Amintirile unui parc nemuritor - Parcul Cismigiu Bucuresti

TIPĂREȘTE

5 iunie 2016 – ziua in care ne-am ales primarii, cei care vor avea grija de urbea noastra. Dupa promisiunile facute mai ca iti vine sa le acorzi mandate pe viata, insa cum cine s-a fript cu ciorba sufla si in iaurt nu mai cred nimic, mai am insa o urma de speranta ca se va gasi intr-un final glorios (pe care sper si eu sa-l mai apuc) un primar harnic si in afara campaniei electorale cand ii loveste pe toti “vrednicia”.

Cum planurile zilei fusesera deturnate (am povestit in articolul anterior, sotul “special guest” la o sectie de votare, iar copiii la antrenamente) am decis sa ies totusi cu mama undeva unde sa nu-i fie greu cu deplasarea, sa fie si placut si am ales varianta cea mai potrivita pentru o zi frumoasa de vara: Gradina Cismigiu.

Ne-am suit frumos in troleibuzul 70 (l-am luat cum se spune din fata casei) si am coborat la gradina Cismigiu. Am incercat sa o privesc altfel (cred ca din cauza de varsta), era un loc care facea parte din viata mea, ma insotise si in momentele vesele precum si cele triste. Primele amintiri (ca varsta nu imi aduc aminte insa stiu ca eram in ciclul gimnazial) sunt legate de parc iarna cand mergeam cu tatal meu sa ne plimbam cu patinele pe lac (erau geruri mai crunte decat acum si ingheta lacul destul de devreme). A urmat liceul cand ii invidiam pe cei care invatau la Lazar si aveau acest parc langa ei, eu invatam in Floreasca asa ca acea zona (inclusiv patinoarul de acolo) erau frecventate de noi (@CarmenIon- stie). De asemenea imi aduc aminte de acest parc tot din perioada liceului cand mergeam la Biblioteca Centrala Pedagogica unde dupa ce luam cartea pe care trebuia sa o studiez urcam la etaj unde in linistea din sala se auzeau doar pasarelele ciripind in parc. Sau perioada studentiei cand mergeam cu colegii sau prietenii la terasa Monte Carlo. A urmat perioada in care mergeam cu copii in parc sau la locul de joaca, sau vara cand erau organizate evenimente, sau cand mergeam cu totii cu patinele, mai urmeaza etapa in care voi merge cu nepotii. Asa cum am spus, face parte din viata mea si a multora, astfel incat isi merita si ea spusa povestea. De-a lungul vremii am tot citit cate ceva despre parc, insa sa-il strabat cum l-am strabatut acum cu mama nu mi s-a intamplat totusi niciodata.

Cred ca pe masura ce trec anii incerc sa ma bucur tot mai mult de mama incercand sa-mi fac timp sa fiu doar eu cu ea si am un sentiment cald si incerc sa gasesc sa-i indeplinesc orice dorinta cat de mica sa o vad ca se bucura.

Ca si localizare il gasim pozitionat cat se poate de central. Este pozitionat intre Bdul Regina Elisabeta unde are 2 intrari, Bdul Schitu Magureanu unde are 5 intrari (asa am citit nu am stat sa le numar) si Strada Stirbei Voda cu o intrare si asa cum am spus are ca vecin Liceul Gheorghe Lazar. Parcul are o suprafata destul de mare pentru un parc in centrul orasului adica ocupa o suprafata de 15,6 ha. Este considerat a fi cel mai vechi parc din Bucuresti astfel incat este inscris pe lista monumentelor istorice din Bucuresti.

Despre istoricul acestui parc am selectionat doar cateva informatii pe care am sa le prezint pe scurt, in rest daca dati cautare pe Google puteti afla mult mai mult:

In 1779 Alexandru Ipsilanti -domnitorul Tarii Romanesti, a poruncit construirea a doua cismele in Bucuresti prima fiind construita unde se afla in prezent gradina dinspre strada Stirbei Voda. Cum exista o persoana desemnata cu ingrijirea acestor cismele (purta numele de “marele cismegiu”) incet, incet s-a ajuns la denumirea pe care o cunoastem astazi.

Aceasta zona era frecvent inundata astfel incat in 1830 generalul Kiseleff decide transformarea locului in gradina publica si acest lucru se petrece in 1847 in timpul domniei lui Gheorghe Bibescu cand este chemat un gradinar peisagist Wilhelm Mayer (fostul director al Gradinilor imperial din Viena) care ajutat de un alt gradinar- Franz Harer transforma terenul intr-o frumoasa gradina.

Despre Wilhelm Mayer se cunoaste ca a murit la doar in 1852 la doar 38 ani de febra tifoida, desi altii spun ca ar fi murit de suparare, la doar doua saptamani de la moartea surorii sale, decedata la doar 17 ani.

Lucrarile de amenajare au mai continuat iar in 1854 s-a facut inaugurarea oficiala. Mai multe amanunte puteti gasi aici.

In ceea ce priveste iluminarea parcului, aceasta s-a facut mai intai cu candele cu ulei asezate pe malul lacului, apoi s-au montat felinare cu lampa iar propunerea de a fi iluminat parcul cu energie electrica a venit in 1890.

Pe intrarea din dreptul strazii Zalomit te intampina (lasat intr-o stare jalnica) cel mai vechi chiosc de ziare care dateaza din 1879 si cum trecem de el exista panouri care iti prezinta parcul si obiectivele lui.

Inca de la inceput te frapeaza aspectul ingrijit al acestui parc, dat in principal de organizarea lui (se vede de fapt originea gradinarului), precum si multitudinea de arbori din parc (se pare ca tot acest peisagist s-a ingrijit de aducerea a numerosi arbori si arbusti).

Un lucru pe care l-am apreciat, spre stiinta noastra (anumiti pomi ii cunosc insa nu pe toti), pomii au in fata lor placute care sa-ti spuna ce pom este cel la care te uiti curios si mi se pare o idee foarte utila. De asemenea tot util mi se pare inzestrarea parcului cu locuri de odihna (bancute, scaune individuale), astfel incat te poti plimba in parc si aseza oricand vrei sa admiri mai mult sau sa te odihnesti, parcul a fost de la inceput prevazut cu bancute pe care sa te odihnesti, iar trecerea anilor nu a facut altceva decat sa aduca o modernizare a celor initiale.

Aleile sunt generoase ca spatiu si-ti ofera o imagine care te imbie la plimbare.

Parcul trebuie sa-l strabati agale si sa te bucuri de ceea ce vezi si am sa enumerez cateva dintre locurile deosebite ale acestui parc:

- Rotonda scriitorilor (numit si Rondul roman) inaugurat in 1943 – unde se gasesc busturile (lucrari realizate de diferiti artisti) unor mari personalitati si de unde se patrunde si in coltul sahistilor. Luand-o de la dreapta aceste statui sunt ale lui: B. P. Hasdeu, N. Balcescu, V. Alecsandri (aici se intra in coltul sahistilor care este dupa parerea mea cam lasat in paragina), M. Eminescu, Al. Odobescu, Titu Maiorescu, I. L. Caragiale, Gh. Cosbuc, St. O Iosif, Ion Creanga, Al. Vlahuta, Duiliu Zamfirescu.

- Foisorul Fanfarei – locul unde sunt spectacole de muzica clasica sau populara, concerte de fanfara. Am asistat intr-o vara la un concert de fanfara cu un dirijor minunat, care interactiona cu publicul facand astfel ca totul sa fie minunat.

- Gradina de trandafiri unde ai impresia ca esti intr-o lume de basm, unde astepti ca de dupa o coloana de piatra plina cu trandafiri o sa apara o printesa cu parul lung alergand si bucurandu-se de ceea ce o inconjoara.

- Lacul, pe care acum se plimbau cu barcutele sau hidrobiciclete fie perechi de indragostiti, tinere fete care se bucurau de vara, tatici care-si scosesera fetitele la plimbare si care se bucurau sa le vada zambetul larg asternut pe chip. Iarna lacul se transforma in patinoar (practic prima data s-a patinat pe lacul in ghetat in 1882-1883) frecventat de la copii si pana la persoane in varsta care se bucura ca de o a doua tinerete.

- copiii au locurile lor de joaca si este o adevarata bucurie sa-i admiri

- exista si locuri amenajate pentru a-ti mentine conditia fizica sau daca nu o ai macar sa nu ruginesti de tot.

Tot in plimbarea noastra am mai admirat si alte monumente care infrumuseteaza parcul chiar daca admirarea lor de datoreaza unor evenimente nefericite. Astfel avem:

- Izvorul Sissi (1927) – unde admiram o femeie tanara cu privirea blanda care tine in brate un vas din care pare ca priveste atent curgerea apei (poate fi si curgerea timpului). Statuia este sprijinita pe un piedestal de unde printr-un traseu sinuos printr-un jgeab creat din piatra curge apa. Monumentul acesta a fost dedicat de o mama fiicei sale (Sissi Stefanidi) care a decedat la 21 de ani.

- Monumentul ridicat in memoria soldatilor francezi din primul Razboi mondial, monument realizat din marmura, dar si un monument dedicat memoriei soldatilor americani cazuti in cel de-al doilea Razboi mondial.

Pe una dintre banci am remarcat un batranel care statea singurel pe o banca si care se uita cu nostalgie la niste poze si felul in care cum s-ar spune “te lua de ochi sa te uiti la el” m-a determinat sa-i fac o poza. Cand am trecut pe langa el am tras cu ochiul si am vazut niste poze de absolvire, era fie nepoata fie nepotul ca nu am putut vedea exact, insa fericirea care se i citea pe fata era vizibila de departe.

Pasii ne-au purtat mai departe pe aleea care duce spre locul numit “La Cetate”, de unde parcul se vede parca si mai frumos si unde iesirea din strada Schitu Magureanu da in piata numita Piata Sfantul Papa Ioan Paul al II-lea unde se gaseste si bustul acestuia.

In locul numit La Cetate se pare ca se gasesc ruinele unei manastiri construite de logofatul Vacarescu in 1756 (in poze am prins niste ziduri destul de groase insa nu stiam exact ce este cu ele)

Am trecut apoi si pe langa un monument inchinat memoriei elevilor Scolii de subofiteri-Jandarmi Dragasani cazuti in august 1944 si tot in plimbarea noastra dem de un izvor numit Izvorul lui Eminescu.

Uitandu-ma ulterior pe net am vazut ca sunt monumente care mi-au scapat (desi am stat cateva ore prin parc plimbandu-ne).

In parc sunt tasnitori in cazul in care va este sete insa sunt si chioscuri de unde va puteti lua racoritoare sau ceva de rontait (asta daca nu vreti sa mergeti la vreuna dintre terasele din parc).

Ne-am oprit si noi la un chiosc de unde am luat o limonada (pentru mine) si un fresh de portocale (pentru mama), pot spune chiar ca ne-au racorit.

In final pentru ca intre timp deja se cam incalzise afara ne-am indreptat pasii spre casa, nu inainte de a admira si alte cladiri din zona.

Ce pot spune in final decat ca este un loc in care pentru prima data m-am plimbat altfel, a fost pentru prima data cand nu am trecut prin fuga prin el sau sa fiu cu ochii pe copii, iar faptul ca am fost cu mama mea cred ca a contribuit la starea mea de bine.

PS – In acest weekend se desfasoara in acest parc un festival international de folclor asa ca probabil va fi vizitat si de mai multe persoane.

---

VIZUALIZĂRI: 2698 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI