Șoseaua București-Alexandria privită altfel

TIPĂREȘTE

Câți dintre Dvs. au parcurs traseul București – Alexandria? Probabil că unii foarte des... alți niciodată. Este o șosea ca oricare alta din România; totuși, dacă privim un pic în jur observăm diverse elemente ce o pot face atractivă, atunci când avem puțin timp în plus la dispoziție.

Șoseaua DN 6/E 70 se întinde pe aproximativ 80 km (porțiunea analizată în acest review) din cartierul bucureștean Rahova până în centrul municipiului Alexandria, reședința județului Teleorman. Localitățile cele mai importante prin care trecem sunt: Bragadiru, Mihăilești, Ghimpați și Drăgănești-Vlașca.

Un obiectiv ce nu îl putem rata, deoarece trecem chiar peste el, este barajul Mihăilești-Cornetu. Construit în 1987, lacul de acumulare are lungimea de 8 km, lățime de aproximativ 3 km și o adâncime maximă de 22 m. Acest baraj de pe râul Argeș a făcut parte din mărețul plan al Canalului Dunăre-București. După 1990 lucrările au fost însă oprite. Lacul de acumulare ar fi trebuit să asigure navigabilitatea canalului și să alimenteze cu apă potabilă Capitala. În 1996 a fost instalată aici o mică hidrocentrală; barajul asigură acum apă pentru irigații și ajută la regularizarea debitului râului Argeș. Am observat mereu pescari pe marginea betonată a lacului – pasiunea e pasiune.

Imediat după baraj, pe un drum spre dreapta (DJ 412A), ajungem în localitatea Drăgănescu unde se află Biserica Sf. Nicolae, ridicată în anul 1870. Lăcașul de cult a devenit loc de reculegere și pelerinaj, datorită faptului că pe aici și-a purtat pașii Părintele Arsenie Boca. În perioada 1968-1988 Părintele Arsenie a lucrat la pictura acestei mici biserici parohiale de pe malul Argeșului. Există indicatoare către acest important lăcaș de cult.

Autoturismul ”mănâncă” kilometru după kilometru. Într-o vale, chiar înainte de localitatea Valea Plopilor se află cocoțat pe costișă un monument și un cimitir - Cimitirul Eroilor de la Valea Plopilor. Ansamblul este dedicat eroilor români căzuți în Primul Război Mondial.

După intrarea în satul Prunaru, undeva la mijlocul satului, pe o porțiune de câmp liberă, găsim un nou cimitir al eroilor – Memorialul Șarjei de la Prunaru din Primul Război Mondial. Povestea pe scurt al acestui atac epic al Regimentului 2 Roșiori. Pentru a evita încercuirea completă a Diviziei 18 infanterie, ce apăra frontul din sudul României, și implicit Bucureștiul, Regimentul 2 Roșiori primește ordinul de a ataca dispozitivul german din zona satului Prunaru. Un număr de 300 de cavaleriști, împărțiți în 3 escadroane, atacă pe germani, surprinși la început de curajul nebun al lăncierilor noștri. Totuși zecile de mitraliere germane seceră atât cai, cât și călăreți. Comandantul regimentului, colonelul Gheorghe Naumescu cade secerat de gloanțe. În urma sacrificiului cavaleriștilor Divizia 18 infanterie reușește să spargă încercuirea și să se retragă. Din cei trei sute de oameni ai Regimentului 2 Roșiori au fost uciși 216 soldați și ofițeri; alții au căzut prizonieri. Un act eroic impresionant. Pe locul unde s-a desfășurat Șarja de la Prunaru a fost ridicat un cimitir militar. În 1933 se dezvelește și un monument comemorativ format dintr-un stei de piatră cioplită în vârful căreia se află un vultur de bronz cu aripile întinse.

Momentul este impresionant, întotdeauna mă trec fiori când citesc despre vitejia/nebunia acestor oameni. Îmi aduc aminte de un film străin intitulat parcă „Atacul cavaleriei ușoare”, ce are o temă asemănătoare.

Următoarea localitate, Bujoreni, ne aduce în atenție o frumoasă biserică de lemn – Cuvioasa Paraschiva. În centrul localității, se face imediat stânga pe drumul ce se deschide lângă troița dedicată eroilor neamului. În cimitirul satului găsim această biserică de lemn, una din puținele de acest fel din județul Teleorman. Construită în anul 1711 lăcașul de cult a fost adus în această zonă înainte de anul 1862, din zonele înalte ale Munteniei. În interior se păstrează pisania originală, sculptată în lemn. În 2007 a fost restaurată, s-a refăcut acoperișul și turla și s-a turnat o fundație de beton. Nu am găsit-o deschisă pentru a putea admira și interiorul. La exterior se observă măiestria meșterilor români în tehnica lemnului.

La circa 150 m de această întretăiere de drumuri vedem tot pe partea stângă restaurantul „La Conac”. Este într-adevăr un conac, în fața căruia, în această toamnă, am oprit să fac câteva fotografii. Se pare că acest conac a aparținut familiei boierești Arion; Conacul Arion în spate are o priveliște minunată către un lac. Mi-a plăcut pridvorul susținut de coloane și stâlpii de piatră ce mărginesc intrarea pe domeniu. Mai multe fotografii din interior găsiți într-un review mai vechi, referitor la restaurant.

În localitatea Drăgănești-Vlașca, trecem pe lângă cimitirul și monumentul eroilor, și în intersecția principală, la dreapta, spre Videle, avem indicator către Mănăstirea Sf. Treime. Aceasta este situată la vreo 3 km distanță imediat după un pâlc de pădure numit Tufanii Grozii – este vorba despre celebrul haiduc Grozea ce a fost prins și decapitata în această pădure în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Mănăstirea a fost înființată în anul 1998 într-un vechi conac din anii 30 al familiei boierești Capră. Se spune că pictura realizată de Ion Chiriac aici este fenomenală.

Dar, înainte de a ajunge la Mănăstirea Sf. Treime, întâlnim o alta, mai recentă, înființată în anul 2011, și anume Mănăstirea Pantocrator. Se remarcă prin stilul grecesc al construcției și prin prezența moaștele Sf. Maria Magdalena.

Alte obiective turistice importante întâlnim la Vitănești. Peisajul creat de râul Teleorman este deosebit de frumos; bălțile pline de stuf încântă privirea. Am avut norocul ca în 2010 să putem intra pe proprietatea firmei Interagro pentru a vedea Conacul Noica și Capela Stella Maris. În toamnă am observat că porțile sunt ferecate cu un lacăt; probabil trebuie vorbit cu paznicul proprietății (așa cum am făcut și noi atunci, dar după ce intrasem pe porțile larg deschise cu autoturismul) pentru a permite accesul – deși ambele sunt pe lista monumentelor istorice.

Pe culmea dealului se observă de pe podul peste râul Teleorman un conac cu ceardac înalt și coloane de susținere. Am fost conduși către conac de către paznic deoarece o haită întreagă de câini își rânjeau colții la noi. Pe un perete al conacului se află o plăcuță ce amintește că aici s-a născut filosoful Constantin Noica în 1909. Tatăl său era agronom cu studii superioare efectuate în Germania, deținea moșii întinse și ținea în arendă mai multe proprietăți funciare. Constantin Noica și-a petrecut copilăria în conacul de la Vitănești, apoi a plecat la școală la Videle. Conacul în care s-a născut filosoful Noica a fost ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Alături se mai află un conac ce a apaținut familiei Antonescu (nici o legătură cu Mareșalul Antonescu), al cărui foișor elegant se observă din șoseaua E70. Pentru a ne da seama de dimensiunile proprietății Antonescu redăm descrierea făcută la naționalizare: existau 3 corpuri de case (una cu 9 camere şi un salon, una cu 3 camere şi o bucătărie, una cu 3 camere şi bucătărie pentru servitori), un grajd lung de 40 m, o magazie de zid de 10 m, 10 ha pădure şi 20 ha vie. Am urcat și noi în foișorul sprijinit pe coloane și am fost uimiți de priveliștea deschisă spre valea Teleormanului. O frumoasă scară de piatră, cu balustrade lustruite din piatră se încolăcește către foișor. Acest conac a fost construit de Victor Antonescu (jurist, om politic – ministru de finanțe, justiție, externe – și diplomat – participant la Conferința de Pace de la Paris) la începutul secolului al XX-lea.

Dar ceea ce impresionează este Capela Stella Maris. Eliza, soția lui Victor Antonescu a făcut parte din grupul doamnelor de onoare din preajma Reginei Maria. Atât de mult i-a plăcut capela construită de Regină la Balcic încât Eliza Antonescu a cerut planurile lăcașului. În 1936 a demarat la Vitănești construcția unei capele ortodoxe identică cu cea regală de la Balcic. Construcția este superbă, alternanța culorii alb cu rândurile roșii de cărămidă creează un joc de culori fantastic. Ancadramentele de la fereastre sunt minunate; 2 plăci cu text sunt plasate pe fațadele laterale. În fața capelei o placă comemorativă a fost amplasată de Partidul Național Liberal, al cărui membru a fost Victor Antonescu. Din fericire am putut să privim interiorul prin geamul ușii de la intrare, deasupra căreia se află un frumos mozaic cu Maica Domnului și Pruncul... Dacă picturile din casetele exterioare sunt 99% șterse în interior pictura se păstrează bine. Programul iconografic a fost executat în 1942 de pictorul Dimitrie Bâșcu – ”frescă pastelată de stil neobizantin cu foiță de aur”, așa sună descrierea picturii. Pe peretele din spate sunt pictați ctitorii, iar în mijlocul capelei se află cavoul de piatră sculptată, realizat de sculptorul Boris Caragea. Pe fațada vizibilă din ușă a sarcofagului se observă personaje umane ce practică agricultura, vânătoarea, etc. Păcat că această bijuterie arhitectonică nu este pusă în valoare și deschisă spre vizitare. Victor Antonescu a fost îngropat în 1947 în capela din Vitănești. Dacă inițial a vrut să doneze domeniul și clădirile Academiei Române, în urma devastărilor și jafului armatelor sovietice din 1944 s-a răzgândit. După război complexul de clădiri a intrat în posesia statului, care a dorit la un moment dat să deschidă acolo un spital. Se pare că până prin anii 90 a existat și o statuie a lui Victor Antonescu în curtea conacului. Păcat de asemenea monumente lăsate de izbeliște de către autorități.

Încheiem călătoria noastră pe E70 cu intrarea în Municipiul Alexandria, de fapt cu vechiul pod peste râul Vedea. Acesta se poate observa de pe podul pe care trec acum autoturismele. Amplasat lângă pădurea Vedea a fost primul pod metalic din județul Telorman și a fost inaugurat în 1905.

Am încercat să aduc în prim plan câteva obiective turistice/istorice, mai puțin ori mai mult cunoscute, de pe acest drum european foarte circulat. Sper că am stârnit interesul, măcar pentru unele dintre aceste puncte de interes. Drumuri bune...

P. S. Fotografiile sunt realizate pe parcursul mai multor ani. Pe cele din septembrie 2014 încă le caut...

---

VIZUALIZĂRI: 8140 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI