Municipiul Alexandria – puțin cunoscut

TIPĂREȘTE

În continuarea review-ului dedicat obiectivelor de pe șoseaua București – Alexandria (E 70) vă voi prezenta câteva repere pentru o eventuală plimbare de o oră prin centrul municipiului Alexandria. Orașul este tranzitat de multe persoane în drumul lor spre Craiova ori Drobeta Turnu Severin, sau către orașele mai mici din zonă: Roșiori de Vede, Drăgănești-Olt, Turnu Măgurele, Caracal, Corabia, Zimnicea. De cele mai multe ori trecem prin aceste orașe și surprindem doar câteva „imagini” pe geamul autoturismului. Totuși fiecare din aceste orașe mici pot ascunde „surprize” turistice ori măcar spații relaxante pentru un scurt popas.

Scurt istoric. La începutul secolului al XIX-lea datorită războaielor dintre Imperiul Otoman și cel țarist bulgarii din Șistov având de suferit au trecut Dunărea și au întemeiat o așezare negustorească – Mavrodin, lângă Roșiori de Vede, existentă și astăzi. Regulamentul Organic din 1831-1832, ce impunea obligații fiscale suplimentare a nemulțumit pe comercianții din Mavrodin. De asemenea, o parte a locuitorilor localității Zimnicea, asupriți de familia boierească Ipsilanti, se alătură celor din Mavrodin și întemeiază o Obște de cumpărare a unei moșii pentru a întemeia o nouă așezare (situată neapărat între localitățile Mavrodin și Zimnicea). După „peripeții”, se achiziționează la 12 mai 1834 locul unde se află orașul de azi. Este angajat inginerul austriac Otto von Moritz pentru a trasa ulițele viitoarei așezări. În ceea ce privește numele orașului, locuitorii au acordat acestuia denumirea Alexandria, după numele primului domn regulamentar al Țării Românești, numit în aprilie 1834 – Alexandru Dimitrie Ghica. O delegație formată din 4 persoane merg cu propunerea la domn, care simțindu-se „periat” acceptă bucuros și promite tot sprijinul său noului oraș. În iulie 1834 se aprobă un statut ce avea să reglementeze modul de împărțire a loturilor, drepturile și obligațiile noilor cetățeni. A avut loc o slujbă religioasă și o masă cu ocazia botezului noului oraș și apoi s-a trecut la împărțirea locurilor de casă conform planurilor inginerului austriac. În septembrie 1840 se recunoaște calitatea de oraș a așezării printr-un hrisov domnesc. Cam atât despre apariția orașului Alexandria care a trecut apoi prin diverse evenimente, și mai bune și mai rele.

Puncte de interes. După ce trecem de sensul giratoriu de la noua centură a Municipiului Alexandria intrăm în oraș trecând pe podul peste râul Vedea. Vis-a-vis de acest pod rutier se află vechiul pod metalic peste râul Vedea. Inaugurat în 1905 și amplasat lângă pădurea Vedea a fost primul pod metalic din județul Telorman. În apropierea lui se află Parcul Vedea, rămășiță a vechii păduri, dar frumușel amenajat, mai ales faleza de pe malul râului. Găsiți aici restaurante și locuri de joacă pentru copii. De aici ieșim în str. Alexandru Ghica (vechea centură a orașului) și ne întoarcem pe str. București – pe acest traseu vedem case vechi, din perioada interbelică, trecem pe lângă stadionul municipal și o bază sportivă (Sala Polivalentă) și prin apropierea Ștrandului Vedea.

În intersecția principală ce se ivește după 200-300 m efectuăm dreapta pe str. Dunării și începem plimbarea pe artera ce traversează centrul orașului. Pentru început vedem pe o parte blocuri semețe de 10 etaje, pe cealaltă mici parcuri dotate cu locuri de joacă pentru copii. Primul mare obiectiv întâlnit pe partea stângă este Catedrala ortodoxă „Sf. Alexandru”, devenită catedrală episcopală în 1996. La început aici a existat o biserică de lemn ridicată imediat după întemeierea așezării, în 1836. Abia între anii 1869-1898 a fost edificată biserica actuală de zid, ce sintetizează mai multe stiluri: biserica e construită în stil bizantino-romanic, pictura e bizantină (din echipa de pictori a făcut parte și Ștefan Luchian), pe când iconostasul e de factură neogotică. Mi-au plăcut decorațiunile exterioare albastre, coloanele grecești, turlele pătrate dotate cu ceasuri și picturile din pridvor (Sf. Petru și Sf. Pavel). Biserica este impresionantă atât la exterior, cât și la interior (vitraliile sunt deosebite, ca de altfel și catapeteasma – știu ce zic fiindcă am fost naș aici... hi, hi). În biserică se poate admira frumosul sarcofag alb al domnului Alexandru Dimitrie Ghica (adus în 1994 aici).

În curtea catedralei se află statuia dedicată avocatului Alexandru Colfescu, primar al orașului, de două ori (1934-1937 și 1939-1940) și prefect al județului Teleorman între 1942-1944. Considerat edilul cel mai bun al orașului, Alexandru Colfescu (ce nume predestinat) a fost și publicist, magistrat, violonist și solist vocal.

Vis-a-vis de catedrală se află Grădina Publică, amenajată încă din 1913 – astăzi poartă denumirea de Parcul Central. La intrare admirăm statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, autor Iordănescu Ion, inaugurată la 24 ianuarie 1915. Domnitorul e îmbrăcat în uniformă militară și este flancat pe o parte de un țăran ce mulțumește pentru reforma agrară iar pe cealaltă parte de două țărănci ce simbolizează Principatele Unite. Tot în parc se află o statuie identică cu cea din Parcul Morarilor din București (strămutată de la Obor), dar de dimensiuni mai reduse – adică un țăran cu pumnul ridicat în aer, altul la picioare, legat cu mâinile la spate – cred că este dedicată tot momentului 1907.

După masiva clădire a Administrației Finanțelor Publice, pe un platou, vizionăm Monumentul Eroilor dedicat soldaților căzuți în Primul Război Mondial. Fondurile au fost adunate încă din 1922 și pentru început a fost executat soclul din piatră și patru basoreliefuri de bronz pe toate laturile (cu scene din război) de sculptorul Dumitru Mățăoanu. Ulterior sculptorul Spiridon Georgescu a executat monumentul propriu-zis: soldatul de bronz, inaugurat în 1934.

Următoarea statuie este cea dedicată rapsodului popular teleormănean mult iubit de public Liviu Vasilică, plecat dintre noi mult prea devreme, în 2004. Cine nu cunoaște melodiile „Hai, hai cu trăsioara” ori „Mărine la nunta ta”?

Pe dreapta, în fața Primăriei, se află alte două busturi: domnul Alexandru Dimitrie Ghica (autor Emil Becker, statuie inaugurată în 1934, la 100 de ani de la întemeierea orașului) și hatmanul Mihăiță Filipescu (monumentul dedicat acestui boier ce a sprijinit înființarea localității este realizat tot de sculptorul Emil Becker în 1934).

De aici continuă cartierele orașului cu blocuri de 4 etaje, cu spații verzi îngrijite. De altfel, întreg centrul orașului e foarte frumos împodobit cu pergole, flori multicolore, bănci. Pietonalul de lângă parc te îmbie la plimbare; undeva în centru se află și o cofetărie bună. Veți fi surprinși de frumusețea acestui oraș, relativ nou ca vechime, dar cu obiective concentrate pe un spațiu mic.

---

VIZUALIZĂRI: 4618 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI