Parcul Tineretului

TIPĂREȘTE

Pentru mine acest parc este o intoarcere in timp, in cea mai frumoasa perioada a vietii unui om, anii de liceu si perioada adolescentei.

Peroiada cand credeam si imi spuneam; toata lumea este a mea, credeam ca eu stiu totul, dar nu stiam atunci cat de dor imi va fi de acei ani, acum dupa zeci de ani plimbandu-ma pe aleile aceluiasi parc, pe unde ne-am pierdut adolescenta, fiecare, in parcul lui. Azi ma uit cum au trecut anii si ma plimb din nou pe aleile parcului; sunt crapate, sunt umflate si rapciugoase, sunt aleile pe unde am invatat sa sarut pentru prima oara, am primit ceva, dar am si daruit, la randul nostru. Un parc care era pe buzele tinerilor din liceu, unde mergem azi? Cu cine te intalnesti? Pe ce banca ne intalnim? Ai tigari la tine? Avem ceva bani de un film? Discutii purtate in w. c. -ul liceului dupa care faceam ce faceam si ne intalneam in parc. Cand eram adolescent era foarte popular cand spuneai ca mergem in Cocioc.

Un parc, care pe vremea aceea (anii’ 80) era linistit, noaptea mergeam la film, erau doua filme la Polivalenta, unul dupa altul si biletul era 25de lei.

Exista cineva sa nu isi aduca aminte de colegii din liceu? Nu cred. Exista cineva dintre voi sa nu se fi plimbat la varsta de15-16-17 ani, cu o fata/ baiat de mana, pe marginea lacului, din parcul fiecaruia?

Acum, Cociocul este tot acolo, eram un copil, eram fara minte si nu ma interesa decat daca mergem…in parc. Acest parc mai tarziu a insemnat si adolescenta noastra, era si strand pentru o parte dintre noi. Chiuleam de la ore, intram in parc pe aleea principala, coboram alergand panta catre lac, ne dezbracam uniformele de liceu din fuga dupa care saream direct in lac.

Stiam noi oare ce ne asteapta in viata? Va gandeati voi oare in acei ani si pe aleile parcului cum peste zeci de ani va vor napadi amintirile dragi ale acelor zile? Parcul este si astazi, dar este mai neingrijit si in unele locuri uitat in timp, parca ramas in acei ani…

Lacul astazi nu este murdar, este foarte murdar, necuratat si imi aduc aminte cum saream din salcii sa ne dam mari in fata fetelor imbrcate in sarafane, ciorapi de nailon si peste niste sosete albe, moda acelor ani. Parcul, in care aveam emotii cand ne intalneam pentru prima oara cu o fata si nu stiam daca ma va lasa sa o tin de mana, sau sa o sarut. Ce inseamna pentru fiecare dintre noi acei ani de liceu s adolescenta?

Prima dragoste, se spune ca nu se uita. O dragoste de adolescent si pentru prima data simti ca ai un fior cand vezi aceea persoana, primul fior al dragostei. Parcul acesta este pentru mine locul unde am avut prima dragoste. Voi toti ati avut parte de acest fior, o parte dintre noi recunosc, altii nu recunosc, pana la urma acest parc ne-a oferit adapostul sau, sufletesc si nu numai, cand ploua ne adaposteam sub podul care te duce catre Sala Polivalenta. Parcul acesta ne-a oferit adapostul sau si ne-a primit ori de cate ori am vrut sa fim…singuri. Catranit sau nu, neingrjit sau nu, aleile vechi si tocite, toate acestea fac parte din viata mea/noastra. Acum este urat si in mai multe locuri foarte murdar. Astazi este parcul unde merg aproape la fiecare sfarsit de saptamana atunci cand suntem liberi. Ies cu sotia si ne plimbam pe marginea lacului, ne aducem aminte impreuna de anii de liceu. Ce inseamna oare pentru altii acest parc? Un parc care in unele zone este desprins parca din anii’80, in alte zone este modern si cu adolescenti anilor de azi, la malul lacului stand pe cate o banca sau la pas pe alei. Un parc cu apa lacului murdara si necuratata. Acele podeturi care fac legatura dintre mal si insula au ramas la fel ca acum douazeci si ceva de ani. In anii de liceu nu ne interesa pe noi cum sunt aleile, cum sunt amenajate locurile de joaca pentru copilasi, ce facilitate sunt in parc si ce dotari are acest parc la capitolul locuri de joaca pentru copii.

Astazi cand ma plimb pe aleile sale ma regasesc in acei ani, in care nu ma interesa ce va fi, cum va fi, unde voi fi, conta doar ca sunt acolo…in parcul adolescentei mele. Nu ma interesa ca erau gunoaie si sticle aruncate printre boscheti. Nu voiam sa vad vreo doi, trei boschetari cum dormeau pe sub tufisuri, poate si ei au fost adolescenti si au avut parte de bucuria de a fi copil, acum cine stie de ce au ajuns asa. Un parc in care ne plimbam cu totii si vrem sa ne intoarcem in acei ani.

Pentru fiecare dintre voi, parcul adolescentei noastre ne va ramane in suflet pentru totdeauna. Astazi, parcul Tineretului va ramane intodeauna un parc drag si am sa ii spun toata viata mea… Cocioc.

De cate ori ma plimb pe aleile sale ceva imi aduce de acei ani de liceu. Spectacolele de 1 si 2 Mai, cand veneau sa cante Iris, Holograf si Compact iar noi de abia asteptam sa mergem, ne scriam pe gecile de blugi cu pixul; IRIS, AC/DC, Sandra, PMT si mai scriam in oracole, cine stie ce cantaret sau formatie la moda in acei ani. Cenaclul Flacara al regretatului Adrian Paunescu sau concertele grupului Song. Parcul ne oferea siguranta noptii cand il traversam pentru a merge acasa, in acei ani cand ieseam de la Cenaclu, dupa terminarea acestuia, noaptea, aleile se umpleau de lume, dar era liniste si voie buna in acei ani.

Parcul in care mergeam sa jucam fotbal cu baietii din clasa. Stau si ma intreb ce mai fac colegii mei din liceu? Unde i-a purtat viata si ce s-a ales de ei. Poate vin si ei in parc sa se plimbe, dar nu ne intalnim, poate trecem unii pe langa altii fara sa ne recunostem…nu-i drept! Cand ma plimb pe aleile parcului imi vine sa strig dupa acei ani de liceu care au trecut si pe care ii vreau inapoi, trec pe langa cineva si parca imi pare ca seamana cu…Mironescu, colegul meu de banca. Cred ca fiecare stam si ne aducem aducem aminte pentru o frantura de timp cum era in clasa, daca ne mai aducem aminte de colegi, cum erau, cum aratau, cum arata astazi fratii Predescu din prima banca?

In parc sunt terenuri de fotbal si avem Terasa Actorilor, o terasa foarte scumpa pentru acel parc. O terasa nu foarte curata si uneori cu mese mai nesterse, cu resturi de mancare pe ele…o bere Silva la 500cl = 10 lei, o pizza mare (pe vatra) 26lei. Mancarea nu este asa scumpa in comparatie cu bauturile.

La sfarsit de saptamana parcul este plin, lumea din cartier venita la relaxare, dar si persoane venite ca in perioada anilor de liceu, la…plaja. Un parc unde te lovesti de cei cu biciclete, skateboard-uri si role. Piste special amenajete pe roleri si skateboard-uri. Parcul este o combinatie intre modern si vechi.

La intrarea de la metroul Tineretului aveti faimoasele biciclete de inchiriat, terenurile de baschet si vechile fantani strajuind si astazi aleea mare. In dreapta este dealul unde lumea sta intinsa pe iarba, pe treptele scarilor, cativa tineri se feresc parca de privirile trecatorilor si se saruta timid…atmosfera parcului. Intrarea de la Tinerertului langa fantani este si locul unde se desfasoara ceva concerte, spectacole, evenimente…

Mergand prin parc pe aleea mare, cu trandafiri pe mijloc, veti ajunge la podul de peste Cocioc si la Sala Polivalenta. Pe dreapta este parcul de odinioara…parcul anilor de liceu ramas in timp, pe stanga avem parcul nou, cartierul Tineretului, Terasa Actorilor, terenurile de fotbal, baschet, tenis, volei, dar si locurile de joaca pentru copii, noi si moderne. De fap, t parcul este impartit in doua de acest pod facut peste apa Cociocului.

In dreapta podului este liniste, bancute asezate la marginea lacului, apa este murdara si malurile sunt mai neingrijite, locul este ramas in timp, scarile care te duc la marginea lacului sunt cazute si strambe de trecerea anilor si a pasilor peste ele, un debarcader vechi unde gasiti barci mai moderne. Verdeata cat cuprinde cu ochii, copiii jucandu-se, batranei pe banci sau la o plimbare linistita, copiii care rad si se joaca fara a fi

Deranjati, perechi adolescenti tinandu-se de mana, parca sfiosi cand trec pe langa tine, altii galagiosi si ii auzi ce spun de “diriga” sau “ala de mate”, un loc de evadare in liniste si de a nu fi deranjat din gandurile fiecaruia. Aceea panta, care o cobori vara inspre lac, iarna era…derdelusul nostru. Cred ca venea tot cartierul la derdelus, eram uzi leoarca, ne inghetau mainile pe talpica saniei, si spuneam: “ Mai ma dau o data si gata”, eram inghetati, morti de foame si se intuneca repede. Uneori ocheam pe vreunul cu un bulgare dupa ceafa, mai vedeam o fata de la a-11-a B si nu stiam cum sa intram in vorba cu ea, Ne cautam in buzunare de bani si tigari, mai veneau parintii dupa cate vreunul si se linisteau, doar eram pe…Cocioc. Toamna, uneori, saream gardul cimitirului Belu, ne plimbam in liniste stateam cu prietenii sau…eu cu mine.

Cocioc, a devenit astazi parcul Tineretului. Cociocul adolescentei mele este neingrijit si a ramas in acei ani de liceu …pe partea dreapta, cum te uiti de pe pod. Cociocul meu drag este parcul in care mergeam in anii adolescentei imbracati dupa ultima moda si plecam in parc…la agatat, ne uitam dupa fete. Cociocul meu este acel parc in care ne strangeam baietii din liceu, iar fetele veneau si ele pe acolo, chipurile sa se plimbe sau stea pe o banca. Pana la urma pe aleile parcului ne plimbam cu totii, fetele si baietii il iubeam. Cocioc este parcul unde s-au unit destine, s-au poate sau frant, este parcul in care o parte dintre noi ne regasim si ne vom intoarce cu placere.

In partea stanga, terenuri de joaca moderne, intretinute si noi, terase si terenurile de inchiritat pentru diferite activitati sportive.

Un parc pe o suprafata foarte mare si care are foarte multe intrari, aleea care este gard in gard cu cimitirul Belu…alta poveste, pentru tot ce se afla in acest cimitir, daca s-a amintit pe sait de Cimitirul de la Sapanta, de ce nu sa fie aratate si acele opere de arta de la Belu?

Voi avea in minte acel parc si acei ani de liceu mereu si oriunde in acel parc sau ori de cate ori ma plimb pe aleile sale, cu sotia sau cu fata mea, atunci cand am sa urc scarile care ma duc afara din parc am sa las in urma anii mei de adolescent. Denumirea de Cocoic nu mai exista decat in amintirile noastre, parcul Tineretului este pentru adolescentii de azi. Eu am in minte Cociocul nostru.

Cum pot eu sa va arat un parc urat? Nu pot sa fac asta, nu ma lasa sufletul de copil, pentru mine este cel mai frumos parc din lume, parcul anilor de liceu si al primei iubiri.

Rog un webmaster, se poate un atasa un videoclip si o melodie la acest review?

Adresa este urmatoarea:

(http://www.youtube.com/watch? v=XTFKcf5WTAQ)

Multumesc

---

VIZUALIZĂRI: 3214 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI