GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Voi scrie câteva cuvinte despre un mic parc, de fapt nu e chiar parc, e mai mult un punct de popas situat în zona centrală a Bucureștiului. Acest petic verde este ascuns după clădirile ce mărginesc Bulevardul Magheru; este vorba despre scuarul-parc Pitar Moș. El se află amplasat la intersecția străzilor Pitar Moș-Dionisie Lupu-Jules Michelet.
De altfel, consider că orice petic de verdeață, care are în dotare câteva bănci pentru o clipă de odihnă, câțiva copaci pentru umbra binefăcătoare și, mai ales, un monument (pentru amintiri ori lecții de istorie) – poate fi considerat un „parc” ori loc de popas sau relaxare.
Am intrat din Bulevardul Magheru pe strada C. A. Rosetti și după 25 m am ajuns la strada Pitar Moș, pe stânga. Numele străzii ar venii de la ctitorii bisericii existente pe stradă, după unele surse, ori de la un emigrant sârb, zarzavagiu, după alte informații. Întâlnim o serie de clădiri cu valoare istorică pe o stradă cu istorie seculară. Sunt multe clădiri pe care întâlnim plăcuțe ce ne informează că acolo au locuit diverși muzicieni ori scriitori de seamă.
O clădire impresionantă este cea care a adăpostit Institutul Sf. Maria, înființat de surorile germane din Nymphenburg în anii 1852 și care a funcționat în România până în 1948. Azi cea mai mare parte a corpurilor de clădire sunt părăsite. Am citit că în interior ar fi o capelă frumoasă pe două etaje. Aici au învățat copiii Reginei Maria precum și progeniturile unor familii importante din România acelor ani.
Pe la jumătatea străzii vedem Biserica Pitar Moș. Micuțul lăcaș de cult a fost construit în anul 1795, în timpul domniei lui Alexandru Moruzi. Zidită din cărămidă, zugrăvită în alb, biserica are două turle pe acoperiș. Deasupra ușii de la intrare sunt trei fresce, cea centrală reprezintă hramul bisercii: Adormirea Maicii Domnului. În anii 60 pictura a fost restaurată și s-au adăugat noi icoane pictate de părintele Sofian Boghiu și pictorița Olga Greceanu.
Cu ochii pe sus după detalii arhitecturale și diverse plăcuțe am ajuns în scuarul-parc de la intersecția străzilor Pitar Moș, cu Dionisie Lupu și Jules Michelet. Este un dreptunghi, pavat cu marmură, un fel de mică piațetă. Are două intrări pe părțile laterale, o țâșnitoare cu apă potabilă și mai multe bănci plasate pe margini. Mulțimi întregi de porumbei se adună în piațetă în fiecare zi. Un felinar mare, metalic, cu aspect interbelic străjuiește părculețul.
Dar elementul ce dă farmec părculețului este ansamblul statuar numit Fântâna cu copii. Este opera sculptorului Ion Iordănescu și a fost amplasată în anul 1935. Am admirat grupul statuar din marmură albă din mai multe unghiuri. Interpretarea este următoarea: copilul situat în vârful ansamblului se pare că s-a cățărat pe vegetație către un cuib de pasăre, al doilea copil, ce s-a cățărat și el spre cuib, nu mai are curaj să urce și se uită cu frică în jos, al treilea copil – aflat la baza grupului statuar – este o fetiță veselă ce ține un pește în mâini. Ansamblul statuar este de fapt o fântână, din peștele ținut de fetiță ar trebui să curgă apă, lucru care se pare că nu s-a mai întâmplat de ceva ani. Pe lângă copii se află mai multe vrejuri de plante și chiar o simpatică broscuță.
Vis-a-vis de parc, pe str. Dionisie Lupu nr. 70-72 se află o frumoasă clădire cu cariatide ce a fost renovată în ultimii ani. Figurile statuilor-femei sunt zâmbitoare, gangul ce oferă acces în curtea interioară e impresionant. Urmează un bloc modernist, arhitect George Damian, în care au locuit nu mai puțin de 10 scriitori, printre care și Marin Preda. Un pic mai încolo, pe str. Dionisie Lupu, se află casa în care a trăit Gheorghe Țițeica, fondator al școlii române de matematică. Continuând să merg pe strada Dionisie Lupu am ajuns în Piața Lahovari, în centrul căreia se află frumoasa statuie a lui Alexandru Lahovari, sculptată de francezul Antonin Merceir și amplasată în 1901.
Deși micuț, scuarul-parc menționat mai sus e un alt colț verde al Capitalei, un loc de popas în cadrul călătoriilor de explorare a frumuseților Bucureștiului.
Trimis de tata123 🔱 in 01.12.14 22:18:48
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Foarte interesante reviewurile tale despre parcuri şi grădini bucureştene. Pe str. Pitar Moş înainte de a ajunge la Sf. Maria care era mai mult internat şi da, era o capelă cu vitralii în care nu aveau acces elevele de rând decât de sărbători, era scoala primară Sf. Anton în care se primeau şi copii ortodoxi. Aici învăţătoarele erau civile şi cu maici făceam numai germana. La Sf. Maria predau numai măicuţe şi şcoala avea un standard elitist şi mai puternic accent religios. Acolo au învăţat fetele Lugojanu şi Garoflid ( foşti ministri), Brătianu, Angelescu. Eu am învăţat la Sf. Anton cl. I-III dar într-a patra m-au transferat la Sc. Clemenţa de pe C. A. Rosetti. Directoarea întregii şcoli era muter Celestine Schmidt care a fost una din primele maici plecate din România. Una din maici s-a oferit să ducă afară la soţii fugiţi bijuteriile unor cucoane din Bucureşti dar i s-a pierdut urma şi doamnele au rămas şi fără soţi şi fără bijuterii şi mai târziu au înfundat Canalul...
@Michi -
”... doamnele au rămas şi fără soţi şi fără bijuterii şi mai târziu au înfundat Canalul...
O simplă remarcă / explicație pentru cei sub 30 de ani (sau care nu prea au auzit despre gulagul comunist): să nu creadă cumva, careva, că bietele muieri și-or fi înfundat ceva canal prin casă, la chiuvetă sau la baie - ele săracele au înfundat (ele însele!) pușcăria-lagăr de muncă forțată de la Canalul Dunăre-Marea Neagră din anii '50 ai veacului trecut.
Iată un colțișor frumos de București, pe care eu l-am cunoscut mai bine prin clasa a 9-a, după ce am citit „La Medeleni” (avînd și avantajul că făceam liceul în zonă și aveam amici care locuiau pe străzile astea pitorești ale centrului). În volumul 2, Dănuț este trimis la școală la București, unde locuiește pe Pitar Moș 20. E, fiind deci în zonă, într-una din zile, după ore (sau în timpul lor, cine mai știe, că aveam obiceiul) am pornit să văd casa cu pricina, convins fiind că adresa e fictivă. Ei bine, nu era, la adresa cu pricina aflîndu-se o vilă impresionantă, cu balcon cu coloane și cu o placă ce anunța că acolo a locuit Mihail Sadoveanu (fără a se menționa vreo dată). Senzația a fost de pătrundere bruscă în lumea din roman. Nu mă așteptam să existe adresa cu pricina, sau să găsesc acolo o construcție în ton cu cea din carte. Cînd colo, era chiar o vilă ca cea descrisă de Ionel Teodoreanu și îl puteam vedea fără probleme pe Dănuț locuind în ea. Iată o adresă cu dublă semnificație literară: a fost locuința unui autor, dar și a unui personaj. Acum, în casa cu pricina este o policlinică.
Am mai vorbit parcă despre blocurile de scriitori din zonă, nu mai știu la ce subiect, tot aici, pe AFA, așa că poza cu blocul de la nr. 74, „blocul scriitorilor”, cu pomelnicul acela pe fațadă, e binevenită (cu observația că Crohmălniceanu s-a mutat la Berlin în 1992, unde a murit în 2000, dar pesemne a păstrat și apartamentul de aici). Mai sus, înspre Lahovari, pe aceeași parte, e casa lui Adrian Păunescu, iar pe cealaltă parte, chiar pe colțul cu piața, e blocul unde a locuit Mircea Nedelciu. Tot în zonă, Pitar Moș colț cu Verona, e și casa lui Ion Mincu. Sîntem deci în plină legendă, ne învîrtim, pe 2 - 3 străduțe, printre imobile încărcate de istorie...
Mulțumesc tuturor pentru completări, amintiri, etc. Sunt binevenite și poate, pentru unii, sunt evenimente și amănunte aflate/citite pentru prima dată (e cazul amintirilor personale). Ne îmbogățim astfel de fiecare dată bagajul de cunoștințe și încercăm să oferim și celorlalți informații noi. mă bucur că am „stârnit” amintiri plăcute...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2024 Cu barca pe lacul din Cișmigiu — scris în 19.07.24 de BristenaBrad din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2024 0 promisiune, într-un final, îndeplinită – „Parcul Liniei, Faza a II-a” . — scris în 19.06.24 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- May.2024 O altă arie naturală urbană – Pajiștea Petricani — scris în 14.05.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Apr.2024 Parcul 'Tudor Arghezi' - un nou parc în București — scris în 11.04.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Național — scris în 05.11.23 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 Parcul Kiseleff - la 'vânătoare' de monumente — scris în 17.08.23 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2023 Cel mai nou parc din București - „Parcul Liniei” . — scris în 10.06.23 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ