Călătorind pe Valea Buzăului

TIPĂREȘTE

Valea Buzăului… adăpostește, în satele ei, adesea ascunse prin văi și ponoare, dincolo de dealuri prăpăstuite, cu totul la o parte de drumurile cercetate, o viață populară de un caracter deosebit de important, spunea marele istoric Nicolae Iorga într-o conferință susținută la Academia Română în 1931.

Zona Buzăului s-a dezvoltat doar prin prisma unor obiective turistice principale - vulcanii noroioși, zonele viticole și Stațiunea Monteoru - merită a fi cunoscută în amănunt deoarece oferă o mulțime de alte locuri istorice, religioase și naturale deosebite. Treptat, tot mai multe din aceste obiective au început a fi promovate prin diferite proiecte, unele cu finanțare europeană.

Pe Valea Buzăului ajungem relativ ușor cu puncte de acces din mai multe direcții, respectiv: de pe E 85 din direcția orașului Buzău, dinspre orașul Întorsura Buzăului pe DN 10, ori de pe breteaua DJ 203G dinspre Mănăstirea Ciolanu către Măgura. Covorul asfaltic poate fi catalogat între calificativele bun-excelent. În ultimii ani am ajuns de mai multe ori Valea Buzăului pentru a vizita diverse obiective, dar toate călătoriile au durat doar o zi.

Recent am scris despre Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mici (vezi impresii), dar i-am văzut altădată și pe cei de la Pâclele Mari; tot cu ocazia acelei incursiuni la „vulcanii de glod” am vizitat Mănăstirea Rătești (vezi impresii), afectată din păcate de alunecări de teren.

Fântâna lui Mihai Viteazul. Acest monument de beton, cu postament placat cu piatră de Măgura, aflat pe malul drept al râului Buzău, lângă șoseaua națională, reprezintă un basorelief sculptat de artistul buzoian Gheorghe Coman în anul 1975. Pe fața dinspre șosea, în medalionul central, este sculptat Mihai Viteazul ținând în mână securea; domnul este încadrat de pâlcuri de oșteni cu steaguri; un grup de oșteni merg înaintea domnului suflând în goarne; deasupra lui Mihai Viteazul este amplasată stema celor trei țări românești unite. În noaptea de 4 spre 5 octombrie 1599 oastea lui Mihai Viteazul poposește aici la intrare în Pasul Buzăului – monumentul celebrează acest moment. Pe partea dinspre râu se află o placă care ne informează că monumentul a fost înălțat din „dorința cetățenilor județului Buzău”. Pe ambele părți se află jgheaburi de beton, din partea centrală se ivesc țevi – mă gândesc că pe acolo a curs apă cândva, de ce altfel s-ar numi „Fântâna lui Mihai Viteazul”?

Mănăstirea Cârnu. În ajun de sărbătoarea Sfinților Mihail și Gavriil am purces spre acest ansamblu monahal, după vizita principală la barajul Siriu. În orășelul Pătârlagele am văzut indicator peste râul Buzău precum că avem circa 10 km până la această mănăstire, necunoscută mie, astfel că am hotărât pe loc să ne îndreptăm într-acolo. Nu știam că drumul nu e integral asfaltat, noroc că există câteva indicatoare în punctele esențiale – totuși am mai întrebat de câteva ori și localnicii în ce direcție să mergem. Partea finală a drumului de acces e mai „spectaculoasă”: câteva rampe și pante accentuate, pigmentate cu pietre mari și șleauri adânci. Am preferat să lăsăm autoturismul într-o vale la 500-600 m distanță de ansamblul mănăstiresc. Peisajul de toamnă a fost însă încântător; am profitat și de prezența din belșug a cătinei în zonă culegând și noi aceste fructe. Am mers pe jos spre mănăstire – aici am fost întâmpinați de o măicuță care ne-a prezentat complexul monahal. Pe lângă clădirile noi construite și amenajările peisagistice elementul central îl constituie biserica veche, cu hramul Sf. Mihail și Gavriil, greu încercată de stihiile naturii, dar mai ales de capriciile omenești. Ctitorit în secolul al XVI-lea de către domnul Mihai Ciobanul și soția sa, Doamna Chiajna – fiica lui Petru Rareș, lăcașul de cult a avut drept al doilea ctitor pe Matei Basarab. Deși picturile din biserica veche sunt destul de șterse, pline de inscripții scrijelite de „oameni”, ele încă încântă privitorul.

Dicționarul geografic al județului Buzău de la sfârșitul secolului al XIX-lea prezintă astfel biserica schitului, aparținător de Mănăstirea Căldărușani: Biserica devine importantă prin vechia ei pictură de la Pantocrator și cupole, care a rămas tot cea din 1536; păreții sunt zugrăviți din timpul lui Mateiu Basarab. Are câteva icoane vechi și importante pentru studiul iconografiei și mai multe manuscripte. Cele mai importante au fost luate de Cesar Boliac în 1865. Puțin mai la Nord-Vest de schit s-ar afla urmele unui drum săpat în piatră la ordinele doamnei Neaga, drum care merge spre comuna Pănătău Lângă lacul Cârnului s-a dat în 1821 o luptă între eteriști și turci.

Am fost invitați la masă, gest pe care nu am putut să îl refuzăm. Apusul de soare și bunătatea măicuțelor au întregit o zi frumoasă petrecută pe valea Buzăului.

Barajul și lacul de acumulare Siriu. După orășelul Nehoiu, pe același DN10, ajungem în zona barajului hidroenergetic Siriu. Este al doilea baraj ca mărime din țara noastră construit din anrocamente – un nucleu impermeabil din argilă uscată, la care se adaugă piatră, pământ și steril. Dimensiunile sunt impresionante: 122 m înălțime și o lungime de 570 m; lacul format în urma stăvilirii apelor este de aproximativ 11 km lungime. Am oprit în dreptul barajului pentru a privi construcția, alături felii de stânci stau suspendate deasupra șoselei. Am mers pe DN10 care urmează conturul lacului de acumulare – toamna a adus cu ea culori fantastice ale peisajului. Apa din lac avea o culoare ireală; ne-am oprit pe un tăpșan înțesat cu brândușe de toamnă pentru a mânca un sendviș. Locuri mai late de pe marginea lacului Siriu sunt utilizate pentru grătarele de week-end. Construcția barajului Siriu a dus la părăsirea unei părți a satului cu același nume iar formarea lacului de acumulare a condus la redesenarea drumului național. Astfel au apărut câteva mari viaducte: Viaductul Giurca (276 m lungime și 46 m înălțime) și Viaductul Teherău (podul curbat înconjoară la înălțime un colț de stâncă; lungime 110 m).

Valea râului Buzău. Cuvântul de ordine este: pitoresc. Satele cu gospodării arhaice, albia râului vijelios Buzău, punțile suspendate peste cursul de apă, vechile cruci de piatră din răscruci de drumuri, pâlcuri de pădure, colți de piatră – peste tot ne întâmpină peisaje frumoase într-o multitudine de culori.

Să ne bucurăm de zona Văii Buzăului, de traseele montane, de lacuri și cascade, de obiective istorice și religioase. Descoperă România!

---

VIZUALIZĂRI: 2327 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI