Pescuit la Yellow Matza

TIPĂREȘTE

Asa-i zice un coleg, in traducere mai mult sau mai putin libera "pisica galbena".

De ani de zile locuiesc la cateva sute de metri de acest rau, un rau pe care il stiu de cand era mic, de cand i-am vizitat izvorul de la Ialomicioara, apoi m-am balacit in apele lui repezi ce treceau prin tabara Caprioara, cand aveam 12 ani, l-am vizitat de mai multe ori cand ameninta digul si orasul Slobozia cu inundatiile, l-am trecut cu mari emotii pe podul de vase de la Buiesti, apoi l-am vazut cum se ingramadea la Dridu, la baraj.

Deoarece m-am nascut si am crescut pe mal de Dunare, Ialomita mi s-a parut intotdeauna un raulet neinteresant si inert, lipsit de farmecul diversitatatii si respectul pe care ti-l impune fluviul.

Intr-o seara, pe cand pazeam copiii in parc sa nu se impunga, aud langa mine povesti pescaresti: am prins pe garla doi carasei mai mari decat palma si doua moace de 30 de cm (moaca = pui de somn, somotei). Bineinteles ca nu am crezut, dar astfel de afirmatii au revenit si din parte altora. Prea era de tot... somn pe Ialomita, eu credeam ca nu exista peste pe Ialomita, somn in nici un caz. Intru in discutie sa ma conving, se confirma in cor de catre tatici ca au vazut cu ochii lor... Hai maine dimineata, cine merge? Inca doi. Mamaliga facem, dar e prea tarziu pentru rame si viermusi de la magazin.

A urmat o ora de caotari prin parc, printre blocuri, prin lastarisuri, au fost ridicate toate pietrele si toate crengile pe o raza de 500 m, rezultatul - o cutie de smantana plina pe jumatate cu rame.

Plecarea? La 4.30 din fata blocului.

Cafeaua? Adi - vezi poate mai uiti ca data trecuta...

Tigari? Adi - trece dimineata pe la non-stop.

Totul pregatit, jonctiunea la 4.30.

4.30, in fata blocului - bezna, tigari ciu-ciu, era inchis la non-stop, culmea comertului in Romania. Cafeaua - vezi ca am incurcat borcanele (la propriu) si s-a amestecat zaharul cu cafeaua, astfel era mai mult sirop decat cafea - multumim, macar ne va trece tusea... Celalalt, ca sa nu vina cu mana in gura a venit si cu nevasta-sa.

Lipa-lipa prin spatele blocului, prin iarba uda de roua, trecem soseaua de centura a Sloboziei si ajungem uzi fleasca pe malul Ialomitei. Ne asezam, eu si Adi, cei desperecheati, in primul loc fara iarba si mai putin abrupt care ne iese in cale. Celalalt se duce cu soata intr-un loc unde stie el ca trage. Lasa-i.

Nu vedem nimic, agat firul intr-o salcie inainte ca macar sa incerc apa. Cu bombaneli surde mi se inlocuieste firul.

Marturisec ca, desi sunt ahtiat dupa pescuit, folosesc cu indemanare tot felul de scularii specifice, dar habar nu am sa fac un nod pescaresc. Nu stiu sa fac nici o montura, nu imi iese nici o legatura, sunt complet inutil cu un bat intr-o mana si cu o truse de scule de pescuit in cealalta.

Mai este putin si se lumineaza, asteptam rabdatori sa prindem primul peste, dar primim telefon: Ati prins, ma? nu? Eu am luat doi si nevasta-mea doi.

Bineinteles ca in cinci minute eram acolo, la 3-4 metri de iscusitul pescar care ne flutura doi baboi ce l-ar fi facut de ras si pe un acvarist. Pai arunca-i nene in apa, sa mai ai si la anul ce pescui. Nu, ii duc lu' mamaia, ii plac numai de-astia mici, prajiti.

Am inceput si noi sa scoatem baboi de cresa si de gradinita, abia reusind sa-i aruncam in apa ignorand rugamintile colegului sa-i trimitem sa o viziteze pe masa-mare.

Au aparut si moacele - doua bucati, parca gemeni, nu am mai vazut in viata insa un pui de somn atat de mic, ceva de dimensiunea degetului aratator.

Pai de-asta m-ati sculat voi din somn de la ora patru, sa vad maternitatea lu' peste? !

Hai sa schimba locul, trebuie sa fie si mai mare. Dupa ce am vanturat apa prin inca doua locuri, practicand sportul preferat al lui Rex Hunt (prinde-l pupa-l si da-i drumul) am patit ceea ce trebuia sa patim ca sa ne puna pe ganduri si mai mult: pe malul celalalt al Ialomitei, cel stang, a sarit unh crapcean de vreo 2-3 kg, l-am vazut cu totii, am scos un WOW in cor si... muti am ramas.

Ne-am strans incet sculele, le-am impachetat, le-am luat pe umar si am plecat acasa.

Am ramas cu doua lucruri nemaipomenite in gand: cu ideea ca data viitoare, pregatiti temeinic si asezati intr-un loc mai bun, vom avea sansa sa prindem un peste adevarat, pentru ca aveam certitudinea ca exista si cu frumusetea malurilor impadurite si inverzite ale Ialomitei.

Mamaia tipului s-a ales cu un pranz care a imputit scara, iar eu mi-am dat seama ca povestile pescaresti sunt aceleasi peste tot, insa dimensiunea minciunii este direct proportionala cu cea a pestilor, nu mintisera prea mult, de la un peste cat degetul ajunsesera la unul cat palma, rezonabil...

---

VIZUALIZĂRI: 2970 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI