GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Despre plaiurile buzoine și frumusețea lor s-a mai scris pe AFA. Chiar despre Mănăstirea Rătești a scris un articol bine structurat colegul Crazy-Mouse, articol în care spunea că se pot scrie și alte lucruri frumoase despre această mănăstire. Ei bine, vreau să scriu și eu câteva lucruri frumoase despre acest ansamblu mănăstiresc pe care l-am vizitat în mai 2012.
Bineînțeles că vizita la mănăstire a fost precedată de o escapadă la Vulcanii noroioși, tărâm selenar, brăzdat de conuri ce „aruncă” nămol. Peisajele acestei zone deluroase sunt superbe, mai ales primăvara și toamna. Un verde crud îmbracă formele de relief, animalele pasc iarba proaspătă, cumpăna fântânilor se leagănă în vânt așteptând călătorii însetați, punți suspendate traversează râurile, cruci de piatră de hotar străjuiesc plaiurile.
Mănăstirea dăinuiește pe Valea Buzăului încă din secolul al XVII-lea. Dacă la început era un mic schitișor, cu timpul, ansamblul religios s-a mărit. Credința, liniștea și pacea locurilor au determinat creșterea obștii călugărești.
Marele Dicționar Geografic al României scrie despre schitul de călugărițe situat sub poalele muntelui Șoimul și la extremitatea de V a muchiei Răteștilor, avînd o frumoasă poziție. Biserica și cimitirul sunt în bună stare; chiliile, frumoase și curate. Numărul maicelor e de 96, iar al surorilor, de 21.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea în incinta mănăstirii a funcționat câțiva ani o școală de fete, întemeiată de episcopul Dionisie (cel ce a ridicat la 1865 și clopotnița). Ca element inedit, pe la 1851 mănăstirea era loc de detenție pentru 10 deținute (condamnate pentru crimă, furt cu recidivă ori tăinuire). Să nu uităm pictura tânărului Gheorghe Tattarascu din biserica mare a mănăstirii și frumoasa catapeteasmă.
Farmecul acestui ansamblu mănăstiresc este dat de căsuțele măicuțelor, ce înconjoară biserica ca un adevărat sat. Casele tradiționale sunt construite cel mai probabil la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. O liniște binefăcătoare este prezentă în curtea mănăstirii. Din când în când câte o măicuță străbate aleile dintre case. Ne plimbăm vrăjiți de aerul înmiresmat de florile primăverii, încântați de aspectul rural al mănăstirii – păstrat nealterat. Unele case au ceardac de lemn, altele sunt prevăzute cu arcade și coloane albe. Contraforți sprijină o parte din casele în pantă; la anumite locuințe se ghicesc pivnițe încăpătoare. Toate sunt prevăzute cu număr poștal. Pe peretele unei case s-a păstrat zidul decopertat pentru a se putea vedea modul de construcție: cărămidă alternată cu piatră de râu. Un vechi foișor de lemn este prezent într-o curte; piese vechi de mobilier sunt plasate ici-colo, pe câte o prispă.
În anul 2013 mănăstirea câștigă un proiect european prin care se dorea reabilitarea ansamblului mănăstiresc și punerea în valoare a lăcașului de cult. Cei aproape 4 milioane de euro trebuiau utilizați pentru restaurarea bisericii și a chiliilor, pentru reabilitarea drumului de acces și construcția unei parcări adecvate pentru turiști, crearea de panouri informative, etc. Ar fi fost primul așezământ de cult din România care urma să fie reparat cu bani europeni.
Din nefericire, începând de anul trecut, din mai 2014, s-a declanșat dezastrul. Alunecări de teren au început să afecteze clădirile mănăstirii, inclusiv biserica. Măicuțele, 40 la număr, au fost nevoite să se mute vis-a-vis în clădirea fostului Institut teologic; casele în care trăiau sunt în prag de colaps. Biserica cu pictura sa prețioasă e în prag de colaps. Stăreția este ruptă în două, mai multe case-chilii stau să cadă. Au fost evacuate obiectele de patrimoniu din muzeu, bibliotecă și biserică. Deși au fost demarate toamna trecută lucrări de stabilizare a terenului lucrurile nu stau bine deloc. Se pare că 80% din ansamblul mănăstiresc este compromis. Situația este tragică... voi posta câteva imagini preluate de pe Internet pentru a exemplifica dezastrul natural.
Să sperăm că se mai poate face ceva... în al doisprezecelea ceas. Ferice de cei ce au apucat să viziteze mănăstirea când încă era în picioare.
Trimis de tata123 🔱 in 20.04.15 12:20:39
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUZĂU.
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
M-am întors în timp și mi-am consolidat impresiile. Nu despre Mănăstire!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Mănăstirea Ciolanu și Schitul Cetățuia, lăcașuri sfinte buzoiene — scris în 05.02.24 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Fosta Mănăstire-cetate Bradu — scris în 01.09.22 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Schitul Berca - fosta mănăstire-cetate — scris în 25.07.22 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Biserica 'Sf. Nicolae' din Bâscenii de Jos - 'Voronețul Buzăului' — scris în 14.07.22 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Mănăstirea Berca – un ansamblu renăscut — scris în 19.06.22 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Dec.2016 ”Biserica Banului” - vechi lăcaș de cult din Târgul Buzăului — scris în 14.12.16 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- May.2015 În vizită la Schitul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (Fosta Mănăstire Berca) — scris în 12.05.15 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ