Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia - peste 300 de ani de istorie

TIPĂREȘTE

Cine a vizitat Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi - un preţios monument de arhitectură tipic medievală care îmbină rolul de locuinţă cu cel de reşedinţă domnească, trebuie neapărat să viziteze și Complexul arhitectural de la Mogoșoaia (localitate aflată la 15 km de centrul capitalei), cu o istorie de peste 300 de ani, de asemenea datorat lui Constantin Brâncoveanu.  

Dintre toate reşedințele domnitorului - Mogoşoaia, Potlogi, Doiceşti, Brâncoveni, Sâmbăta de Sus - palatul de la Mogoşoaia este poate construcția cea mai rafinată și cea mai bine păstrată. Faptul se datorează bineînțeles şi strădaniei Marthei Bibescu, cea care l-a restaurat și i-a redat frumuseţea de altădată. Dacă palatul de la Potlogi a renăscut din mai nimic, cel de la Mogoşoaia a străbătut vremea fără a suferi prea mari modificări din punct de vedere al arhitecturii exterioare, dându-ne deci posibilitatea de a admira elemente de bază, originale, ale stilului brâncovenesc.

Am fost la Mogoșoaia de mai multe ori, frumusețea locului, cu lac și cu pădure umbroasă, fiind o permanentă atracție pentru noi, bucureștenii, în zilele de weekend, atunci când nu ne putem îndepărta prea mult de case. Frumusețea locului trebuie să-l fi captivat și pe Constantin Brâncoveanu, pe atunci mare postelnic, care a cumpărat satul Mogoşoaia în 1681. El a înălțat aici mai întâi o biserică (cu hramul "Sf. Gheorghe", paraclis al viitoarei curţi domneşti), terminată - conform pisaniei -  la 20 septembrie 1688.  

Ulterior, după ce a devenit domnitor, Constantin Brâncoveanu a construit pe malul lacului o reşedinţă demnă de rangul său. Curtea domnească înconjurată de ziduri, includea în afara bisericii și a fastuosului palat (finalizat în 1702), un turn de veghe, o cuhnie (bucătărie) și alte acareturi.  

Nu vreau să intru prea mult în adâncurile istoriei. Asta ar face articolul meu mai greu de digerat, de aceea consider că este suficient a menționa că după 1714, când Constantin Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol împreună cu fiii săi, averea familiei a fost confiscată de turci, palatul devastat, apoi transformat în han. Răscumpărat de moștenitori, palatul a rămas în posesia familiei vreme de 119 ani, până la începutul sec. XIX când a trecut în proprietatea familiei Bibescu.

Și acest nou capitol al existenței domeniului de la Mogoșoaia ar necesita multe pagini pentru a putea fi povestit așa cum ar trebui. Nu voi face acest lucru. Cu siguranță, cei interesați vor ști unde să caute și să găsească detalii. Voi spune doar că palatul a fost renovat între 1860-1880 de Nicolae Bibescu care a construit în parc un cavou al familiei, precum și o vilă - Vila Elchingen. Palatul a fost administrat în continuare de familia Bibescu care, însă, nu a locuit acolo, ci în vila din parc.  

După 1911 când Martha Bibescu a primit palatul ca dar de nuntă, a urmat o lungă perioadă de renovare, cu întreruperi cauzate de Primul Război Mondial. Reinaugurat în 1927 (lucrări interioare încă s-au mai făcut până în 1935), palatul a fost vizitat de mari personalități precum August von Mackensen, Charles de Gaulle, Marcel Proust, Nicolae Iorga, Regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei, Regele Carol I al României, Regina Maria a României, Regele Ferdinand I al României sau Winston Churchill. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial palatul de la Mogoșoaia a fost loc de întâlnire a diplomaților aliați. După război moșia a fost naționalizată forțat, Martha Bibescu părăsind definitiv țara. A reușit totuși să obțină pentru palat statutul de monument istoric.

În prezent, Palatul Mogoșoaia adăpostește Muzeul de Artă Brâncovenească și este un important punct de atracție turistică. O vizită la Mogoşoaia - domeniu prin care s-au perindat atâtea generaţii de domnitori, de prinţi şi de prinţese - este pentru noi o întâlnire cu istoria țării întinsă pe mai bine de 300 de ani.

Vizita noastră la Complexul arhitectural de la Mogoșoaia

Eram un grup mic, format din persoane aflate la a doua tinerețe. Nu toată lumea era interesată de amănunte istorice sau arhitecturale, de aceea grupul s-a disipat rapid - o parte și-a început plimbarea prin parc și la malul lacului, o altă parte a intrat în biserică, iar o alta, nici mai mult nici mai puțin, vânând prima bancă liberă pentru a se așeza la odihnă și la taifas. Și acum, ca și în alte dăți, singură, eu am pornit în explorare.

Mai întâi am urcat în Turnul porții care străjuiește intrarea în curte. Există acolo o scară exterioară, laterală. Din înălțimea turnului se poate admira și fotografia întreaga curte, precum și aleea de acces. Atât turnul porții, cât și cuhnia care se află în dreapta intrării au fost restaurate de Martha Bibescu în perioada 1922-1930.

Cuhnia (bucătăria) brâncovenească, se remarcă prin acoperișul piramidal, cu patru turnuri de aerisire și cu un altul, mai mare, în centru, precum și prin cele opt coloane ale porticului. Pentru a se evita incendiile, cuhnia de la Mogoșoaia, asemenea celei de la Potlogi, a fost amplasată la o distanță considerabilă față de palat. Avantaj, dar și dezavantaj pentru că - așa cum menționează hrisoavele vremii - mesele, deși îmbelșugate, ajungeau să fie servite reci tocmai din cauza distanței apreciabile dintre cuhnie și palat.

Palatul este fără îndoială principala clădire a Complexului arhitectural de la Mogoșoaia. Construit de Constantin Brâncoveanu, palatul include apartamentele familiei domnitoare situate la etaj, la care se ajunge direct din curte, pe o scară exterioară ce sfârșește într-un balcon amplasat pe fațadă. La parter sunt camerele servitorilor, iar la subsol o generoasă pivniță cu un tavan în patru bolți. În prezent, în fostele pivnițe sunt expuse fragmente salvate din fresca Mănăstirii Văcărești demolată din ordinul lui Nicolae Ceaușescu. Un tabel cronologic, dar și o machetă a fostului sfânt lăcaș furnizează câteva informații pentru vizitatori. Interesant pentru nostalgici, dar și pentru cei care nu văzuseră încă lumina zilei atunci când - solemnă - Mănăstirea Văcărești străjuia zona de sud a capitalei.

Apartamentul domnitorului (cu două încăperi şi o sală mare în care aveau loc ceremoniile şi se întrunea Divanul Domnesc) se află la etaj. Tot la etaj se află apartamentul Doamnei compus inițial din două încăperi, astăzi reunite în una singură, mai mare. De asemenea, mai există și un al treilea apartament, mai mic. Toate aceste încăperi sunt amenajate ca muzeu. Cu regret, voi spune că vizitatorii Complexului de la Mogoșoaia nu erau prea interesați de muzeu. Din tot grupul nostru, doar eu l-am vizitat. Și asta contra unei taxe de acces mai mult decât modice.

Ceea ce atrage cel mai mult la etaj, elementul arhitectural definitoriu al stilului brâncovenesc, rafinat, este loggia de pe faţada dinspre lac. Apreciată ca modelul cel mai frumos şi cel mai bogat de veche arhitectură civilă românească, loggia de la Mogoşoaia, cu cele şase coloane din piatră care sprijină cinci arcade în acoladă, este încadrată de două foişoare adaugate la renovarea din 1860-1880. Se remarcă frumoasele capiteluri sculptate în piatră.

Faţada dinspre răsărit a palatului are şi ea un element particular: foişorul. O scară exterioară, cu o balustradă bogat decorată, o adevărată dantelă de piatră, conduce în foișorul cu opt coloane, de asemenea cu capiteluri minuțios executate.  

În colţul de răsărit al curţii palatului, nu poate trece neobservată Vila Elchingen - o constructie masivă, cu o arhitectură bine încadrată în cea a ansamblului, având și unele elemente specifice palatului. Remarcăm înșiruirea de coloane din cărămidă (la parter şi la etaj) - inspirată de porticul cuhniei. Aceasta impozantă construcție, în opinia mea denumită impropriu "vilă" a fost înălțată în a doua jumătate a sec. XIX de prinţul Nicolae G. Bibescu, proprietarul de atunci al domeniului. A fost numită Vila Elchingen în onoarea soţiei sale, Helene-Louise Ney d’Elchingen. În deceniul al treilea al sec. XX, fiica Marthei Bibescu, Valentina, împreună cu soţul ei, Dimitrie Ghica-Comăneşti, vor dispune unele transformări, în stil brâncovenesc.

Biserica "Sfântul Gheorghe" aflată lângă turnul porții, ctitorită de Constantin Brâncoveanu cu puțin înainte de urcarea sa pe tronul țării, a fost terminată în 1688.  

Biserica din cărămidă, structurată asemeni tuturor lăcașurilor ortodoxe de la noi, are un pridvor sprijinit pe opt coloane cilindrice, unite prin arcade. În interior, pe peretele de vest al pronaosului, se remarcă tabloul votiv reprezentându-l pe Constantin Brâncoveanu având în dreapta pe cei patru fii (Constantin, Ştefan, Radu și Matei), iar în stânga pe Doamna Maria, soţia sa, cu cele şapte fiice ale lor (Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Ancuţa, Bălaşa şi Smaragda).

În partea dreaptă a pronaosului se află mormântul prinţului George Valentin Bibescu, ultimul proprietar al domeniului de la Mogoşoaia, decedat în 1941. Împreuna cu soţia sa, Martha Bibescu, în 1912 a reparat biserica și a înzestrat-o cu icoane împărăteşti. Tot atunci s-a îngrijit de curăţarea picturii şi a catapetesmei. Alte lucrări de reparații, restaurări și consolidări au fost făcute după cutremurul din 1977 care a avariat grav biserica.  

Parcul Palatului Mogoşoaia adăposteşte - în Cavoul principelui Nicolae Bibescu, construit după 1880 - o adevărată necropolă de familie, figuri importante aflându-și aici odihna veşnică: prinţul Nicolae G. Bibescu (1830-1890), fiul domnitorului Gheorghe Bibescu, şi soţia sa, Helene-Louise Ney d’Elchingen (1842-1893), prinţul George Bibescu (1834-1902), fratele său, şi soţia sa, Marie Henriette Valentine, contesă de Caraman-Chimay (1839-1914), prinţesa Elisabeth Bibescu (1898-1945), fiica fostului premier englez Herbert Henry Asquith şi soţia lui Anton Bibescu, prinţii Mihai Basarab-Brâncoveanu (1921-1943) şi George Basarab-Brâncoveanu (1922-1944), aviatori căzuţi la datorie în cel de-al Doilea Război Mondial.

Așa cum am menționat, soţul Marthei Bibescu, prinţul George Valentin Bibescu (1880-1941), este înmormântat în biserica zidită de Constantin Brâncoveanu. Lespedea funerară decorată cu stema familiei Bibescu, purtată de doi lei, cu vulturul încoronat, amintește povestea vieţii prințului aviator, întemeietorul Școlii de Aviaţie de la Băneasa (1910), cel care "a străbătut cerurile Europei, Asiei, Africei şi Americei, 1930-1941".

Mai puțin admirate și studiate de publicul larg și - mărturisesc - chiar și de mine, sunt Serele despre care ulterior am aflat că au fost construite după 1890 de arhitecți francezi și Ghețăria care servea la păstrarea pe timpul verii a gheții recoltate iarna din lacul din apropiere. Probabil că pe atunci iernile erau ierni cu adevărat.

În final aș vrea să spun că - pe lângă faptul că este un obiectiv foarte potrivit pentru o escapadă de o zi, în special pentru cei care locuiesc în sudul țării - domeniul de la Mogoșoaia poate fi pentru oricine un loc de relaxare, de evadare din cotidian, dar și un loc de rememorare a unor pagini de istorie și a unor mari personalități care au trecut pe acolo. Și nu în ultimul rând este - așa cum am mai spus-o - ocazia de a cunoaște (sau recunoaște) un stil arhitectural pur românesc, stilul brâncovenesc.  

---

VIZUALIZĂRI: 400 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI