Cernavodă - orașul podurilor

TIPĂREȘTE

Într-o serie de articole anterioare povesteam despre incursiunea din această vară la Fetești și Cernavodă. Chiar dacă nu eminamente turistice, cele două orașe prezentau interes pentru noi, pentru mine în mod special. Voiam să bifez încă două orașe românești din cele 18 de la Dunăre. La un moment dat am întrerupt relatările despre această călătorie, alte călătorii și alte impresii părându-mi-se atunci mai importante.

De numele orașelor Fetești și Cernavodă se leagă povestea Podurilor Dunărene, cea mai amplă lucrare de terasare din România sfârșitului de secol XIX. Proiectul liniei ferate Fetești - Cernavodă și construirea celor două mari poduri (peste Dunăre și peste brațul Borcea), lucrare magistrală înfăptuită sub conducerea arhitectului român Anghel Saligny, a uimit lumea la vremea respectivă. La 14 septembrie 1895 când s-a deschis circulația între Fetești și Cernavodă Pod, întregul complex de poduri feroviare românești peste Dunăre (cu o lungime totală de 4087,95 m) era cel mai lung complex de poduri feroviare din Europa continentală și al treilea din lume. Bineînțeles, unul dintre scopurile călătoriei noastre era revederea acestei vechi magistrale dublată de combinația de poduri moderne, realizate în zilele noastre.

Am povestit despre Fetești și cele ce am văzut pe acolo, despre Hotel Miorița care ne-a găzduit în Fetești, precum și despre Restaurant Rustic din Fetești unde am petrecut o seară frumoasă, cu o masă bună, dar când am ajuns să povestesc despre Cernavodă, timpul nu a mai avut răbdare. Revăzând articolele anterioare, am remarcat că la un moment dat spuneam: "Dar, despre Podul Anghel Saligny sau Podul Carol I voi scrie în viitor." Cred că acel viitor tocmai a sosit.

Inițial am vrut să-mi intitulez articolul "Cernavodă - orașul celor patru poduri" pentru că atâtea am numărat în scurta noastră vizită acolo, în această vară. Ulterior, mai citind, mai studiind hărțile, mi-am dat seama că sunt departe de adevăr și am renunțat. Și totuși, poate cineva să ne spună câte poduri sunt la Cernavodă?

Ceea ce mă atrăgea cel mai mult la Cernavodă era capătul Podului Anghel Saligny, cel străjuit de statuile a doi dorobanți, lucrări de adevărată artă pe care le văzusem adesea în pozele de pe internet. Mergând înspre litoral, imediat după traversarea Dunării pe noul pod rutier, poți opri pentru câteva momente pentru a fotografia podurile, dar nu poți vedea decât capul unuia dintre dorobanți, restul fiind obstrucționat de autostradă și de protecțiile ei laterale. Cel mai bine este - și recomand asta tuturor acelora care vor să ajungă la capătul dinspre Cernavodă al Podului Anghel Saligny - să parcheze lângă Gara Cernavodă Pod. De acolo, pietonal (pentru că altfel nu se poate), după 100-200 metri ai ajuns. Un semafor cu lumina roșie aprinsă indică faptul că accesul este interzis pe pod. Interzis atât pentru traficul feroviar cât și pentru temerarii pietoni care s-ar aventura acolo. Postat la vedere, există și un panou care anunță că te afli într-o zonă interzisă.

Fotografiind, admirând, aud deodată: "Ce căutați dumneavoastră prin locurile astea?" Era paznicul locului care - vigilent - apăruse dintr-o clădire roșiatică, din cărămidă aparentă, locuința temporară a lui Anghel Saligny și a muncitorilor care au lucrat pe șantierul de construcție a podului, apoi cazarmă pentru soldații - santinelă la pod. Astăzi santinela nu mai există. A rămas doar ghereta gri, din lemn, cu exteriorul înviorat de tricolorul românesc. Discuția cu paznicul a fost foarte pașnică, în pustietatea locului el însuși fiind parcă bucuros să mai schimbe o vorbă cu cineva. Convins că nu am intenția de a mă aventura pe pod, că nu am gânduri negative, mi-a permis să mă apropii oricât și să fotografiez tot ce vreau.

Denumit mai întâi Podul Regele Carol I, mai apoi Podul Anghel Saligny în onoarea celui care l-a proiectat și l-a executat, acest monument de arhitectură industrială construit în cinci ani (1890-1895) este înscris în Lista Monumentelor Istorice sub denumirea Podul Carol I cu statuile "Dorobanții". Inițial, pe portalul podului scria "Podul Regele Carol I", astăzi citim "Podul Ing. A. Saligni".

Pentru că despre toate acestea există multă informație pe internet, pe scurt, voi aminti că joncțiunea celor două tronsoane de cale ferată care leagă Constanța de București, impunea realizarea unor poduri peste Dunăre și peste brațul Borcea. Guvernul român a inițiat două concursuri internaționale pentru proiectarea și executarea podurilor. Colaborarea cu firmele de antrepriză ale lui Gustave Eiffel fiind întreruptă, proiectarea și realizarea celor două poduri a căzut în sarcina Direcției Generale a Căilor Ferate Române care a încredințat conducerea lucrărilor tânărului inginer român Anghel Saligny. La 26 noiembrie 1890, în prezența regelui Carol I, lucrările au demarat.

Pentru cei interesați, câteva date tehnice. Podul peste Dunăre - înalt de 30 m peste nivelul apelor (pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge) - are deschiderea centrală de 190 m și alte 4 deschideri de câte 140 m. Viaductul are 15 deschideri a câte 60 m fiecare. Podul peste Borcea are 3 deschideri de câte 140 m și un viaduct cu 11 deschideri a 50 m. Cu rampele de acces, cei 4087,95 m de poduri formau la acea vreme cel mai lung complex de poduri construit în România și al treilea ca lungime din lume. La acea vreme, deschiderea centrală de 190 m era cea mai mare din Europa continentală.

La capătul dinspre Cernavodă al podului, în memoria eroilor căzuți în Războiul de Independență, au fost amplasate două monumente din bronz reprezentând doi dorobanți, lucrări executate de sculptorul francez Léon Pilet - un dar pentru regele Carol I din partea ambasadei franceze de la București. Se spune că sculptorul a realizat mai întâi cinci modele în miniatură, regele însuși alegând modelul după care au fost realizate - la Lyon - statuile pe care le vedem astăzi la pod. Lângă unul dintre dorobanți se poate desluși semnătura artistului, precum și anul realizării lucrării - 1895.

În septembrie 1895, în prezența regelui Carol I, după ce se bătuse ultimul nit de argint ștanțat cu stema României și după ce documentul inaugurării a fost zidit la baza uneia dintre statuile amplasate la intrarea pe pod, s-a făcut inaugurarea. Documentele vremii menționează că proba de rezistență a podului s-a făcut cu două garnituri de tren - un convoi de 15 locomotive, apoi cu un tren de călători - care au trecut cu viteze de 60 km/h, respectiv 80 km/h. Se mai spune că în zgomotul infernal cauzat de sirenele locomotivelor, al navelor care staționau pe Dunăre, de fanfară și de cei aprox. 14000 de oameni veniți să asiste la inaugurare, Anghel Saligny a stat alături de șefii echipelor de muncitori care lucraseră pe șantierul de construcție, într-o șalupă, sub pod, ca o garanție a rezistenței lucrării.

Deși nu mi-a stat în intenție, iată-mă adâncită în detalii! Dacă vorbești despre Podul Anghel Saligny, pur și simplu nu poți trece peste acestea. Și dacă tot am făcut-o, trebuie să mai amintesc faptul că în timpul celor două războaie mondiale, complexul de poduri feroviare construit de Anghel Saligny a avut de suferit fiind bombardat de trupele inamice.

În zilele noastre, o cale ferată dublă, electrificată și o șosea modernă, cu patru benzi de circulație, leagă Bucureștiul de Constanța. Noul complex de poduri a fost construit în amonte de cel al lui Anghel Saligny. Primul pod terminat a fost cel peste brațul Borcea (1986), urmat la numai un an de cel peste Dunăre, de la Cernavodă. Podul Anghel Saligny, folosit timp de aproape un secol, a fost dezafectat. Acum este doar un monument frumos și impunător, mărturie a geniului creator al constructorilor români.

Ca să ajungi de la gară sau de la autostradă în oraș, trebuie să traversezi canalul pe un pod. Este Podul Sfânta Maria dat în folosință în 2002. Până la finalizarea acestei construcţii, Cernavodă era un oraş izolat, localnicii fiind nevoiţi să traverseze Dunărea cu bacul. Frumosul pod roșu, lung de 550 m, cu lucrări începute în 1995, a fost inaugurat la 15 august 2002, chiar în ziua de Sf. Maria.

Dincolo de pod, dai cu ochii de Centrul de Informare Turistică. Pregătiți cu hărți și cu câteva notițe, noi nu am poposit acolo, dar pentru călătorul străin de oraș Centrul de Informare Turistică poate fi foarte util. Cu atât mai mult cu cât este atât de bine poziționat, vizibil de toți cei care intră în oraș.

Dacă vreți să cunoașteți mai bine trecutul istoric al orașului Cernavodă ar trebui să vă abateți pe la Muzeul de Istorie și Arheologie aflat în Str. Ovidiu, nr. 9. Fiind sâmbătă atunci când am fost noi acolo, muzeul era închis (programul de vizitare este de Luni până Vineri între orele 08.00-16.00). Vechea clădire - fost sediu al pompierilor, apoi casă a pionierilor - adăpostind în prezent Muzeul de Istorie și Arheologie "Axiopolis", este renovată și arată foarte bine. Tăblița de la intrare ne informează că muzeul a fost inaugurat la 3 iunie 2006. Chiar dacă nu am văzut muzeul în interior, din cele citite, pot spune că acesta prezintă o importantă colecție de arheologie preistorică, cel mai valoros exponat fiind grupul statuar "Gânditorul" și "Femeie șezând", capodoperă a sculpturii neolitice, descoperită la Cernavodă într-un mormânt din necropola de înhumație de pe dealul Sofia.

Aproape de capătul dinspre oraș al Podului Sfânta Maria, pe Str. Crișan, nr. 4, un minaret ne anunță că ne aflăm lângă Geamia cultului musulman "Mehmet Efendi". Înălțată în 1756 de sultanul Osman al III lea, construcția care a adăpostit și o școală musulmană, destul de degradată acum, este declarată monument istoric.

De la capătul podului, dacă o iei spre dreapta, pe Str. Medgidiei, spre Centrala Nucleară, vei vedea o frumoasă biserică de lemn. Este Biserica ortodoxă din lemn "Sf. Apostol Andrei" construită în stil maramureșean de meșteri din Bârsana. Înălțată în perioada 2000-2003, biserica este compartimentată în stilul bisericilor ortodoxe, are o turlă zveltă terminată cu o cruce și un pridvor deschis, cu frumoase sculpturi. O troiță meșteșugit sculptată în lemn se află lângă intrare.

Dar, dacă de la pod o vei lua spre stânga, vei descoperi clădirea unei școli ridicată la sfârșitul sec. XIX, cu două aripi distincte, pentru fete și pentru băieți. Și astăzi mai pot fi văzute pe ziduri tăblițele care semnalează acest lucru. În prezent, acolo funcționează Liceul Teoretic "Anghel Saligny".

Biserica "Sfinții Împărați Constantin și Elena", ortodoxă, construită din piatră și cărămidă în perioada 1882-1895, are formă de cruce și o mare cupolă pe naos. Știind că adăpostește valoroase lucrări care poartă semnătura renumitului pictor Vermont, am ajuns la biserică, pe Str. Mircea cel Bătrân, nr. 3, cu intenția de a o vizita în interior. Un grup mare de nuntași și o pereche de miri gata pentru ceremonia de cununie ne-au făcut să amânăm. Nu se cădea să le stricăm pozele cu prezența noastră, așa încât ne-am mulțumit să admirăm doar exterior biserica - monument istoric de interes național.

Nu departe de Biserica ortodoxă "Sfinții Împărați Constantin și Elena", pe Str. Gheorghe Asachi, nr. 2, se află un alt lăcaș de cult. Biserica romano - catolică "Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul" are o poveste deosebită. Cumpărată de Arhiepiscopie în 1936, clădirea a fost sediu parohial și capelă până în 1950 când a fost confiscată de comuniști, iar preotul - italian de origine - arestat. Parohia a fost reînființată în 1991. Capela fiind într-o avansată stare de degradare, în perioada 1997-2003, pentru comunitatea romano-catolică din oraș, s-a construit o nouă biserică.

Am amintit doar câteva dintre cele mai importante obiective turistice ale orașului Cernavodă. Ne-am plimbat prin Parcul orășenesc, am stat la umbra arborilor seculari și am admirat Monumentul Eroilor cernavodeni morți pentru întregirea neamului, bustul marelui Eminescu, bustul lui Radu Iordăchescu - fost primar al orașului Cernavădă (1919-1937), precum și bustul cam deteriorat al eroului Tudor Stavru - "strălucit cascador cernavodean care, cu prețul vieții sale, a salvat numeroase alte vieți în timpul cumplitului seism din 4 martie 1977, la București."

Nu trebuie uitat că o plimbare prin oraș îți aduce în fața ochilor multe clădiri vechi, unele foarte bine conservate, altele parcă părăsite, puternic afectate de trecerea timpului, fiecare ascunzând în tăcerea ei povești de veacuri.

Final...

Într-un scurt istoric al orașului postat pe site-ul localului Casa Samsara unde am prânzit și noi la Cernavodă, am citit între altele că "În momentul de față Cernavodă este singurul oraș din România cu patru poduri, dintre care trei de importanță europeană, două peste Dunăre, unul peste ecluza Canalului, iar cel mai nou face legătura orașului cu stația C. F. și autostradă."

Așadar, să le fi numărat eu bine? Să nu mai fi fost luate în calcul și cele mai mici, mai puțin importante? Dacă așa stau lucrurile, atunci "Cernavodă - orașul celor patru poduri" ar fi fost un titlu mai potrivit pentru articolul meu.

P. S. Dacă vreți să vedeți cum se trece Dunărea și altfel pe Podul Anghel Saligny, accesați adresa de aici

---

VIZUALIZĂRI: 1715 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI