Turul Herastraului pe doua roti

TIPĂREȘTE

Ieri am luat restul familiei cu mine si am iesit la plimbare prin Herastrau. Dar nu orice plimbare, ci una pe doua roti. Am mers la centrul de inchiriat biciclete doar cu buletinul, n-am stat deloc la coada intrucat nu era trecut de ora 18 (cand se fac cozi infernale), iar in 3 minute eram deja pe biciclete.

Facem slalom printre oameni, cupluri fericite si copii energici, ne bucuram de timpul liber si de vremea frumoasa, dar mai ales de faptul ca parcul este inca verde si ingrijit si ajungem la ecluza. Rate salbatice inotau pe lacul atat de murdar... intr-un colt era stransa mizerie, raie si mirosea oribil. Oare cum pot trai pestii intr-o asemenea apa? Oare cum pot unii sa dea la peste in asa mizerie? Mai ales ca scrie clar ca este interzis.

Ne continuam dezgustati drumul pe aleea ingusta, pe sub pomi, printre cluburile si terasele fitoase care se ridica autoritar in fata ta si ne abatem putin pe o alee mai putin cunoscuta mie. Ajungem in parculetul cu carusele... imi aduc aminte ca inainte erau parca mai multe posibilitati de distractie acolo (caracatita, masinute) sau poate fusese atunci doar o impresie de moment? Singura roata sta plictisita in soare, nebagata in seama pe o asa caldura; sub un copac un clovn se joaca cu 3 copii, facand galagie pentru a mai colora putin atmosfera. Ne oprim la o tarabuta pentru a cumpara "o apa plata la jumate". 4 lei sticla, dublu decat la magazinul din coltul blocului.

Dupa ce ne racorim, plecam spre a mai vizita si alte laturi ale parcului. Ne invartim pe niste alei late, pe unde nu mai fusesem vreodata (totusi... toata partea asta mi se pare necunoscuta... oare mai exista un parculet de carusele si nu stiu eu? ), ajungem intr-un final pe un drumulet in camp, unde bucurestenii isi omoara timpul facand plaja pe iarba si iesim din nou pe aleea ingusta de langa lac. Aici, cu toate ca scaldatul este interzis, o gasca de pusti goi din cap pana in picioare, se racoresc in apa verzulie, neganindu-se, probabil, cate probleme le poate provoca. Nu mai mergem mult si ajungem la sina de tren unde o familie profita de vremea frumoasa pentru a face un gratarel (barbatul cu friptura, femeia cu plaja... langa masina - intrasera cu masina in parc - oare nu-i vede nimeni sau e lucru permis? ).

Nu ne incumetam sa urcam, asa ca facem cale-ntoarsa, ajungem la foisor, urcam podurile, prefacandu-ne ca nu ii observam pe tinerii ce fac poze indecente cu capetele fondatorilor UE, tot asa o luam printre cupluri si copii, ne facem loc prin aglomeratia de la debarcader, bagam de seama ca tot mai multa lume se scalda in lac si ajungem din nou la linie de unde, din nou facem cale-ntoarsa.

Mergand sa predam bicicletele observam si coada cea mare care se formase spre seara, cand (cica) era mai racoare. In cateva secunde ne luam buletinele si mergem spre iesire, cu multumirea ca Herastraul inca s-a pastrat viu si, deocamdata, nu se aud vorbe de distrugere pentru cine stie ce cartiere de locuinte, dar cu dezamagirea ca romanul inca nu a invatat sa respecte anumite reguli, sfidant pancardele cu atentionari cum ca nu ai voie sa pescuiesti sau sa faci baie in lac; sunt constienta, oricum, ca fac totul pe pielea lor, garantie fiind sanatatea...

---

VIZUALIZĂRI: 1312 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI