Leagănul Brătienilor – lecție de istorie și porție de natură

TIPĂREȘTE

Conacul Brătienilor a fost parte a unei escapade de o zi din București, la pachet cu Conacul Goleștilor și ar fi trebuit să fie și cu Casa Memorială Dinu Lipatti. Așa ne făcusem planul pentru ziua aceea mohorâtă de aprilie. Dar nu-i bine, ele nu au loc toate 3 într-o zi. Acu, după ce știu, aș combina Brătienii cu Dinu Lipatti, iar Goleștilor le-aș rezerva o zi, ceea ce recomand celor care au aceste obiective pe listă.

Din București sau Pitești și împrejurimile lor se ajunge foarte ușor, distanțele dintre ele sunt mici (câțiva km), așa că sunt foarte nimerite pentru escapade de o zi.

Așa cum spuneam și în articolul despre Conacul Goleștilor, noi am ajuns din București pe A1, am mers până s-a terminat autostrada, iar de acolo am făcut dreapta, urmărind orașul Ștefănești, până unde au mai fost câțiva km, până în 10. Din București sunt puțin peste 120 de km până la conac. Sunt și panouri indicatoare destul de mari, cu cele două conace, așa că nu se pot rata.

Conacul Brătienilor, de fapt, Muzeul Național Brătianu - Vila Florica, se află în jud Argeș, satul Florica, astăzi Ștefănești, numele de Florica al satului și al conacului fiind dat în amintirea primei fiice a lui I. C. Brătianu. În ultimii ani a avut o cu totul altă destinație, nu mai departe de 2018 niște prieteni au fost cazați acolo. Dar, Slavă Domnului că a fost redeschis ca muzeu în mai 2020 și sperăm să rămână așa în veci. În casă s-a născut și a trăit una dintre cele mai importante familii de oameni politici, care a dat României mai mulți prim-miniștri și politicieni, care au contribuit la dezvoltarea țării și nu se cade să fie o unitate de cazare.

Poți ajunge cu mașina chiar până în fața conacului, unde este o mică parcare, dar noi am preferat să lăsăm mașinile în parcarea bisericii, înainte de intrarea pe domeniu. Dacă sunteți amatori de plimbare în natură vă sfătuiesc să faceți la fel. Sunt doar 2-300 de m de mers printr-un parc superb, pe o alee asfaltată, până la conac.

De fapt n-am știut asta de la început. Noi am parcat așa pentru că am văzut din mașină, în afară de biserică, o altă clădire care presupuneam că este conacul. De fapt, este Ferma Brătienilor și ea parte a domeniului, numai că acum este proprietate privată și momentan este lăsată de izbeliște.

Știam că avem tur ghidat și ne-am dus glonț la intrare, cu toate că ne-ar fi plăcut să ne mai pierdem pe aleile domeniului. Din fericire, am fost primii care urmau să intre la primul tur care se forma. Din cauza vremurilor se intra doar în grupuri de 8, la fiecare oră, iar turul a durat aprox 50 de minute.

Am așteptat cuminți, ne-a preluat domnul ghid, care ne-a făcut o prezentare scurtă a conacului, acolo, la intrare, unde am cumpărat și biletele.

De când a fost redeschis ca muzeu programul de funcționare este de marți până duminică, între orele 10-16, iar ultima intrare este cu aprox o oră înainte de închiderea programului. Se vizitează doar organizat, cu tur ghidat, iar în zilele de luni este închis. Biletul de intrare costa la data vizitei noastre, 20 lei bilet întreg, 10 lei pentru pensionari și 5 lei pentru elevi/studenți.

Conacul, monument istoric, a fost construit pe structura unei case vechi cu 4 camere și pivniță, căreia I. C. Brătianu i-a adăugat o terasă deschisă și un etaj, adăugând astfel încă 8 camere casei. Fiul său, Ionel Brătianu, a definitivat însă conacul, ajungând la 40 de camere, 14 băi, încă un etaj și mansardă, astfel încât astăzi este un conac cu demisol, parter și 2 etaje.

În ciuda faptului că a fost vandalizat și a avut mai multe destinații, în ultimii ani devenind casă de oaspeți deschisă publicului larg, conacul s-a păstrat foarte bine de-a lungul timpului și este unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut.

La demisol este crama, care nu se vizita, iar la parter sunt mai multe saloane. Salonul de primire, cea mai mare cameră a conacului care include și salonul fumoir, unde se păstrează o piesă originală, geamantanul care i-a aparținut lui Ion I. C. Brătianu, produs în Anglia și personalizat cu inițialele lui.

Dintre obiectele originale se păstrează o masă persană din sec 16 din lemn de cireș, făcută dintr-o singură bucată, lungă de peste 10 metri, care a fost restaurată și se află la intrarea în biblioteca de la parter, practic, cu ea am început turul.

Mai departe am trecut printr-un salon burghez, biroul-bibliotecă a lui I. C. Brătianu, unde este o măsuță rotundă superbă, camera lui I. C. Brătianu, un salon de ceai, un salonaș turcesc, sufrageria decorată în stil tradițional și spații dedicate personalității unor membri ai familiei.

La primul etaj este biblioteca suspendată, o bijuterie arhitecturală, considerată “cea mai însemnată bibliotecă particulară din România” , mai bogată chiar decât cea a Academiei Române, care număra peste 30.000 de volume. Din păcate, foarte puține cărți au fost donate unor biblioteci sau Academiei Române. Ghidul ne spunea că în anii de început ai comunismului, cărțile au fost arse în parcul conacului timp de mai multe săptămâni. La etaj sunt și alte camere cu multe fotografii și informații despre viața și activitatea membrilor familiei.

Terasa are două zone. Una acoperită, unde se păstrează un cuptor țărănesc cu vatră și ușa de acces cu încuietoare. În partea neacoperită se făcea plajă vara, mărturie stă dușul, nefuncțional acum.

La al doilea etaj este o sală de proiecție, unde se pot urmări filme sau funcționează ca sală de conferințe. Tot la acest etaj este biroul lui Ionel Brătianu cu biblioteca, unde pe un perete se află arborele genealogic al familiei.

În toate sălile ne-am bucurat ochii cu mobilier de epocă, sobe de teracotă, șeminee, documente, fotografii și multe panouri informative despre familia Brătianu. Vizitând muzeul poți să-ți faci o idee atât despre viața de familie a Brătienilor cât și despre activitatea politică a unor membri ai familiei, dar și să te întorci puțin în timp, în vremurile trăite de ei.

Chiar dacă conacul s-a păstrat foarte bine, cărțile valoroase, mobilierul și majoritatea obiectelor n-au avut același noroc. Conacul a fost vandalizat de turci în căutarea aurului și apoi, în anii regimului comunist, multe obiecte, inclusiv cărțile, au fost arse, furate sau risipite.

Din păcate Ferma Conacului și Gospodăria de apă, care se află la intrarea pe domeniu, sunt în posesia unor persoane fizice, statul nemaiputând să le integreze în ansamblu. Ghidul nu știa dacă se vor restaura sau vor deveni altceva, sau dacă statul poate condiționa în vreun fel destinația lor. A fost un zvon că Ferma Brătienilor va ajunge hotel, dar pe structura actuală. Vom vedea… În spatele conacului sunt și alte clădiri și acareturi nedeschise publicului.

Crucea funerară a locului de veci în care au fost înhumați Florica și Ion C. Brătianu se află în fața intrării conacului. Osemintele tatălui și fiicei se află acum în capela familiei Brătianu dar în 2014 crucea a fost restaurată și mutată în acest loc.

Parcul conacului este el însuși un obiectiv și după tur ne-am plimbat și noi pe alei, am admirat căsuțele colorate pentru păsărele, din copaci, ne-am bucurat de verdeață și am urcat până la grupul statuar La vulturi, o lucrare a unui artist croat care îi înfățișează pe cei trei frați Brătianu: Ionel, Dinu și Vintilă.

Schitul Sfântul Ioan Botezătorul al cărui ctitor-donator este o descendentă a familiei se află lângă biserică, numai că la data vizitei noastre nu se putea vizita, nu pare deschis publicului

De asemenea, Biserica Brătienilor, a rămas în afara domeniului și se poate vizita. Înainte de plecare am vrut să vedem și noi Capela Brătienilor, unde sunt depuși membri ai familiei (Florica și tatăl ei, Ion C. Brătianu), dar avea lacătul pus și un bilețel cu un număr de telefon, unde puteam suna ca să vină cineva să ne deschidă. Neștiind cât durează ne-am mulțumit să o privim pe afară, am făcut câteva poze și am plecat către Conacul Goleștilor care ne aștepta în aceeași zi, despre care am spus deja.

Recomand cu căldură acest loc. Pentru lecția de istorie dar și pentru porția de natură de care vei avea parte.

---

VIZUALIZĂRI: 540 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI