Mănăstirea Pasărea - un loc legendar

TIPĂREȘTE

Mănăstirea Pasărea se află la aprox. 20 km distanță față de capitală, în Câmpia Vlăsiei, aproape de confluența a două ape - Pasărea și Șindrilița, pe malul drept al lacului Pasărea. Din București, pentru a ajunge acolo, sunt două căi rutiere. Prima - pe care noi o practicăm întotdeauna - este prin Pădurea Pustnicu și satul Cozieni, iar a doua prin Brănești. Această a doua variantă implică fie un ocol mare (prin Găneasa, apoi prin Cozieni), fie abandonarea mașinii și traversarea lacului pe podețul din spatele mănăstirii, după ce ai parcurs câțiva kilometri pietonal. Tot la deplasarea per pedes sunt nevoiți să apeleze și credincioșii care vin cu trenul, din București până în Brănești.

Începuturi de legendă

Mănăstirea Pasărea nu este o ctitorie domnească sau boierească, așa cum sunt multe pe la noi. Ea a fost înființată de călugări evlavioși ajutați de credincioșii din zonă.

Legenda spune că pe la începutul sec. XIX, starețul Mănăstirii Cernica, arhimandritul Timotei, a fost rugat de trei călugărițe să le facă şi lor un mic schit în pădurile din jur. Starețul Timotei a pornit cu rugăciune alături de ele prin desişul codrului, în căutarea locului potrivit. Pe cale, au fost însoțiti tot timpul de o pasăre care zbura din pom în pom ciripind într-un anume fel. Când au ajuns la locul în care se află acum mănăstirea, pasărea s-a aşezat pe ramura unui arbore bătrân ciripind tot mai tare şi mai duios. Se mai spune că la tulpina copacului era un muşuroi mare cu furnici. Atunci starețul Timotei, îndemnat de Duhul Sfânt, a înfipt toiagul în pământ şi a zis: "Aici să fie altarul bisericii! " , apoi a binecuvântat locul. Privind către maici, a mai spus: "Să vă înmulțiți ca furnicile acestea! " Amintind de pasărea - călăuză prin codrii Vlăsiei, primul schit care s-a înființat aici a fost numit "Pasărea", denumire care dăinuie și astăzi.

Mai presus de orice legendă, "Monografia Sfintei Mănăstiri Pasărea" întocmită de monahia Dositeea, ne informează că anul întemeierii lăcașului este 1813, ctitor fiind arhimandritul Timotei, starețul Mănăstirii Cernica, fapt menționat și în pisania bisericii mari. Locul ales aparținea Mănăstirii Cernica și fusese dăruit în anul 1808 de Hagi Radu Bărbătescu, un creștin evlavios, care s-a și călugărit ulterior cu numele Rafail monahul.

Din aceeași monografie, mai aflăm că "Cea dintâi stareță este Chipriana, sora arhimandritului Timotei, care fusese stareță la Ciorogârla, adusă aici cu aprobarea Sfintei Mitropolii din 7 aprilie 1814, în care se spune: S-a dat voie starețului ot Cernica să așeze pe maicile sora-sa, cu nepoatele sale... la biserica de lemn ce s-a făcut acum la moșia Piteasca, a mănăstirii Cernica, care se cheamă Pasărea… Curând, până în martie 1816, când arhimandritul Timotei trece la Domnul, obștea schitului a sporit la 50 de viețuitoare cu monahii de pe la alte mănăstiri și cu rude ale călugărilor din Cernica, dornice să îmbrățișeze viața monahală. Chipriana a fost stareță de la 1813 până la 2 noiembrie 1818, când a decedat, și i-a urmat fiica ei, Doroteia, între 1818-1819, iar mai târziu, între 1844-1863, va fi stareță și Dionisia, strănepoata cuviosului Timotei și a maicii Chipriana. "

Biserica de lemn ctitorită de arhimandritul Timotei în 1813, cu hramul Sf. Ierarh Nicolae, nu a rezistat trecerii timpului, la cutremurul din 1838 prăbușindu-se. Ea a fost reconstruită în 1846 de Sfântul Calinic, pe atunci stareț la Mănăstirea Cernica, după ce ctitorise la Pasărea (în 1834) biserica din cimitir. Trebuie adăugat și faptul că la Mănăstirea Pasărea s-a călugărit spre sfârșitul vieții și mama Sfântului Calinic, Floarea, devenită schimonahia Filoteia. Ctitorită și rectitorită de monahii de la Cernica, adăpostind și fiind condusă multă vreme de rude ale călugărilor de la Cernica, se poate spune pe drept cuvânt că cele două mănăstiri - Cernica și Pasărea, aflate la mică distanță între ele - sunt sfinte lăcașuri surori.

Ansamblul mănăstiresc de la Pasărea

Vizitând Mănăstirea Pasărea, veți observa că așezământul nu este înconjurat de ziduri de apărare, acest fapt dând locului un anume farmec, creând impresia că te afli într-un mic sat. În incintă, dincolo de turnul clopotniță, se află biserica mare, biserica mica, chiliile și casele monahale, stăreția, vechiul arhondaric, astăzi muzeu, atelierele și căminul de bătrâni. Accesul în mănăstire se face printr-un portal din cărămidă tencuită, acoperit cu țiglă, dincolo de care este o mică o parcare.

Turnul clopotniță care adăpostește trei clopote, este o construcție masivă, din cărămidă, zidită în 1864 și reparată în 1936 - conform inscripției de pe placa de marmură. Turnul, cu trei nivele, are baza boltită și este decorat cu scene pictate, reprezentând pe Sfinții Mucenici Gheorghe și Dimitrie.

Biserica mare cu hramul Sfânta Treime, a fost construită din temelie, în anii 1846-1847, de arhimandritul Calinic ajutat de monahii de la Cernica, de obștea de la Pasărea, precum și de credincioși înstăriți care au ajutat material prin donații substanțiale.

Biserica are formă de cruce, cu trei turle octogonale - una mai mare, cu patru ferestre, așezată pe naos și alte două mai mici, fără ferestre, așezate pe pronaos. Zidurile de cărămidă sunt zugrăvite simplu, în alb, singura decorație a fațadei vestice constând în stâlpii încastrați în zid care sprijină arcadele în acoladă, cu picturi, de deasupra intrării și a celor două ferestre.

Interiorul spațios, împărțit în pridvor, pronaos, naos și altar, nu a suferit nici o modificare sau renovare de la zidirea bisericii, adică de mai bine de 170 de ani.

Pridvorul este închis și are trei uși, una spre vest - cea mai mare și două laterale, mai mici. Deasupra ușii de la intrarea în pronaos, dăltuită în piatră, se află pisania cu litere chirilice: "Cu ajutorul Preaputernicului Dumnezeu, Cel în Treime slăvit, s-a clădit din temelie acest sfânt schit de călugărițe, numit Pasărea, în anul 1813, de Cuvioșia sa Părintele Timotei, Arhimandritul Cernichii, în numele Sfintei și de viață făcătoarei Treimi, iar la anul 1838, luna ianuarie, ziua 11, zdrobindu-se de cutremurul ce s-au întâmplat, iar la anul 1846 s-au dărâmat aceea și s-au ridicat aceasta din temelie, prin Cuvioșia sa Părintele Calinic, Arhimandritul Cernichii, cu ajutorul de la dreptcredincioșii creștini și prin osârdia Cuvioasei maici Dionisia, stareța acestui schit, iar îngrijitor fiind la tot lucrul Cuviosul Iachint, Ieromonahul din Cernica, în zilele binecredinciosului domn Gheorghe Dimitrie Bibescu Vo (i) evod, iar arhiepiscop fiind P (rea) S (finția) Sa D (omnului) D (omn) Neofit Mitropolit. 1847, noiembrie 2".

Decorația interioară, în stil neobizantin, este în frescă și în tempera și se presupune că a fost executată de zugravi ai școlii de pictură de la Cernica ajutați de călugări meșteri zugravi de la Muntele Athos. Presupunerea se întemeiază pe faptul că starețul Calinic de la Cernica, având strânse și vechi legături cu Muntele Athos, a adus de acolo călugări zugravi care au lucrat și la Cernica, alături de zugravii de la școala cernicană.

Biserica din cimitir cu hramul Adormirea Maicii Domnului, situată în spatele bisericii mari, a fost ridicată de Sfântul Calinic în 1834, mai înainte de a zidi biserica mare. Este o construcție din cărămidă, cu abside semicirculare și cu o singură turlă așezată pe naos.

Deasupra ușii de la intrarea în pronaos, se poate descifra inscripția în chirilică: "Întru slava Sfintei Treimi și în cinstea Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, s-au zidit din temelie acest kimitirion, la leat 1834, prin Sfinția Sa Părintele arhimandrit Calinic, starețul mănăstirii Cernica, cu ajutorul de la dreptcredincioșii creștini și prin silința maicii Epraxia, stareța acestui schit. Iar cea desăvârșit împodobire s-au făcut fiind maica Meletina stareță, de kir Manole Cojocaru, prin Părintele Misail duhovnicul din Cernica, în zilele binecredinciosului domn Dimitrie Ghica Voevod. Anul 1838, august 1. "

Pridvorul bisericii este închis cu geam, iar naosul este despărțit de pronaos printr-un rând de icoane. Icoanele catapetesmei sunt pictate pe lemn. Pictura murală, în stil neobizantin, este lucrarea meșterului Nicolae Polcovnicul, conform semnaturii acestuia (însoțită de anul 1834) din colțul de jos al scenei Coborârea de pe cruce a Mântuitorului aflată pe peretele nordic, deasupra proscomidiarului. Pictura executată în tempera este cea originală.

Trebuie spus că biserica mică servește drept capelă a cimitirului, aici oficiindu-se doar slujbe de înmormântare și de pomenire. Dedesubtul bisericii se află gropnița care păstrează rămășițele pământești ale maicilor decedate.

Dacă ajungeți la Mănăstirea Pasărea într-un anotimp favorabil, faceți câțiva pași prin cimitir! În afară de faptul că veți vedea mai multe monumente funerare - opere ale sculptorilor Gheorghe Anghel și Carol Storck, precum şi ale arhitectului Heidewich, veți descoperi morminte ale unor personalități: Nicolae J. Cămărășescu - senator, Petre Macca - colonel, Artur Silvestri - scriitor, Gheorghe Anghel - sculptor care a trăit și a lucrat o vreme la Mănăstirea Pasărea (cel care a realizat, în bronz, statuia lui Mihai Eminescu din fața Ateneului Român, bustul lui Ciprian Porumbescu din Parcul Herăstrău, etc…)

Mai trebuie spus că în cimitirul de la Mănăstirea Pasărea se află mormântul scriitorului Geo Bogza, pe placa simplă, fără ornamente, figurând și numele unui personaj misterios - Bounty. De asemenea, trebuie amintit că tot aici odihnește Ana Ipătescu - revoluționara de la 1848. Nu-i căutați mormântul pentru că acesta a dispărut. Doar un fragment de monument funerar găsit în cimitir stă mărturie faptului că Ana Ipătescu a fost înmormântată la Mănăstirea Pasărea.

Muzeul mănăstirii amenajat în două săli ale fostei trapeze, adăpostește colecții de icoane de lemn (sec. XVIII), icoane pe sticlă din Țara Românească, icoane îmbrăcate în argint, cruci din aur în filigran şi sidef, evanghelii şi vechi cărți bisericeşti, țesături din sec. XIX, mulaje în ghips aparținând sculptorului Gheorghe Anghel, etc…

Tot aici poate fi văzută o stampă-acuarelă a pictorului Carol Popp de Szathmáry, reprezentându-l pe regele Carol I participând la o slujbă religioasă. De altfel, Carol I a făcut donații Mănăstirii Pasărea, printre acestea figurând o candelă din argint şi un veşmânt preoțesc, obiecte care se află expuse în muzeu.

Seminarul teologic liceal monahal (pentru călugărițe și surori) funcționează la Mănăstirea Pasărea din toamna anului 1995. În primii doi ani, când numărul elevelor era mai redus, seminarul a funcționat în incinta mănăstirii, ulterior a fost mutat în clădirea Școlii nr. 237 din Cozieni, apoi în clădirea Liceului agricol "Cezar Nicolau” din Brănești.

Căminul de bătrâni înființat în 1990 de două maici și ucenicele lor, cu o capacitate inițială de 30 de paturi, a fost mărit ulterior și oferă adăpost și îngrijire maicilor în vârstă, dar și femeilor singure, vârstnice și neputincioase.

Încheiere

Situându-se atât de aproape de București, am vizitat de nenumărate ori Mănăstirea Pasărea. Ca de altfel și surata ei, Mănăstirea Cernica aflată la numai 8 km distanță. Am mai multe seturi de fotografii de la aceste sfinte lăcașuri, așa încât de astă dată, anotimpul nefiind prea prielnic surprinderii de imagini frumoase, nu am mai fotografiat. Pentru ilustrarea articolului de față, am recurs la selectarea a 40 de fotografii mai vechi, făcute în diverși ani și în diverse anotimpuri.

Dacă ajungeți la Mănăstirea Pasărea, acest lăcaș religios, de cultură și de artă - declarat monument istoric încă din 1955 - rețineți că la mănăstire se află racla cu părți din sfintele moaște ale Sf. Pantelimon, Sf. Mucenic Mina și Sf. Mercurie.

Iar dacă timpul vă mai permite, luați-o printre casele mănăstirești, pe lângă câminul de bătrâni și coborâți la lac. Podul pietonal construit în anul 1990, considerat o punte de legătură între lumea laică şi cea bisericească, vă va conduce într-un peisaj verde, la mal de apă, foarte plăcut și relaxant mai ales vara. Pe malul celălalt, la capătul podului, veți vedea o frumoasă troiță, precum și "Icoana din copac", o troiță mai puțin obișnuită.

În încheiere, menționez că pentru redactarea acestui articol m-am inspirat din "Monografia Sfintei Mănăstiri Pasărea" scrisă de monahia Dositeea, lucrare din care am extras citate și câteva informații istorice.

---

VIZUALIZĂRI: 4792 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI