dau drumul la manelarie. Cele mai mari probleme le are colegul din dreapta mea, care a refuzat sa dea la lanseta si da la bat: langa el s-a asezat un nene care da tot la undita si scoate doi caresei pe minut. Orice ar face colegul, ca da la rama, ca da la mamaliga, nu poate scoate nici un baboi de vreo jumatate de ora, timp in care nenea a prins vreo 50 de bucati, mici, ce-i drept, dar multi.

Incep telefoanele, intai de la cei care nu au mai putut merge, ii mintim cu cea mai mare seninatate: l-am omorat, mama ce merge, cred ca am luat vreo 6-7 kile. Asa le trebuie, alta data sa tina de steag pana la capat. Urmeaza nevestele - ai luat tu masina, de ce, mai stati? - nu, mai stam o jumatate de ora si plecam.

Dupa doua ore si jumatatea de ora promisa facem apelul, nu stam chiar bine, dar nici nu ne-am trezit degeaba, vreo 25-30 de carasei laolalta. Binisor, dar nu ca alta data. Macar nu am platit taxa de 10 lei/caciula, ma cunosc cu Dom Primar de la Gh. Doja si e balta Primariei (pretul l-am trecut pentru corecta informare a cititorului). Este ora 10. 30 si nu mai trage, incercam si arma secreta, la vecinu' merge: porumbul Bonduelle. Degeaba, nu mai trage, asa e la Doja, pe la 10-11 se taie.

Strangem tot, constatam ca nu am mancat sandwich-urile (o sa zicem ca n-am avut timp, asa de bine tragea), bucuria cateilor de pe acolo. Plecam satisfacuti, nu am prins mostrul, dar am prins o distractie pe cinste si ne-am relaxat. Pestele nu il predam la cherhana, il punem la gramada si planuim o saramura la curte, la mine la Amara. Mai am si niste scrumbie la congelator, mai trebuie luata si ceva carne pentru gratar (eu nu prea mananc peste), poate rezolvam diseara. Ei trebuie sa dea spritul, eu i-am dus la balta si i-am scapat de taxa. Ei, iar ne facem planuri fara neveste, dar de data asta le luam si pe ele, si copiii. Avem niste datorii morale fata de dansele...

---

VIZUALIZĂRI: 5958 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI