Cetatea Giurgiu și alte obiective giurgiuvene

S-au făcut proiecte europene, s-au luat probabil și banii și... d-aia nu mai pot autoritățile de Cetatea Giurgiu. Chiar și așa, năpădită, după atâta vreme, încă se vede ce mândră a fost la zilele ei.

Podul Bizet, a surpriză! Numai de nu l-ar demola pentru fier. Am admirat în poza nr. 19 felinarul aflat între sensurile podului. Stâlpul cred că are o feronerie deosebită.

Mi-a plăcut prezentarea și meriți felicitări!

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

@mihaelavoicu: Unele proiecte au finalitate, altele rămân așternute pe hârtie. Doar că anii trec și toată lumea are de pierdut.

Prin 2015 se depusese un proiect (stirigiurgiu.ro/cetatea-g ... roiect-european), conservarea, restaurarea și valorificarea turistică a Cetății Giurgiu constituia o „prioritate”, dar...

@webmaster: Mulțumesc pentru desemnare.

Uite mai jos, ca mică completare, cam cum arăta la finele secolului 15 cetatea Giurgiu, într-o reconstituire artistică a lui Radu Oltean. Imaginea a apărut în cartea ilustrată a lui Djuvara „Mircea cel Bătrîn și luptele cu turcii” și în albumul lui Oltean „Cetăți, castele și alte fortificații din România”. Pentru marele public, astfel de reconstituiri sînt foarte interesante, pentru că vin în sprijinul imaginației fiecăruia să vadă mai limpede trecutul.

Pe net, am găsit desenul reluat pe un mic blog despre Giurgiu, unde e interesant de citit și comentariile, care datează de acum 10 ani și ridică aceleași probleme ale valorificării turistice și culturale a cetății. Din păcate, se pare că 10 ani mai tîrziu a dispărut un panou ruginit, dar nu a fost înlocuit cu nimic. Se pare că a existat și o inițiativă de a se reconstrui măcar un turn, dar din 2011 nu mai există nicio știre despre ea.

giurgiuro.blogspot.com/20 ... giurgiului.html

@abancor: Corect, este o reconstituire colorată a graficianului Radu Oltean, un împătimit iubitor al istoriei, imagine care ne ajută să ne conturăm propria părere despre cetate. De altfel, Radu Oltean a realizat numeroase reconstituiri grafice extrem de reușite, acoperind epoci diferite și subiecte fel de fel (fortificații, personaje, hărți etc.).

Proiectul transfrontalier câștigat în această vară de autoritățile din Ruse și Giurgiu, presupune în cazul părții românești doar o amenajare peisagistică a incintei cetății (alei, mini-amfiteatru, panouri informative, iluminat, spații verzi), fără a se interveni în vreun fel asupra ruinelor.

Mulțumesc.

Scuze pentru intarzierea cu care public acest ecou. Duminica, inainte de a pleca la o petrecere a unei rude am vazut o alarma de un articol despre Giurgiu. Cum, desi sunt plecat din Giurgiu de mai bine de 50 de ani, continui sa ma pretind in continuare giurgiuvean sadea si nu m-am ramolit intr-atat incat sa uit lucruri importante despre orasul unde m-am nascut, am invatat si m-am format ca om. Am votat in orb articolul, pentru ca stiam de cine e scris si mi-am propus ca in cel mai scurt timp sa adaug si eu ceva, daca mai este cazul. Asa ca azi am reusit sa citesc articolukl de la un cap la altul si recunosc ca mi-a trezit mulkte amintiri din copilkarie sau adolescenta. Asa de multe, ca ar fi nevoie de cel putin 4 articole bine crescute pentru a le pune pe hartie.

Dar vorba multa, saracie si sa o luam pa rand, pa rand. Spre rusinea mea, despre cetate nu prea ce adauga, evident doar date tehnice si istorice. Iar aici daca gresesc ceva risc sa fiu tras de urechi de doi colegi de clasa din liceu, care sunt toba de istoria Giurgiului si nu-mi vor permite sa gresesc. As puncta altceva despre cetate. Noi, pana la terminarea liceului (in 1967), nu stiam mai nimic despre cetate. Am trecut de sute de ori pe langa ea, sau peste ea, pentru ca doar din loc in loc se vedeau niste pietre despre care stiam ca sunt de la cetate, cand mergeam la plaja la Veriga, sau la Dunare, in port, pana a fost desfiintata. Din pacate nici parintii sau bunicii nu prea vorbeau despre cetate, cel putin in familia mea. Discutiile erau despre Anghel Saligny cu podul sau curbat, cheiul portului de pe canal sau Silozul de cereale de pe malul canalului. Tot de la ei aflam despre Atelierele Navale, Fabrica de Bere, Fabrica de Zahar, Fabrica de Conserve “ Fructonil “, despre cale ferata din Romania, Filaret – Giurgiu, despre ferry-boat-ul si portul petrolier din Cioroiu, Gara Fluviala, despre Turnul Ceasornicului, despre Farfuria din jurul Turnului, distrusa in 1962 de o ineptie arhitectonica, care culmea a fost si premiata, despre parcul Alei, bisericile construite in anii 1830 – 1864, Liceul Ion Maiorecu, Scoala de Fete Ion Zalomit, Scoala nr 1, Sf Gheorghe, Scoala nr 2, Frumoasei, Scoala de Piscicultura, Spitalul Vechi si multe altele construite in secolul 19 si care se mai pastreaza, multe din ele si astazi.

De fapt in cazul Giurgiului raul de avea de multe ori primari nepriceputi sau neinteresati de modernizarea orasului dupa 1945, a dus la pastrarea a foarte multe cladiri vechi, unele de peste 100 de ani. Prima modernizare de amploare, dar si cea mai nefericita si daunatoare in acelasi timp a fost cea din anii 1963 – 1970, prin distrugerea Farfuriei si realizarea noului Centyru Civic. S-au distrus atunci multe cladiri importante, la ora actuala ramanand doar o mica bucatica, in spatele blocului 92, cum era denumit in 1967, cu cladirea Hotelului Taranu. Pentru mine si nu numai, puteau ei sa daram tot centrul si tot orasul si sa-l cladeasca din nou, tot nu voi uita cum arata farfuria in anul 1963, cand a inceput demolarea de amploare. Dar de ajuns cu nostalgiile!

De Podul Bizet pe mine, dar si pe multi giurgiuveni ne leaga pontonul de sub pod de unde in chiriam barci pentru plimbari pe Canal, sau arcadele de unde cei mai curajosi sareau in apa canalului. De aceste sarituri am o amintire neplacuta cu un baiat care nu m-a lasat sa sar de pe arcada inaintea lui. Din pacate aceasta saritura l-a costat viata, iar de atunci nu tin minte sa mai fi sarir cineva de pe arcada. S-a mai sarit de pe piciorul podului, din ce in ce mai rar. Nu cred ca dupa plecarea mea din Giurgi s-a mai sarit de pe pod. Am citit in articol ca cei care auconstruit podul ar fi stat intr-o barca, sub pod in momentul testarii. Stiam acest luicru despre podul de la Cernavoda, dar despre Bizet nu am auzit pe cineva in Giurgiu sa vorbeasca despre o asemenea experienta.

Doua vorbe vreau sa spun si despre Turn. Vad ca nimeni nu a remarcat ca Turnul este putin aplecat, fapt pentru care noi in copilarie il comparam cu Turnul din Pisa, evident la alte proportii. Copii fiind am intrata in subsolul Turnului, dar prea mult nu am putut merge, desi ne-am dorit, mai ales ca se vorbea foarte mult despre o galerie care ar duce la Cetate, sau la zidul Tabiei. Vorbe despre aceste tuneluri au fost in permanenta, dar nu am auzit pe cineva care ar mers prin tuneluri. Pana la distrugerea Farfuriei, langa Turn, cam spre directia Casei de Cultura, iarna se instala un pom de iarna cu sute de becuri in el si multe jucarii, care se invartea seara, intr-un frumos joc de lumini. Acolo, la pomul de iarna pe 30 Decembrie venea mos Gerila cu sute de daruri pentru copii.

Mama Doamneee! M-am intins la vorba ca un neam prost ce sunt! Ma opresc aici, pentru ca daca nu ma opresc ma prinde dimineata!

Numai bine si calatorii placute!

PS. Daca gasiti greseli de scriere, cititi cum ar trebui sa fie corect. Am scris direct, fara nicio corectura.

@mihaelavoicu: Stalpul de care vorbiti nu cred ca are o varsta mai mare de 30-35 de ani. Spun asta pentru ca sute de asemenea stalpi si alte modele mai frumoase, care au fost montati pe portiunea dintr Piata Unirii si Palatul Parlamentului, au fost executati in intreprinderea in care am lucrat pana in 1994, in anii 1985-1988. E posibil ca si acesta sa fie din aceasi " gasca ". Cat va supravietui acolo, cel care va sti exact merita un premiu Nobel.

Numai bine si calatorii placute!

@liviu49: Mulțumesc pentru mesajul adresat mie. Stâlpul dim capul podului, o fi nu foarte vechi, dar e ”prezentabil”! În Ploiești au fost asemenea stâlpi pe Calea Câmpinii, foarte vechi, cu o dantelărie superbă. Amplasați pe spațiul verde ce despărțea sensurile de mers, pe o distanță de, cred, 1 Km, au dispărut odată cu montarea liniilor de tramvai. Locul lor trebuia să fie la Muzeul de Istorie. Nimeni nu știe nimic.

Referitor la ”Farfuria” de care amintiți, să înțeleg că era formată de acel șanț ce înconjura casele și tarabele turcești, amplasate în jurul turnului? Interesant!

@mihaelavoicu: Farfuria de care vorbesc era piata centrala a orasului, pana in 1963, cand a fost desfiintata. Era o piata circulara, din care porneau mai multe strazi, ca niste raze. La data demolarii din Farfurie porneau, din nord spre vest strazile 7 Noembrie (fosta Stefan cel Mare), Garii (fosta Principele Nicolae), Bucuresti (fosta Regele Ferdinand), Independentei (fosta Bilargiu), Olari (fosta I. Ghoka), Donca Simo (fosta Berthelot), Republicii (fosta Lahovary).

In mijloc era Turnul, inconjurat de o alee circulara, din care prin 4 sau 5 alei se ajungea la o alta alee circulara, care era Farfuria Mica. Dupa carosabilul circular se afla Farfuria Mare, din care se mai pastreaza, inca o mica bucatica. Atat in zona din jurul Turnului, cat si pe trotuarele de pe Farfuria Mare se aflau multi pomi si foarte multe flori. Pe marginea Pietei, se gaseau foarte multe pravalii, initial, devenite dupa 1945, magazine, unitati de prestarii servicii, locuinte, la etaj.

Piata Carol, despre ea e vorba cand vorbim de Farfurie, era locul de plimbare pe cele trei alei circulare al giurgiuvenilor, seara de seara, dar mai ales duminica. Aceasta era una din cele trei piete ale orasului care s-au pastrat de la prima sistematizare din 1831.

Dar ma opresc aici, ca iar ma apuc de povestit si cine stie cine se mai supara pe mine.

Numai bine si cala torii placute!

@liviu49: Mulțumesc pentru completările utile. Venite din partea unui om al locului au mai mare „greutate”, iar faptul că prezintă unele lucruri dispărute astăzi sunt cu atât mai valoroase. prezența mai multor obiective de diverse categorii care ar putea fi valorificate turistic îmi confirmă ipoteza că orașul Giurgiu nu este doar o localitate de tranzit. trebuie mai multă implicare, până nu e prea târziu.

Numai bine!

@tata123: Mi-e teama de implicarea autoritatilor in modernizarea Giurgiului. De cate ori s-au implicat, s-a stricat si ce mai scapase implicarilor anterioare. Singura implicare ar trebui sa fie in conservarea patrimoniului (dupa parerea mea foarte mare) de cladiri vechi, reprezentative. M-as bucura, ca la viitoarea mea vizita, sa intalnesc placute pe care sa scrie " Aici a locuit Victor Karpis, Leonida Cristescu, Stelian Radulescu, Ioan Miclescu, Tudor Vianu, George Georgescu, Savin Popescu si multi alti oameni care au dus faima Giurgiului in tara si in lume. M-as bucura daca Cetatea ar putea deveni un obiectiv turistic, daca mizeria din jurul Turnului ar dispare definitiv, daca restaurarile unor case-monument nu se vor face cu termopane si vopsea lavabila, daca vechile fabrici de bere, de zahar, daca nu vor mai produce, sa devina muzee tehnice, daca, daca...

Atunci voi putea fi multumit de implicarea autoritatilor in modernizarea Giurgiului.

Pana atunci numai bine si calatorii placute!

@liviu49: Bună și această ultimă completare. Ai dreptate, înainte de valorificarea turistică și culturală a unui loc trebuie efectuată conservarea și restaurarea obiectivului respectiv. E greu de pus în practică, deși bani din fonduri europene există; proiectele sunt stufoase, birocrația excesivă etc.

Nu e de ajuns să montezi o plăcuță de monument istoric sau să amplasezi un indicator și să consideri că ai făcut promovare turistică. Nici centrele de informare turistică apărute ca ciupercile după ploaie nu sunt eficiente în anumite cazuri. Mai avem de lucru...

@all: Am aflat zilele acestea că de ceva vreme au demarat lucrările de reconstruire și punere în valoare a cetății Giurgiu. De fapt, în anul vizitei mele - 2018 - s-a semnat proiectul româno-bulgar care prevede investiții turistice în ambele țări, cu referire expres la cetatea giurgiuveană (cetate-panteonrobg.ro/proiect).

În primăvara lui 2021 a fost semnat ordinul de începere a lucrărilor de investiții (jurnalgiurgiuvean.ro/ordi ... cetatii-giurgiu), iar prin 2022 se schițaseră primele alei și fundațiile unui amfiteatru (jurnalgiurgiuvean.ro/lucr ... ina-desfasurare). Dar lucrările se desfășoară greoi...

Într-o filmare din 2023 (youtube) se observă o parte din alei și amfiteatrul. Pe parte de ruine nu s-a intervenit încă.

Să sperăm că acea zonă va căpăta viață!