GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
2 in 1 - Doua locuri de relaxare, o singura zona - Gradina Icoanei si Parcul Ion Voicu
Plecand de la Casa Oamenilor de Stiinta unde m-am mai relaxat putin vezi impresii mi-am indreptat pasii (mai degraba spus din cauza de caldura m-am tarat) spre strada Dionisie Lupu unde mai aveam o scurta oprire si unde de asemenea voiam sa ajung si in strada Pitar Mos macar sa vad unde este restaurantul “La Copac”. De aici am mers mai departe si pe langa Biserica Anglicana am intrat in Gradina Icoanei, obiectiv care figureaza in lista monumentelor istorice din sectorul 2 si care se afla in Piata Gh. Cantacuzino, cunoscuta ca si parc inca din 1873.
Istoric vorbind aici la jumatatea secolului XVIII se afla o balta cunoscuta sub numele de “Balta de la Icoana” si tot aici izvora un parau numit “Bucurestioaia” sau “ Bucurestianca” astupat insa in perioada 1832-1846 iar balta asanata in 1870.
Parcul nu este unul mare insa este o zona de verdeata unde parintii vin cu copiii sa se joace iar tinerii sa stea de vorba. Nu este un parc tocmai ingrijit si cred ca odata arata chiar mai bine. Am intrat in acest parc venint dinspre Biserica Anglicana (alt monument istoric) si prima senzatie pe care o ai este cea de uscaciune. Un loc arid in care presupui (vazand urmele) ca au existat si intentii de infrumusetare, am vazut un fel de canal care simula traseul unui parau si care s-ar fi varsat intr-un lac. Sa fie oare o rememorare a felului in acre arata odata acest loc? Nu stiu, pot doar presupune. Am vazut al un moment dat si un grup statuar reprezentand o femeie cu doi copii in brate. Insa chiar daca nu este foarte primitor este un loc in care sa te poti opri si sa te odihnesti putin.
Plimbarea mea prin Gradina Icoanei se incheie iesind pe langa statuia lui G. C. Cantacuzino sculptura realizata de Ernest Henri Dubois.
Dar nu aveam sa fac mai mult de cativa pasi si intrarea intr-un alt parc avea sa ma imbie: Parcul Ion Voicu, dar parca stiam ca in zona este Parcul Ioanid, sa incep iar dilema ca in acest articol? vezi impresii. Nu cred, pentru ca fiecare ii spune cum vrea, chiar si ei sunt in consens cu ambele denumiri. Numele de Parcul Ion Voicu l-a primit in 2003 in memoria celebrului violinist Ion Voicu, fost elev al lui George Enescu.
Cum ai trecut pe sub bolta de la intrare (imi pare rau insa batea soarele iar scrisul era destul de sters ca altfel ati fi vazut ca scrie Parcul Ion Voicu) esti intampinat de un panou pe care este scrisa povestea Parcului Ioanid. Eventual daca nu stii ca Acela este Parcul Ioanid, te intrebi unde este acel parc.
Astfel din acest panou am aflat cate ceva despre istoria acestui parc si asta puteti vedea si voi in pozele atasate. Parcul a fost proiectat avandu-se in vedere parcurile englezesti precum si cele frantuzesti, iar casele construite in jurul acestui parc au ferestrele spre parc.
Tot la intrare (cativa metri mai in fata) dam peste un omagiu adus maresalului Jozef Pilsudski cofondatorul si conducatorul Poloniei independente, si care a vizitat Romania in 1922,1928,1931,1932.
Plimbarea prin parc este un prilej de a te mai racori putin intr-o mica oaza de racoare aflata in mijlocul orasului. Printre pomi si diverse elemente din piatra, descoperim si o statuie a pictorului Stefan Luchian realizata de Ion Vlad, sculptura care dainuie aici din 1972.
In parc exista si un foisor dragut (acum era un tatic care se relaxa cand pe o parte cand pe alta), podete sau elemente care ar caracteriza niste mici cascade. Apa insa mai putina, probabil ca de la caldura a secat izvorul.
Am iesit mai apoi in Bulevardul Dacia, unde m-am plimbat cand pe stanga cand pe dreapta pentru a face poze. Este un loc cu multe case declarate “Monument istoric” iar eu am fotografiat doar o mica parte dintre acestea. Daca m-ar fi vazut cineva ar fi zis ca am luat-o razna, am traversat strada de o parte si de alta de cateva ori, insa asa era cel mai bine. Era insa o caldura doboratoare.
In Piata Spaniei am fotografiat si bustul lui Miquel Cervantes si ca o ultima traversare a Bdului Dacia ultimul loc imortalizat in poze a fost Casa lui Constantin C Nottara. Este amenajat aici un mic muzeu insa daca nu ma insel se inchide la ora 16, asa ca am ratat, insa oricum nu mai eram in stare sa mai vad ceva, pornisem de dimineata ziua mea de turist in Bucuresti si mai am ceva de povestit insa cand oi avea timp sa scriu.
Va invit acum sa vedeti pozele si de ce nu, sa vizitati aceste locuri.
Trimis de mishu in 23.09.16 07:55:12
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mishu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Parcuri bucureştene, BUCUREȘTI" (deja existentă pe sait)
@mishu:
Frumos traseu.
Despre parcul Ioanid pot spune ca am avut mare ciuda cand i-au schimbat numele desi imi place Ion Voicu, totusi un loc cu o istorie de peste 130 de ani nu merita acest fapt. Sunt atatea parcuri mici care puteau sa primeasca acest nume.
Dar cand un urmas se crede prea aristocrat, si crede-ma ca dintr-un anumit unghi, nu politic, imi place fiul acelui muzician celelbru.
Frumoasa povestire, foarte frumoasa zona asta Belle Époque; de cand am fost prima data in parcul Ioanid, mie asa imi place sa-i zic din cauza romanului lui G. Calinescu pe care il iubesc, mi-am zis ca cine a locuit in acele case cu vedere la parc a fost foarte fericit. Inchipuiti-va sa te trezesti intr-o zi de vara, sau de primavara sau de iarna si sa te uiti pe geamul salonului afara, ce imagini frumoase ai fi vazut
Cam asta povesteam și eu acum câțiva ani.
@elviramvio - nu stiu ce denumire as prefer, insa mi-ar placea sa vad aceste doua locuri ceva mai ingrijite
@crisv - zona aceasta pe langa care trec aproape zilnic in functie de ce troleibuz vine primul (70 sau 79) o admir de nu se poate si-mi doresc ca aceste case sa se infrumuseteze doar nu sa fie transformate
@dragos - normal ca am zburat si eu imediat la articolul tau si am constatat cu tristete ca nu e vorba de o delasare doar acum ci ea vine de undeva din anii trecuti. Chiar daca eu mergeam la liceu in Floreasca aici am petrecut niste ore venind spre casa, altfel mergeam in parc in zona liceului.
@all- multumesc de vizita si vot
Felicitări pentru articol! Votat cu plăcerea atribuirii super- bonusului.
@mishu: Un colț de București pitoresc!
Grădina Ioanid – loc de agrement pentru oamenii vremii, poartă numele lui George Ioanid, comerciant de cărți – librar în Bucureștiul sfârșitului de secol al XIX-lea. În 1872 negustorul Ioanid vinde pentru prima dată legume cultivate în grădina ce o cumpărase pe strada Polonă.
Constantin Bacalbașa scrie în „Bucureștii de altădată” despre acest spațiu verde, grădină în adevăratul sens al cuvântului: Era o grădină de margine de oraș unde se făceau petrecerile, unde merge lumea să chefuiască; unde se întâlneau amorezații și cântau prin tufișuri lăutarii. Astăzi a dispărut grădina Ioanid, cu serele sale calde și cu pomii săi roditori din speciile cele mai renumite; astăzi, grădina parcelată și clădită, a devenit „Parcul Ioanid”.
Multumesc pentru articolul frumos☺. L-am citit si votat cu placere.
@tata123: Multumesc frumos pentru vizita si vot si mai ales pentru completari
@mishu: Ha! Și eu AmFostAcolo. Prin 1995. Singură. Nu știm cum se numea parcul (că am crezut că-i doar unul!) Iar zona Dacia, casa Nottara o cunosc de vreo... 40 de ani. Da-da, 40 de ani! În zona aia a locuit o familie tare dragă mie. Acum s-a mutat în Berzei.
@Zoazore: Multumesc frumos de vizita si vot si stai linistita si eu credeam ca e vorba de un singur parc ????.
Hmm! Grădina Icoanei, acum 75 de ani mergeam acolo cu prima bicicletă şi mă uitam după un băiat Gioni (nu exista Johnny) care se uita la o fată Oltea şi care la rândul ei se uita după Georges. Locuiam pe str. Gogu Cantacuzino devenită Alex. Sahia, acum Jean Louis Calderon. În blocul acela la subsol ne ascundeam de bombardamentele americanilor. Mai târziu ne-au dat afară din casă am ajuns să locuim într-o mansardă pe la posta Vitan dar asta e o altă poveste.Am trecut pe acolo şi blocul avea bulină roşie.
@Michi: Acesta este motivul pentru care iubesc ecourile, aduc o multime de completari, uneori sunt informatii tehnice, geografice sau de alta natura insa de multe ori sunt particele din persoana care scrie acel ecou, particele din viata unui om care isi pune viata in fata noastra. De asta va iubesc mama Michi, si m-as dori sa scriu mai multe despre Bucuresti ca in felul acesta sa mai aflam ceva povesti.
Multumesc frumos pentru vizita si mai ales pentru impresiile impartasite noua.
Și mie mi se pare cel puțin neinspirată (ca să fiu politicos) schimbarea numelui Parcului Ioanid. Sînt de părere că parcul ăsta ar trebui să aibă statut de monument istoric și de arhitectură, statut care să presupună păstrarea numelui original și o amenajare ceva mai atentă (nu pavaj cu dale prefabricate de exemplu).
Pe Dionisie Lupu, cum intri dinspre Lahovari, în primul bloc pe dreapta a fost locuința lui Mircea Nedelciu, iar a doua casă pe stînga a fost a lui Adrian Păunescu (presupun că acum e a copiilor).
Vila maiestuoasă de pe Pitar Moș, în care a stat Sadoveanu, este și „personaj” în „La Medeleni” - acolo locuiește Dănuț cînd se mută la liceu în București. Teodoreanu știa casa de cînd a făcut el însuși („Dănuț” de-adevăratelea) liceul în zonă, și a folosit-o în roman. Pe urmă, după ce a fost probabil confiscată de regimul „democrației populare”, i-a fost repartizată lui Sadoveanu. Iată o casă care a fost implicată în literatură în mai multe sensuri.
@abancor: Multumesc frumos pentru vizita dar mai ales pentru completari, acestea sunt intotdeauna binevenite deoarece aduc informatii care vin ca plus valoare.
@mishu: Multumesc pentru articol, care imi trezeste frumoase aduceri aminte.
Parcul Ioanid este parcul copilariei mele, acolo ma ducea bunica mea la joaca cu alti copii. In anii aceia locuiam pe Bd Dacia si era practic parcul cel mai apropiat de casa.
De multe ori in drumul spre parc il auzeam cantand pe maestrul Ion Voicu, vioara lui strabatea peste linistea strazii.
Chiar si asa, pentru mine numele va ramane mereu parcul Ioanid. Iar fiica mea, de-acum generatia urmatoare, asa il cunoaste.
@Review: Multmesc si eu pentru cuvintele frumoase scrise in acest ecou si asta este motivul pentru care imi plac ecourile, uneori amintirile noastre devin parte a articolului si il completeaza cu particele din amintirile fiecaruia.
Iar daca fiica ta il cunoaste acum sub un alt nume, el ramane insa acelasi parc si sa speram ca va apartine si altor generatii.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2024 Cu barca pe lacul din Cișmigiu — scris în 19.07.24 de BristenaBrad din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2024 0 promisiune, într-un final, îndeplinită – „Parcul Liniei, Faza a II-a” . — scris în 19.06.24 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- May.2024 O altă arie naturală urbană – Pajiștea Petricani — scris în 14.05.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Apr.2024 Parcul 'Tudor Arghezi' - un nou parc în București — scris în 11.04.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Național — scris în 05.11.23 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 Parcul Kiseleff - la 'vânătoare' de monumente — scris în 17.08.23 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2023 Cel mai nou parc din București - „Parcul Liniei” . — scris în 10.06.23 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ