Excursie la Vulcanii Noroiosi si Sarata Monteoru-locuri deosebit de frumoase

TIPĂREȘTE

Excursie la VULCANII NOROIOSI (jud. Buzau)

* Paclele Mici (tot inainte) -coord GPS N: 45,3211148 E: 26,6981056

* Paclele Mari (in partea stanga) –coord GPS N: 45,1482023 E: 26,6410835

Fiindca am fost si noi de curand la Vulcanii Noroiosi, as vrea sa va spun si eu cateva impresii pe care ni le-a lasat acest loc si cum am ajuns acolo.

Stiu ca era o dimineata de duminica, 17 iulie 2011. Erau niste zile f. calde pe atunci in capitala (37 chiar 40 grade), zile pe care unii le-au suportat mai usor, altii mai greu. Odata intorsi acasa din frumoasa excursie facuta acolo in judetul Buzau, am inceput sa citesc impresii de aici, si gandul ca as putea sa imi astern si eu impresiile mele cu privire la toata acea zona, s-a ivit pe neasteptate.

Am aflat asadar ca multi dintre voi au ajuns deja acolo, caci excursia din Bucuresti nu dureaza atat de mult si aceste obiective turistice se pot atinge doar intr-o zi. Sunt si destul de aproape de Bucuresti, caci pana la Vulcani sunt maxim 140 km, care se pot parcurge lejer in aprox. 2 ore si jumatate. Vroiam in acea zi sa ajungem sa vedem Vulcanii Noroiosi dar sa mergem si la Sarata Monteoru, statiune aflata destul de aproape de Vulcani, la aprox. 40 km. Inainte de excursia noastra, vazusem si la TV un reportaj frumos facut acolo la Sarata Monteoru si ne-a placut f. mult ce am vazut, peisajul de acolo si toata zona aceea. Ne-am gandit imediat atunci ca nu mai fusesem niciodata acolo si sa mergem si noi.

Stiu ca nu hotarasem nimic dinainte, nu ne pregatisem cu nimic, nu anuntasem pe nimeni ca plecam, asadar am mancat, ne-am echipat cu aparatele foto, o sticla cu apa rece si la ora 10 am pornit la drum.

Adevarul - fie vorba intre noi, ne cam frigeau talpile de plecare, caci obisnuiti fiind dupa frumoasa excursie in Turcia si pe insula Thassos, acum ne reveneam cu greu, si dorul de duca nu ne lasa deloc in pace.

Traseul nostru:

Fiindca locuiesc in cartierul Drumul Taberei, am strabatut practic tot orasul, taindu-l in doua, am iesit pe soseaua Colentina, Urziceni, Buzau - Maracineni (pod). Aici stiu ca eram undeva in partea stanga a orasului, la periferie si inainte de a intra pe acel pod de la Maracineni era in dreapta o benzinarie, am facut acolo dreapta si am facut asa o curba mare, ajungand in comuna Vintila Voda. Stiu ca ne-am ratacit putin pe acolo, caci drumurile sunt destul de incurcate, destul de noi, astfel ca GPS-ul nu le-a recunoscut, asa ca nu ne-am ajutat deloc de el pe acolo si am oprit masina si am intrebat, deci ne-am descurcat pana la urma. Din comuna Vintila Voda am mers mai departe inca 10 km si am intrat in satul Matesti (comuna Sapoca). Dupa Rompetrolul de aici din Sapoca, am luat-o in stanga, urmarind indicatorul spre Berca (9 km). Din Berca Sapoca am mers mai departe spre Plescoi, Joseni, apoi Scortoasa.

Drumul a fost relativ bun, am intalnit si zone de drum neasfaltat, dar totusi circulabil, si chiar daca treceam prin comune, zona era frumoasa oriunde ne uitam si era pacat sa mergem repede. Asadar am admirat cat am putut natura, am respirat aerul acela curat de tara, de o parte si de alta a drumului erau dealuri inalte, fara copaci, doar cu pasuni intinse, cu multe stane, oi, si cu cat ne apropiam de destinatia noastra, peisajul devenea tot mai arid, mai lipsit de vegetatie.

Traseul mai bun si cel recomandat:

Ca sa stiti acum va spun asa: drumul spre Vulcanii Noroiosi totusi este altul, mai bun ca si cel pe care am mers noi: deci din Buzau o luati pe DN 10 spre Brasov, ajungeti la Vernesti, Candesti, Satuc, Berca, Joseni, Scortoasa-Vulcani.

Noi ne-am incurcat putin acolo la periferia Buzaului si a trebuit sa intrebam, dar e bine cand totul se termina cu bine. Oricum sa stiti ca din Berca incolo, traseul este acelasi pentru ambele variante de drum.

Ajunsi in Scortoasa am vazut imediat indicatorul dreapta spre Vulcanii Noroiosi, dar oricum nu eram singuri pe acolo, caci am intalnit si masini din Iasi, Suceava, Bihor, care sigur mergeau si ei catre aceeasi destinatie, caci altfel nu vad motivul plimbarii lor pe acolo.

Am mers in continuare pana cand la un moment dat in fata noastra la sosea a aparut un indicator mare: se putea merge la Vulcanii Noroiosi tot inainte, spre Paclele Mici, sau se putea merge undeva in partea stanga, spre Paclele Mari.

Fiindca ajunsesem prima data pe acolo si nu stiam incotro sa o luam, am decis brusc sa mergem tot inainte, caci nu aveam cum sa ne hotaram, masinile care erau cu noi pe sosea o luau unele tot inainte, dupa noi, altele multe au mers spre stanga, spre celalalt versant, spre Paclele Mari.

Nu am mai mers asa de mult, stiu ca am ajuns la o parcare destul de mare si de plina de masini, parcare aflata langa un hangar din lemn numit simplu ,,La Hangar”. Asa hangar mai vazusem eu in filmele americane, cam asa arata acel hangar. Ei, aici o familie mai isteata a investit oarece avere si a facut ca acel loc sa fie unul de popas, caci erau destui turisti acolo, si la mese, si sus pe deal.

Contra unei sume de 2 lei, aveam asigurata parcarea pazita a masinii si acces la toaleta (f. curata, cu hartie, apa, sapun, uscator de maini). In fata hangarului erau cateva mese cu umbrelute, se putea sta la umbra, si va spun ca era cam singurul loc unde te puteai bucura cu adevarat de umbra, in toata zona aceea. Tot aici puteai servi diverse bauturi reci sau servi inghetata.

Vulcanii Noroiosi - zona Paclele Mici (se merge tot inainte de la sosea).

Aici cum am ajuns in acea parcare, am notat coordonatele locului, date de GPS, coordonate care vi le-am aratat la inceput.

Am lasat masina jos in parcare si am inceput mult sa urcam pe o carare destul de ingusta si amenajata cu pietre mari si rotunde. In partea stanga, undeva sus pe un deal era scris mare cu vopsea alba ,,Vulcanii Noroiosi“, litere care erau destul de mari, astfel ca se puteau zari de departe.

Urcam incet si de o parte si de alta erau poieni cat vezi cu ochii, cu flori multicolore de camp, peisajul era pur si simplu superb, mirosea a iarba si a flori de camp peste tot. Stiu ca la acea ora era f. cald afara, soarele ardea cu putere, nu era umbra deloc, si noi trebuia sa urcam o panta destul de abrupta... Cu cat urcam, cu atat parcarea si locul acela de popas se vedeau tot mai mici. Mai faceam si scurte pauze, cand nu mai puteam. Daca era mai racoare afara, era altceva, dar sa urci o panta destul de abrupta, cand afara sunt 35-36 grade, nu e tocmai usor.

Am urcat cam 1,5 km, pe o caldura insuportabila si stiu ca imediat am dat de un platou, o zona deluroasa mai intinsa, doar cu pamant uscat. Eram destul de sus acolo si in fata noastra se deschidea un peisaj absolut fascinant. Nu era deloc vegetatie, doar cat vezi cu ochii erau dealuri mai mult sau mai putin inalte, si in varful fiecaruia erau cratere vulcanice, unele mai la vale, altele mai sus, unele erau active, altele nu. In jurul vulcanilor inactivi lava uscata formata din noroi statea marturie ca si acolo candva vulcanul a erupt. Peste tot se simtea un miros puternic de gaze. Ne apropiam tot mai mult si ne imaginam atunci ca suntem intr-o alta lume, paseam parca intr-un desert, caci acolo natura lipsea cu desavarsire, doar noroiul se auzea cum bolboroseste din cand in cand. Se intampla uneori sa vedem cum noroiul este aruncat si la 1 m inaltime, cu un bolborosit puternic.

Cu cat ne apropiam de acei vulcani activi, mirosul de gaze devenea tot mai puternic, si asta mai ales cand vulcanul arunca in sus cu putere jetul de noroi... ne imaginam atunci o oala uriasa plina cu mamaliga, din care mamaliga sarea, cand si cand.

Ne uitam in jurul nostru, mai erau turisti cu noi, si toata lumea facea poze, unii se distrau cand noroiul sarea la inaltime mai mare... Am observat ca unele cratere erau mai mari, altele mai mici, si nu intotdeauna noroiul tasnea cu putere. Asta era farmecul, sa surprinzi in poze exact acel moment, cand lava de noroi sarea cu putere in aer.

Era un loc deosebit acolo, nu mai vazusem niciodata asa ceva, si stiu ca faceam poze si aveam grija oarecum sa nu ma apropiu prea tare de crater, caci nu stia nimeni cand vulcanul va arunca mai tare jetul de noroi. Si daca aveai ,,noroc’’ sa fii prea aproape.....

Cateodata noroiul era aruncat in sus intr-o cantitate apreciabila, si cu zgomot destul de puternic, astfel ca spectacolul oferit era fascinant. Nu ne mai saturam sa privim acea imensa ,,caldare uriasa de mamaliga‘’ care fierbea si clocotea.

Ulterior am aflat ca acest loc reprezinta o rezervatie naturala care se intinde pe 2 zone - Paclele Mari si Paclele Mici, zona care acopera cca 30 ha.

Nu am auzit ca in lume sa mai fie un astfel de loc, totul era fascinant acolo, noroiul era aruncat in sus, apoi se prelingea incet, in cantitati considerabile, spre baza vulcanului. Se formasera in timp niste ,,paraiase’’ de noroi uscat, care se tot depunea. Nu stiu cum e iarna acolo, dar cred ca peisajul nu se schimba prea mult.

Ne-am uitat in jur, de acolo de sus se vedea frumos pana departe, undeva in spatele nostru, spre drumul pe care am urcat, am zarit un alt versant, tot asa fara vegetatie, versant pe care am zarit f. multa lume. Acolo erau Paclele Mari si cealalta zona cu Vulcani Noroiosi.

Si fiindca am dorit sa mergem si acolo, la Paclele Mari, stiu ca am coborat incet de acolo, avand grija la picioare si la pietrele de pe carare care erau din acelea rotunde asa ca piciorul aluneca pe ele destul de tare.

Ajunsi iar acolo jos la hangar, ne-am racorit fiecare cu cate o inghetata si un suc rece, care au mers neaipomenit de bine dupa tot acel drum si acea caldura. Ne-am odihnit putin acolo la umbra, apoi ne-am urcat in masina si am pornit iar la drum. In dreptul indicatorului, imediat la sosea am facut dreapta (acum) din sensul nostru, si am mers tot inainte pe o sosea f. buna, asfaltata. Mi-au placut mult in zona si am admirat sute de tufe de salcii, se vedeau frumos de departe, colorau intreaga zona in verde deschis, salcii care se intindeau si de-a lungul drumului nostru.

Stiu ca soseaua a inceput sa urce si imediat am ajuns sus intr-o parcare, undeva in partea dreapta. Aici am oprit masina si am coborat. Inainte de a cobori am notat si aici coordonatele locului, date de GPS, coordonate pe care vi le-am aratat si voua la inceputul review-lui.

Era o intrare cu plata acolo si ce ne-a uimit cel mai tare era faptul ca aici, pe acest versant- Paclele Mari –Vulcanii Noroiosi sunt f. aproape de parcare, practic platesti intratea (4 lei aici) si mai mergi cam 100 m si ajungi imediat langa craterele vulcanilor! .

Dar noi cum nu am stiut, am mers in partea cealalta. Aici de data asta nu am mai intrat, deja placerea de a vedea vulcanii ne-o facusem. Aproape de parcarea de masini, undeva in partea stanga am vazut un restaurant destul de frumos, avea o terasa mare cu multe mese si era f. multa lume acolo. Mai sus, imediat dupa restaurant si tot pe partea stanga erau si cateva cladiri care probabil ofera cazare acolo.

Am mai stat putin acolo si am pornit mai departe, caci mai doream sa ajungem si la statiunea Sarata Monteoru, tot in acea zi.

Daca v-am convins sa mergeti sa vizitati si voi Vulcanii Noroiosi, va recomand sa mergeti in partea STANGA, in zona Paclele Mari, nu unde am mers noi prima data tot inainte, caci este f. mult de urcat si e destul de obositor. In partea stanga drumul spre vulcani este f. accesibil, practic urci cu masina pana sus aproape de ei si pot sa spun ca aici mi s-a parut mie mai frumos ca si dincolo, in plus de asta este si acel restaurant acolo, unde ulterior am aflat ca se mananca f. bine... Pentru asta aveti si coordonatele GPS, notate tocmai in parcarea de acolo, de la Paclele Mari.

Scurta plimbare prin statiunea SARATA MONTEORU

Am plecat de la Vulcanii Noroiosi, ne-a placut f. mult acel loc, este fascinant tot ce am vazut acolo, niciodata nu mai vazusem un asa loc.

Ne-am indreptat iar spre Berca si apoi am mers mai departe, directia spre Buzau, pana la Vernesti. Dar practic nu am mai ajuns pana in orasul Buzau, acesta ramanand mult in stanga noastra. Ne indreptam spre Hales, iar odata ajunsi aici am facut dreapta, am trecut peste o cale ferata, am mai mers putin si in capat am zarit un indicator spre stanga spre Sarata Monteoru (12 km).

De la Vulcanii Noroiosi si pana in statiune erau doar 41 km, deci asa mult de mers nu era. Pana in statiune drumul a fost f. bun, stiu ca am trecut prin mai multe localitati pana acolo: Ciobanoaia, Merei, unde am admirat culturi intinse de vie. Peste tot am admirat dealuri frumoase, am trecut prin paduri cu multa umbra, am vazut lume multa ca statea acolo la umbra, unii pregateau carne la gratar, se simtea ca e inca weekend, era duminica dupa amiaza.

Odata ajunsi in statiune, am constatat ca era f. f. multa lume acolo si mult prea aglomerat peste tot. Era si duminica, deci lumea iesise la strand, era inca weekend.

Cu greu am gasit un loc de parcare, f. greu, stiu ca ne-am dus pe soseaua principala mult din centru. Am lasat masina acolo la umbra chiar pe marginea soselei si am venit incet spre centru, spre strand. Lume multa peste tot, masini, claxoane, miros de mici, fum. In partea dreapta cum mergeam noi erau multe tarabe cu de toate, de la articole de plaja la bluze, rochii, tot felul de alte articole de imbracaminte si incaltaminte, souveniruri, dar toate f. f. scumpe.

Am traversat soseaua pe partea cealalta, cautand o umbra cat de mica. Aici am vazut oameni destui in iarba, stateau dezbracati la plaja pe pleduri, chiar langa sosea, grupuri – grupulete, unii prajeau de zor mici, carnati. Muzica se auzea tot mai tare de la strandul de care, intuiam noi, ne apropiam incet, incet. Era naucitor de cald afara cand in partea stanga am ajuns la intrarea la strand. Auzisem si noi de proprietatile benefice ale apei termale de aici, apa buna pentru tratarea afectiunilor reumatologice. Acolo inauntru cum priveam noi, am vazut un bazin destul de mare, dar era atata lume... caci nu puteai arunca un ac in apa, lume multa si la intrare, unii intrau, grabiti, altii molesiti ieseau de acolo, copii mici care plangeau.

Toata aceasta agitatie stiu ca ne-a obosit pe amandoi, si pe mine si pe sotul meu, astfel ca am plecat de acolo sa cautam o terasa, sa ne racorim cu ceva rece.

Am luat-o asadar inapoi spre masina, caci acolo era padure si mai multa umbra, si am mers asa pana ce in partea stanga, trecand peste un pod am ajuns la hotelul-restaurant Cazino Monteoru 3*. Aici am admirat curtea superba a hotelului, cu o mica cascada, gazon, plante frumoase, iar in fata hotelului era o terasa cu multe mese si scaune. Cand sa ne asezam si noi acolo la o masa sa bem ceva rece, o familie care pleca suparata ne-a zis sa cautam alta terasa, caci acolo se astepta ore in sir pana sa vina cineva sa te serveasca. Asadar au fost suficient de convingatori aceia incat sa ne faca sa plecam, nu inainte de a admira si piscina acestui hotel. Am mers asadar in partea stanga, unde era intrarea la piscina dar si un bar. Vrand sa cumparam ceva de la bar, am constatat ca preturile la toate bauturile intreceau orice inchipuire (o sticla de 0,5 l de prigat era 6,5 lei) asa incat ne-a trecut brusc pofta de ceva rece si am plecat imediat de acolo. Am trecut din nou podul, am ajuns iar la sosea si undeva peste drum am gasit o terasa mai mare unde ne-am putut racori cu adevarat. Aici preturile erau totusi normale.

Am stat putin acolo la o masa, la umbra, apoi intr-un tarziu am pornit spre Bucuresti. A fost prima data cand am mers acolo, la Sarata Monteoru, dar pe noi statiunea ne-a obosit, caci cui ii place aglomeratia, sa auzi muzica ca iti urla in urechi, sa dai mereu de fum de la carnati, asta pe marginea drumului, cand esti in weekend si vrei sa te relaxezi. ?

Poate ca am avut noi ghinion si trebuia sa mergem acolo in cursul saptamanii, dar asa nu se prea poate. Oricum, statiunea era plina de lume, zona este deosebit de frumoasa, si statiunea dar si imprejurimile, iar excursia facuta in acea zi a fost pana la urma pentru noi una frumoasa, am mai iesit putin din Bucuresti, ne-am bucurat ochii cu mult verde, cu natura, a fost si destul de aproape si am vazut locuri frumoase, locuri pe care vi le recomand si voua, celor care inca nu ati fost acolo.

De aici din statiune si pana acasa in fata blocului am facut doar 119 km.

---

VIZUALIZĂRI: 19037 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI