Cheia nu, da la Gura Vitioarei

TIPĂREȘTE

Am citit de curand o experienta neplacuta la restaurantul Cheia, cu referire la Zaganu, unde oamenii n-au avut noroc. Vad ca problema persista, imi pare rau sa aud ca sunt si acum aceleasi probleme. Prin 2007, de-un 1 Mai, am avut o tentativa (nereusita) sa iau masa aici, fie si numai pentru faptul ca locul unde e amplasat hotel Zaganu e superb, sa recunoastem. Fix sub munte, la umbra deasa, cu cativa brazi zvelti in parcul dimprejur. Asta din cauza ca la Muntele Rosu nu am gasit mese libere, acolo era prima optiune, normal, insa aglomeratia de 1 Mai ne-a dat planul peste cap.

Am ajuns la restaurant Zaganu, ne-am asezat cuminti la masa, 3 persoane adulte + 1 copil, si ne-am pus pe asteptat. Dupa 15-20 minute au venit menu-urile, dupa alte 10-15 a venit sa ia comanda. Deja pofta de mancare imi cam pierise. Multe feluri din cele solicitate nu le aveau, cu scuze tembele de genul "mai avem doar o portie" (asta ma face sa cred ca, de fapt, nu are, dar mai sterge cratita si ti-aduce ceva). Restaurantul nu mi s-a parut foarte plin, nu va inchipuiti ca am cerut cine stie ce farafastacuri sofisticate (gen rata cu kiwi), nu - doar piept de pui cu cartofi natur, schimbati in prajiti, la sfatul ospatarului, sa nu dureze foarte mult (sic!). "Capacul" ni l-a pus cand ne-a zis ca dureaza o ora - o ora juma'te sa ne-aduca cele cerute, pentru ca, vezi Doamne, nu fac fata solicitarilor. Sugestiv mi s-a parut faptul ca mai erau niste parinti care, la vederea celor comandate, s-au luminat la fata, au oftat din adancul sufletului (“in sfarsit!”) si au iesit in fuga afara sa-si recupereze copiii iesiti de mult la joaca... Normal, dupa ce ne-a servit acest amanunt referitor la imbatranirea prematura in asteptarea celor comandate, ne-am ridicat frumos de la masa, am multumit politicos (pentru sinceritate, nu pentru masa!) si pe-aici ne-o fost drumul...

Cum alte optiuni nu prea mai cunosteam in zona (Royal-ul era distrus pe-atunci, se manca bine si inainte de acel nefericit incendiu), ne-am urcat in masina si am demarat repejor spre Ploiesti, cu speranta ca vom rezolva problema spinoasa a dejunului pe drumul de intoarcere. Am tranzitat Valeni-ul fara sa mai incerc alte experiente si cand ne impacasem deja cu gandul ca pana la Ploiesti nu pupam nimic (noroc de niste biscuiti luati de sotia mea pentru copil), am vazut un han la DN destul de aratos si nu foarte aglomerat. Am tras pe stanga rapid si am debarcat la Popasul Vanatorilor (sper sa fi retinut corect). Hanul este situat chiar la sosea, foarte aproape de intersectia DN1A cu varianta spre Slanic (102B), cea care trece prin Padurea Cazacu si iese la Poiana Varbilau. Si, pentru ca eram infometati de-a dreptul, ne-am aruncat la: o ciorba de vacuta excelenta (mai putin fecior-miu, inca mai sper ca odata si odata va manca si el asa ceva!), un snitel ori cotlet la gratar cu cartofi taranesti super, ba chiar si niste clatite delicioase cu dulceata sau ciocolata, dupa preferinte. Totul la preturi rezonabile, in jur de 70-80 lei, cu o servire rapida si ireprosabila, localul nefiind deloc aglomerat.

Acum, ce sa zic, la cat suferisem peste zi, cred ca la ora aia si o tocanita de pietre mi s-ar fi parut grozava!...

---

VIZUALIZĂRI: 3101 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI