GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Ruinele Bălăcenilor – putere și religie [Tătărăştii de Sus]
Îmi plac ruinele... au ceva maiestuos în ele. Mai mult mi-ar place construcțiile întregi... dar sunt cazuri în care nu s-a putut face nimic ori nu s-a vrut a se lua măsuri. Astfel de ruine, aflate relativ în conservare/părăsire se află în comuna Tătărăștii de Sus, în centrul satului cu același nume, lângă școală și primărie.
Dinspre Pitești se ajunge pe drumul național spre Craiova, apoi stânga spre Costești pe DN 65A; în localitatea Bujoreni se intră pe DJ 504 până la Tătărăștii de Sus – sunt aproximativ 63 km. Dinspre Alexandria se ajunge tot pe DJ 504, prin Orbeasca și Olteni – sunt 57 km. Bineînțeles se poate veni dinspre București pe Autostrada A1, cu ieșire prin Bolintin și acces spre Tătărăști printr-o încrengătură de șosele și sate.
În localitate, efectiv lipită de Curtea întărită a Bălăcenilor s-a înființat în anul 2009 o mănăstire - Mănăstirea Sf. Ecaterina. Inițial doream să vizităm doar ruinele cetății boierești, dar locul se pare că este acum, într-un fel, în grija mănăstirii. Întrucât poarta de intrare de sub turnul maiestos, chiar dacă este în ruină, era legată cu sârmă, am hotărât să intrăm în curtea mănăstirii și să cerem aprobarea celor de acolo de a intra în curtea boierească. Am fost întâmpinați chiar de părintele ieromonah Serafim Dobrin, care aflând rugămintea noastră ne-a introdus prin gospodăria mănăstirii chiar în mijlocul ruinelor curții boierești.
Satul Tătărăștii de Sus, situat pe un vechi drum comercial ce făcea legătura între ținuturile de peste munți și Dunăre, este atestat documentar abia în anul 1538. Satul s-a dezvoltat continuu, fiind menționat și în Condica lui Constantin Mavrocordat de la 1741 ca fiind un sat mare cu populație numeroasă. Va intra în stăpânirea boierilor din familia Bălăcenilor în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
Date sigure privind construcția curții boierești fortificate provin din anul 1798, atunci când Zoița Bălăceanu își îngroapă soțul în biserica din complex ceea ce ne face să presupunem că lucrările erau deja finalizate. În anul 1817 Zoița cedează toate drepturile de proprietate asupra curții lui Ștefan Bellu cu condiția îngrijirii și a unei sume de bani ca rentă. Deoarece acesta nu s-a ținut de promisiuni, au urmat o serie de procese. Toate acestea s-au reflectat negativ asupra ansamblului boieresc care treptat a intrat în degradare, apoi în ruinare. Biserica a fost afectată chiar mai devreme, în 1802, de un cutremur.
Deși se află de peste 100 de ani în ruină, ansamblul fortificat al Bălăcenilor se încăpățânează să reziste intemperiilor. Zidurile groase, turnul masiv de la intrare, turnurile din colțuri, pivnițele caselor încă supraviețuiesc, marcând o filă din istoria unei familii boierești importante.
Întregul complex se întinde pe o suprafață de circa 5400 m2. Am intrat în prima curte, cea mai mare (aprox. 3750 m2) și am fost copleșiți de monumentalitatea turnului-clopotniță și de înălțimea zidurilor ce se află în picioare încă. Totuși o bucată de zid, înalt de 7m, de pe latura de nord s-a prăbușit pe o lungime de peste 10-15m în 20 iulie 2011 în urma unei furtuni puternice – erau ploile și trăznetele Sfântului Ilie. Am văzut într-o fotografie mai veche de pe Internet că bucata de zid prăbușită avea o arhitectură aparte, fiind străpunsă de mai multe ferestre, cu grilaj original se pare.
Incinta mare este străjuită de un turn clopotniță masiv ce dispune de metereze și de un sistem de baricadare a porții. Zidurile înconjurătoare au circa 7 m înălțime; în colțul sud-estic se păstrează singurul turn circular al incintei. Ne-am plimbat puțin prin iarba înaltă fotografiind zidurile scăldate în lumina blândă a asfințitului. Pe latura sudică, sub niște tufe am descoperit pivnițele locuinței boierești ale cărei bolți de cărămidă încă impresionează. Pe latura de nord se pare că erau grajdurile și magaziile, iar pe latura de est bucătăria.
Latura de est are trei porți mai mici de acces, două spre exterior și una centrală spre a doua incintă. Toate trei beneficiau de sistem de baricadare a ușilor. Dacă zidurile sunt construite integral din cărămidă ancadramentele acestor porți sunt din piatră dând o notă aparte acestor deschideri.
Am intrat prin poarta centrală în cea de-a doua incintă, poligonală, ale cărei ziduri estice sunt sprijinite din interior de 12 contraforturi. În mijloc se ridică zidurile unei biserici paraclis, de formă dreptunghiulară, cu absida altarului semicirculară. Biserica are și un pridvor ale cărui coloane sunt încă pe poziții. Din păcate vegetația acoperă aceste ruine iar lipsa unui acoperiș a făcut ca ploile să șteargă și bruma de pictură de pe pereți. Am reușit să mai disting un chip de sfânt și un rest de tencuială decorată. Intrarea în biserică se făcea printr-o ușă masivă ce se putea baricada la nevoie.
Masivitatea construcțiilor, turnurile din colț, meterezele, porțile baricadate ne arată rolul defensiv al acestei curți boierești. În 2006 au avut loc săpături arheologice în cadrul complexului. S-a descoperit pavimentul bisericii, din cărămizi profilate, treptele de intrare semicirculare, din piatră și cărămidă; nu s-a identificat mormântul ctitorului bisericii.
Complexul fortificat are nevoie de fonduri pentru restaurare și conservare. Ar putea deveni un punct de atracție turistică a zonei. Din păcate demersurile celor de la mănăstire nu au prea fost susținute de autoritățile locale.
Am revenit în incinta mănăstirii unde am intrat pentru câteva minute în micuțul paraclis. Icoane frumoase, curățenie exemplară, covoare pufoase pe jos. Am stat de vorbă câteva clipe cu părintele Serafim, ce ne-a dăruit câte o sticluță de mir și un fir de busuioc. În curte s-a turnat temelia pentru o biserică nouă. Flori multicolore tivesc aleile, mici amenajări artistice din lemn și oale de lut animă curtea, câteva cruci de piatră de prin anii 1800 se află plasate sub un copac.
Chiliile și paraclisul cu coloane albe străjuiesc ruinele seculare ale Bălăcenilor. Să sperăm că vor veni vremuri mai bune și pentru ele.
Trimis de tata123 🔱 in 12.09.14 12:11:33
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ALEXANDRIA.
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "O zi în Alexandria şi împrejurimi" (deja existentă pe sait)
@tata123: Nu am putut citi si raspunde pana acum, desi numele satului mi-a atras atentia imediat. Mi-am petrecut copilaria intr-un sat din apropiere, si la Tatarastii de Sus mergeam in fiecare an la targ la Sf. Ilie. Bineinteles ca treceam pe langa aceste ruine, dar... of!!! Niciodata n-am intrat (cel mult, recunosc cu rusine, dar asta e! , pentru necesitati, copii fiind), dar cred ca nici nu erau conditionate pentru o altfel de vizita. Se intampla si la noi cum se intampla peste tot: si aici lumea-si facea case cu caramizile sau pietrele din ziduri sau ruine cu multa istorie. Si pana administratia nu aloca fonduri ca sa reconditioneze si sa faca din ele un obiectiv turistic... trecem pe langa ele de cele mai multe ori fara sa le acordam nici cea mai mica importanta.
Va multumesc frumos, mi-a placut tare mult sa citesc despre acest loc, si poate la iarna reusesc si eu sa fac o vizita!
@tata123 -
Cautam articole despre Teleorman si am avut surpriza de a-l gasi pe acesta. Tatal meu s-a nascut acolo in Tatarasti. De mult toti din familie au plecat manati de soarta. Multumesc, mi-a facut mare placere sa citesc.
@elviramvio - Mulțumesc pentru lectură. Deși mai „săracă” în obiective turistice, zona Teleormanului are farmecul ei - prin vorbă, prin muzica populară, prin aspectul autentic rural, etc. Ruinele de la Tătărăștii de Sus sunt o mărturie a istoriei tumultoase a românilor.
Constantin Bălăceanu Stolnici povestește despre vizita sa la aceste ruine: Ne-am învârtit printre ruine, am păşit prin ceea ce mai rămăsese din sălile de odinioară şi am coborât în pivniţe unde ne-a uimit amploarea bolţilor. Am realizat atunci cât de grandioasă a fost plănuită această construcţie.
Tata ne-a explicat atunci că astfel de construcţii erau o raritate în Ţara Românească unde boierii nu îşi făceau conace mari din cauza cutremurelor puternice şi a frecventelor devastări efectuate de turci şi mai ales de tătari. Ceea ce vedeam acolo era expresia unei viziuni occidentale a lui Bălăceanu care şezuse un timp la Viena .
Chiar mă gândeam la Bălăceanu Stolnici, când am citit reviewul. Totdeauna l-am admirat. Îmi plăceau discuțiile sale cu Prof. Georgeta Filitti.
Cele trei cruci sunt superbe!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2023 Catedrala Sf. Alexandru din Alexandria — scris în 10.05.24 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2022 Parcul „Pădurea Vedea” – un loc agreabil — scris în 27.07.22 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2018 Catedrala Episcopală „Sf. Alexandru” din Alexandria — scris în 03.12.18 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2018 Muzeul Județean Teleorman – istorie și etnografie teleormăneană sub același acoperiș — scris în 25.11.18 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2014 Șoseaua București-Alexandria privită altfel — scris în 02.12.14 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2011 Municipiul Alexandria – puțin cunoscut — scris în 10.02.15 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2010 Cula Frăsinet – vagă urmă a istoriei — scris în 07.10.14 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ