Lotuși egipteni, apă și multă vegetație - Parcul Circului

TIPĂREȘTE

O după amiază târzie de sfârșit de august…. Temperatura moderată din aer te îndeamnă către o plimbare în aer liber. Și ce e mai plăcut decât să vizitezi un mic habitat natural chiar în mijlocul unui cartier bucureștean. Este vorba despre Parcul Circului, parc amenajat între 1958-1961 odată cu ridicarea Circului Globus din București (fostul Circ de Stat). Întins pe aproximativ 26 ha a fost amenajat după planurile lui Valentin Donose (arhitect, și totodată peisagist, ce a contribuit și la amenajarea Parcului Tineretului din București).

În zona aceasta se afla încă din anii 1865-1870 ”groapa lui Tonola”, denumire provenită de la industriașul german Max Tonola ce deținea o fabrică de cărămidă; toponimul desemna locul de unde se exploata argila necesară fabricării cărămizilor.

Lacul amenajat în această ”groapă” are o formă aproape rotundă și o suprafață de 0,75 ha; adâncimea era la un moment dat de aprox. 4 m. Este alimentat din izvoare naturale provenite din pânza freatică. Prin 2009 a existat chiar un scandal declanșat de scăderea dramatică a nivelului apei datorită proiectului imobiliar din apropiere, ale cărui fundații blocau pânza freatică. Nu prea s-a rezolvat nimic, blocul se înalță semeț la câteva sute de metri de lac. Soluția celor de la Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement a fost forarea unui puț în apropierea lacului pentru o alimentare suplimentară cu apă.

Mediul este propice dezvoltării unei vegetații mediteraneene bogate. Aleile umbroase oferă clipe plăcute de plimbare. Băncile situate pe aleea ce înconjoară parcul îți dau prilejul de a te odihni câteva zeci de minute bucurându-te de priveliștea oferită de lac.

Vedeta de necontestat a Parcului Circului, și implicit a lacului, sunt lotușii egipteni (Nelumba nucifera), fiind singurul lac din București ce deține asemenea plante și se pare al doilea din România. Culoarea alb-roz a florilor, bobocii imenși, frunzele rotunde, unele de dimensiuni impresionante, tijele înalte – toate acestea acoperă întreaga suprafață a lacului în lunile iulie-august-septembrie. Am citit pe Internet o ”poveste”, nu știu dacă e adevărată, despre acești lotuși egipteni, considerate plante sacre în Egiptul antic. Se pare că lotușii se închid seara și coboară sub nivelul apei, iar odată cu ivirea zorilor se înalță din nou și înfloresc. Nu am stat atât pentru a verifica această afirmație… hi, hi, hi.

Un pâlc de stufăriș străjuiește o latură a lacului și o serie de copaci înalți dintr-o specie de conifere (cu un fel de rădăcini de mangrove) înconjoară suprafața apei. O fântână arteziană Nu lipsește nici fauna: câteva zeci de rațe sălbatice încearcă să se strecoare printre frunzele de lotus, multe broaște țestoase, bancuri de peștișori zglobii, amfibieni și poate reptile de mici dimensiuni.

Accesul în parc se poate face din Șos. Ștefan cel Mare pe Aleea Circului ori de pe Bulevardul Lacul Tei (pe ambele variante găsim locuri de parcare).

Pentru cei care nu au mai fost în zonă găsim ca obiective turistice clădirea Inspectoratului Poliției Române (sub forma unui castel - actualmente înconjurată de schele), statuile din fața stadionului Dinamo, clădirea Circului.

Nu ratați lotușii... încă sunt înfloriți.

---

VIZUALIZĂRI: 2314 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI