Comorile lui Zambaccian

TIPĂREȘTE

Când plăcerea de a contempla și a poseda opere de artă devine o necesitate ce obsedează pe amator, încât acesta le consacră întregul său entuziasm, imaginație și fond de mijloace, atunci amatorul tinde a deveni colecționar – K. H. Zambaccian, Pagini de artă, 1943.

Cum altfel putea fi marcată Ziua Culturii Naționale decât cu o vizită într-un loc care pur și simplu respiră prin frumos, culoare și sentimente minunate. Minutele petrecute în liniștea saloanelor înțesate cu tablouri și statuete mi-au adus bucuria vederii unor opere originale ale pictorilor români și nu numai. Chipuri și siluete, peisaje învăluite într-o cromatică vie sau pală, animale și flori, marea și câmpul – penelul maeștrilor ne oferă clipe de contemplare, de apreciere sinceră a unor realizări artistice veritabile.

Am descoperit o colecție muzeală și o casă dăruită poporului român de un om de etnie armeană, om de afaceri, critic de artă și membru al Academiei Române: Krikor H. Zambaccian. Încă din adolescență sufletul lui se va apleca asupra artei, teatrului, literaturii, după care experiența și pasiunea îl vor îndemna să intre în cercurile artistice ale vremii și să înceapă achiziționarea de opere de artă. Viața sa de colecționar de artă va fi încununată de donația în trei etape a impresionantei serii de tablouri realizate de pictori români: Am dăruit poporului colecția mea de artă, deoarece și talentele pe care le-am întrunit sunt ale poporului, ele fac mândria lui, altfel aș fi trădat și poporul și pe artiștii cărora le-am cules rodul.

Poziționare și acces. Muzeul „K. H. Zambaccian” este situat într-o zonă liniștită a Bucureștiului, în cartierul Dorobanți, la câteva sute de metri distanță de sediul Televiziunii Române. Adresa oficială: strada Muzeul Zambaccian nr. 21A (fosta Ing. Al. Davidescu). În fața clădirii sunt vreo două locuri de parcare rezervate muzeului; în ciuda aspectului liniștit al acelor străduțe, excesul de autoturisme parcate în zonă e vizibil. Puteți ajunge și cu mijloace de transport în comun – autobuzele liniilor 131,301,330,331,335 – coborând la stația „Piața Dorobanți”.

Program și tarife. Doritorii pot vizita muzeul de miercuri până duminică, între orele 10.00 – 18.00; nu se mai vând bilete cu cel puțin jumătate de oră înainte de închidere. Tariful este de 10 lei/adult, elevii și studenții beneficiază de o reducere de 75% din prețul biletului, iar pensionarii 50%. Se pot face fotografii fără blitz. Trebuie respectate câteva reguli de bun simț: nu intrați cu alimente sau băuturi, lăsați hainele groase și bagajele voluminoase la garderobă. Adresă web: mnar.arts.ro/muzeul-k-h-zambaccian.

Casa Zambaccian. Clădirea pe care o vedem azi este concepută și realizată de arhitectul Dori Galin Golingher, un nume mai puțin cunoscut în breaslă în ciuda realizărilor sale. Acesta avea biroul de arhitectură pe strada Clemenceau și a elaborat planuri mai mult pentru locuințe particulare: casa lui Vittorio Possa din Aleea Alexandru, casa Sipoș din bdul Lascăr Catargiu, casa Canarache din strada Popa Tatu, vila Anghelide din Predeal. Și-a adus aportul și la Palatul Regal de la Scroviștea și a participat în 1942 la concursul pentru amenajarea Pieței Palatului Regal din București. Era un arhitect „foarte talentat și abil”, calități exercitate în elaborarea planurilor Casei Zambaccian. Terminată în 1942 locuința s-a dorit a fi specială, balanța destinației spațiilor fiind cu precădere înclinată expunerii operelor de artă adunate de colecționar care își păstrează pentru sine o mică zonă de locuit. Krikor Zambaccian va deschide casa o zi pe săptămână vizitatorilor interesați de artă chiar din anul încheierii construcției. De-a lungul timpului frumoasa casă va fi extinsă iar colecția rearanjată de câteva ori; între 1977 și 1996 casa a fost închisă, iar lucrările mutate; renovarea și reamenajarea din 2008 a dat actuala formă a muzeului.

Formele geometrice ale casei, ferestrele mari la etaj și înguste la parter, turnul din spatele casei, decorațiunile de piatră (stil traforaj și animale fantastice), capitelul decorat din preajma intrării evidențiază locuința lui Zambaccian. O mică curte interioară este utilizată pentru expunerea unor statui, uși mari făcând legătura cu spațiul exterior; la etaj există un balcon lung de lemn. În curtea de la stradă se află trei statui realizate de Oscar Han: „Elegie”, „Sărutul” și „Nud”.

Pășesc în curtea muzeului trecând pe lângă un panou informativ, urc treptele și pătrund într-un vestibul, loc în care se predau bagajele și hainele groase la o mică garderobă și se achiziționează biletele de acces în muzeu.

Traseul de vizitare începe cu biblioteca-birou unde putem admira o vitrină frumoasă în care se află cele 430 de volume parte a donației Zambaccian. Un birou din lemn masiv și un scaun impunător cu frumoase ornamente sculptate în lemn completează mobilierul încăperii de dimensiuni modeste. Pe pereți ești înconjurat de nudurile lui Theodor Pallady, în posturi firești având chipuri care îți ocolesc privirea. O serie de tablouri reprezentând „natură moartă” completează spațiul de expunere – îmi place cel cu umbrela, pălăria, cartea și pipa.

Ieșim în salonul central, un frumos spațiu deschis spre etaj, cu scară de acces și balcoane pe lângă pereți, cu un șemineu decorat cu figuri umane, animale și vegetale și încadrat de două scaune italienești din veacul al XIX-lea. Este sala în care întâlnim tablouri de Ion Andreescu și Nicolae Grigorescu. Îmi place „Autoportretul” lui Grigorescu, dar și țărăncile așezate de penelul maestrului pe pânze înrămate.

În cea de-a doua sală de la parter, în fața ușii de acces spre curtea interioară, tronează pe un șevalet un ulei pe pânză – e portretul lui K. H. Zambaccian realizat de Corneliu Baba, un bătrân sprijinit în baston, aplecat de umeri, cu privirea în pământ. Nicolae Tonitza e prezent cu chipuri de copii, portretul prichindelului cu bonetă albă pe fond roșu fiind emblematic. Nu lipsesc nuduri ale lui Tonitza, dar și un bronz al lui Constantin Brâncuși înfățișând un cap de copil.

A treia sală e dedicată cu precădere operelor lui Camil Ressu și Ștefan Luchian. Ocolim masa englezească de mahon veche de câteva sute de ani și ne perindăm prin fața pânzelor și a statuetelor. Îmi atrage atenția „Autoportretul” lui Luchian și florile sale. Statuile feminine nud îmbogățesc atmosfera artistică: Cornel Medrea, Miliția Petrașcu, Oscar Han.

Mă întorc în salon și admir scara de acces la etaj și grinzile masive de lemn terminate cu un fel de capete de păsări fantastice. Urc la etaj, calc pe lemnul care scârțâie, admir salonul de la înălțimea balconului, apoi circular intru în cele 4 camere de diferite dimensiuni și două coridoare amenajate drept spațiu de expunere. Voi descoperi lucrările artiștilor francezi, ar trebui să fie vreo 19 la număr - Paul Cezanne, Auguste Renoir, Henri Matisse, Camille Pissarro, Alfred Sisley, Pierre Bonnard, Andre Derain. Amplasate în diverse locuri vom putea admira opere de Jean B. Corot, Eugene Delacroix, Pablo Picasso („Corida”), Maurice Utrillo.

Statuete ale maeștrilor în sculptură se găsesc în expoziția de la etaj (Constantin Baraschi, Frederic Storck), iar piese de mobilier sculptate completează spațiile de etalare. Pe unul din coridoare descoperim o mică galerie de grafică (desene în creion și acuarele pe hârtie).

În casa-muzeu ne-am scăldat privirea și sufletul în culorile tablourilor de Gheorghe Petrașcu, Alexandru Ciucurencu, Ion Theodorescu-Sion, Nicolae Dărăscu, Ion Țuculescu, Iosif Iser și alții.

Concluzii. Iată cum îl descrie pictorul Henri Catargi pe „Zambacu”: Rare ori am întâlnit în viaţă un om atât de plin de calităţi sufleteşti. A fost un vis de tinereţe desfăşurat timp de-o viaţă cu multă pasiune, cu toată tenacitatea, punând în joc toate resursele materiale pentru realizarea a ceea ce şi-a propus: un muzeu care a fost conceput ca o operă armonios închegată, expresie a unei viziuni despre plastică elaborată în decenii de studiu, de călătorii şi neobosită frecventare a marilor muzee din ţară şi străinătate.

Zecile de minute petrecute într-un spațiu atât de intim și cald mi-a adus numai bucurie, descoperirea unor tablouri celebre fiind o surpriză pentru mine. Colecția de artă românească și străină combinată cu arhitectura clădirii, cu mobilierul și biblioteca armeanului colecționar creează un muzeu minunat. Vă invit să îl vizitați neapărat!

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1493 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI