Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa, Muzeul Tuturor

TIPĂREȘTE

Ați auzit sau ați citit un raport anual al Barometrului de Consum Cultural, o publicație ce analizează statistic preferințele românilor pentru cultură? Ei bine, dacă veți face acest lucru, unii dintre voi veți fi surprinși să aflați că 24% dintre noi cred că nu este importantă cultura pentru un om obișnuit, că 43% din români intră anual într-un muzeu, că cele mai multe muzee naționale și case memoriale sunt în București dar că din populația locală doar 9 % vizitează un asemenea obiectiv. Și pe scurt, cel mai vizitat muzeu din țară se află în capitală conform studiior din 2014 și este nimeni altul decît Muzeul de Istorie Naturală “Grigore Antipa”, muzeu situat în București pe șoseaua Kiseleff nr. 1, așa cum am amintit și în articolul meu “Poveștile șoselei Kiseleff”.

L-am revizitat de curând, scopul fiind de a face poze pentru un articol aici dar și de a vedea expoziția temporară “Venin - frumuseți de neatins”, un loc unde m-au încântat minunatele broscuțe viu colorate dar pe care m-am bucurat să le salut doar după sticlă, sunt convinsă că veninul lor nu mi-ar fi plăcut. Ele dar și șerpii din terarii, vietăți nevinovate și superbe de altfel, sunt dovada că frumusețea este de cele mai multe ori intangibilă și periculoasă. Merită să amintesc că de câțiva ani sunt abonată la newsletter-ul muzeului și primesc periodic informații despre expozițiile temporare sau atelierele pentru copii.

Mi-am ales ziua de vizită, nu întâmplător, de 8 martie, motivele fiind că aveam de pierdut ceva timp prin București, între două întâlniri programate iar al doilea, bănuiam că partea feminină a speciei umane are gratuitate, deși nu fusese anunțat acest fapt. Așa a fost, aveam să aflu când una din supraveghetoare s-a repezit la aparatul pentru eliberat bilete, eu vroiam să-i dau banii dar mi-a oferit un biletul gratis deși nicăieri nu era afișat. Despre tarife vă povestesc la sfârșit.

Primesc biletul gratuit pe care sunt rugată să-l păstrez, autocolantul pentru aparatul foto, două pliante și indicația să încep vizita cu demisolul. Și așa am intrat iarăși într-o lume pe care un colectiv de oameni inimoși, total dăruiți profesiei dar și meseriilor legate de aceasta - nu greșesc combinând aceste două cuvinte, e mult de povestit despre munca de refacere modernă a acestui muzeu - o lume care a aplicat acel principiu vechi “prin muncă susținută treci peste orice barieră” dar și pe cel antic, latin, repetat de actualul director, “Adaptează-te sau mori”.

Holul de intrare

Intrarea în muzeu se face pe una din ușile monumentale (de la coada girafei), mai precis pe cea pe care este specificat clar intrare, muzeul având căi separate de intrare și ieșire, bine gândită treaba căci aici sunt zile foarte aglomerate. În stânga intrării este aparatul de unde se iau biletele, o treabă nu foarte complicată dar și supravegheată de oameni binevoitori. Imediat alături este un birou unde se plătește taxa foto și se primește un autocolant pentru aparat. Tot în stânga este magazinul muzeului (la acesta se poate ajunge fără a plăti bilet de intrare în muzeu, doar să comunicați supraveghetorilor), mult mai bogat și mai convenabil la prețuri decât cel de la Muzeul de Geologie iar din magazin se intră în sala expozițiilor temporare, în prezent “Venin, frumuseți de neatins’. Există și o garderobă dar fiind o zi caldă eu am avut o geacă subțire neșifonabilă ce a intrat lejer în paporniță, deci nu pot să dau informații despre acest loc.

În dreptul intrării în magazin este scara ce duce la subsol, expoziția permanentă a muzeului fiind organizată pe trei nivele. Tot aici este scheletul de mamut ce face parte din exponatele Biodiversitatea Terei.

Biodiversitatea României, la demisol

Este o zonă interesantă care datorează aproape totul lui Antipa. Actuala formă de prezentare pleacă de la munca de cercetare și organizare muzeală creată de Gr. Antipa, prezentând cele cinci bioregiuni din țara noastră - pontică, panonică, stepică, continentală și alpină - după cum se spune în informațiile oferite de muzeu, România fiind singura țară europeană cu așa multe regiuni biogeografice. Diorama Marea Neagră prezintă speciile care trăiesc în apele mării noastre, începând din zona sudică stâncoasă și până în zona mâloasă a deltei, impresionante fiind siluetele morunului, nisetrului dar și ale altor specii. Alte diorame care atrag sunt cea a cerbului carpatin sau a păsărilor de munte mai rar văzute libere în natură. În alte diorame se pot vedea specii dispărute din vina omului, vulturul negru și dropia numită struțul românesc dar și animale care încă populează toate zonele țării. Dioramele refăcute sunt mult mai clare.

Peștera

Peștera din vechiul muzeu a fost creată la ideea lui Antipa și a prietenului său Emil Racoviță. Cea de acum este mai mare decât inițiala, sincer pe mine nu m-a impresionat, poate unde era prea cald în interior, așa că am trecut rapid pe lângă oasele umane și desenele rupestre. Pe copii în general îi fascinează după cum spunea un supraveghetor care mi-a povestit o întâmplare hazlie cu o bunică ce suferea de claustrofobie și un nepoțel ce nu vroia să mai iasă din peșteră. Eu n-am studiat-o prea mult din motivul expus mai sus dar recunosc că am avut tendința de a ocoli zona umedă, de fapt lacul ce dădea senzația de apă și de care uitasem cu desăvârșire de la ultima vizită.

Biodiversitatea Terei, la parter

După ce orice vizitator evolueză, adică iese din peșteră, se urcă scara spre parter unde este a doua parte a expoziției permanente, Biodiversitatea Terei. Aici sunt diorame cu faună specifică regiunilor Terei dar și un număr impresionant de animale bine împăiate, donate de Gh. Iaciu, cel mai interesant exponat fiind foca. Dioramele de aici, ca de altfel în tot muzeul, sunt lucrate cu mare grijă pentru a reda în totalitate elementele caracteristice zonei descrise prin vegetație și elementele solului.

Diorama care mi-a plăcut cel mai mult, poate și pentru faptul că știu multe legende despre ea, e dedicată simpaticei focă-monah sau foca de Marea Neagră, specie dispărută prin 1980 dar a cărei existență aici a fost amintită încă din vremea lui Pliniu cel Bătrân. Foca a fost mult timp un animal protejat de pescarii care-i atribuiau rolul de protectoare dar comerțul grăsimii, cărnii ei și în special pielii - Imperiul Roman a fost primul care a excelat - a dus la exterminare. Cea care este expusă azi la muzeul bucureștean a fost capturată în 1963 în Delta Dunării. Legenda sau poate este adevărul dureros, partenerul focii a jelit mult timp prin zona unde a fost prinsă în plasele pescarilor!! Și poate unii dintre voi își amintesc povestea satului Tyulenovo / Satul Focilor și povestea focilor reginei Maria, despre care am scris într-un articol trecut, “Rezervația Kaliakra dar și Antipa și Babadag “ dar și faptul că Antipa a ridicat un institut de cercetări marine la Kaliakra. Poate în semn de respect pentru munca lui, diorama redă aspectul stâncilor de la Kaliacra. Astăzi focile-monah pot fi văzute pe coastele Croației și Greciei, mai rar și pe ale Turciei iar cele aduse de regii noștri au avut de suferit de pe urma pescarilor bulgari care, după ce și-ai recăpătat zona, le-au exterminat iarăși din pură ignoranță.

Tot aici sunt dioramele oceanului Atlantic, Indo-Pacificului, ale mărilor arctice, dedicate speciilor diferite de rechini, crocodili, lei, urși și vulpi polare, jaguari, ibiși, girafe și alte animale de pe continentele lumii. Diorama păsării paradisului mi-a plăcut cel ai mult, are un farmec aparte.

Piesa de rezistență însă, unicat în lume și cel mai complet, este scheletul de mamut înalt de 4,5 m, descoperit în 1890 în localitatea Mânzați jud. Vaslui și care a fost denumit științific de descoperitor, Gregoriu Ștefănescu, fost director al muzeului - Deinotherium adică animal îngrozitor. În viitor alături îi va sta probabil fratele său, noua descoperire din 2013, un alt schelet de mamut, “tânăr” de aprox. 7 milioane de ani care a fost descoperit tot în arealul Bârladului.

Istoria Naturală, la etajul 1

Aici sălile expun teme diferite, de la evoluția vieții, a omului, diferite etnii de pe Tera, omul și anatomia sa, o sală dedicată insectelor și frumoasele specii de fluturi, colțul dedicat lui Grigore Antipa unde sunt expuse biroul, o mică bibliotecă, animale conservate de savant în formol, macheta crucișătorului Elisabeta și ceva obiecte personale. Tot aici sunt câteva vitrine cu exponate geologice, un panou cu sistemul solar, cu proiecția boltei cerești dar și cu formarea scoarței terestre, etc., ce amintesc de vecinul Muzeu de Geologie. Un colț interesant, urmele lăsate de om asupra mediului, de fapt singura ființă care chiar își distruge singur casa!!

Interesantă este sala ce reproduce un site arheologic în lucru, pașii poartă vizitatorul pe sticla groasă sub care sunt oase de mamifere, roci, nisip, toate dând impresia de proaspăt descoperite.

Ultima sală este spectaculoasă, mai puțin pentru mine, prin expunerea mulajelor corpului uman secționat pentru a arăta părțile anatomice interne și fiziologia. M-au atras în mod deosebit însă mulajele cu personaje de pe diferite continente și în mod deosebit, mumia peruană și ienuitul (omul in traducere) în mica lui ambarcațiune, caiacul.

Aici, în ultima zonă vizitabilă este expus scheletul balenei cu aripioare dar și scoica uriașă, un exemplar frate al celei cu care mulți dintre noi s-au fotografiat în insula Corfu în muzeul mânăstirii Paleocastritsa. Este o scoică gigant, în principal locuitoare a zonei recifelor de corali ale sudului oceanelor Indian și Pacific, scoică cunoscută cândva drept killer clam pentru că poate prinde un om dacă-și închide valvele. Chiar a fost studiată și s-au dat instrucțiuni scafandrilor într-un manual de scufundări al US Navy. Carnea ei este delicatesă în multe țări asiatice dar și în Franța, fiind considerată un afrodisiac, fapt oarecum adevărat dar mai mult prin unele componente din uriașa cochilie.

Dioramele biologice

Pentru prima dată în lume, la inaugurarea acestui muzeu bucureștean, apar aceste diorame create de Gr. Antipa. Ele aveau să surprindă lumea științifică de pe întreg mapamondul și în scurt timp sunt copiate în alte muzee mari, primul care a făcut acest lucru fiind American Museum of Natural History din New York. Dex zice că dioramele sunt “o prezentare spațială a unui colț de natură, în care se expun, în muzee, animale împăiate sau manechine “. Sahara, Tundra, Preria și Savana sunt primele diorame din lume create de Antipa, urmate de alte 20. Dioramele originale din 1907 sunt expuse la “Biodiversitatea Terei”.

Istoria muzeului

Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa este al cincilea ca valoare din Europa dar este primul ca mărime și vârstă dintre instituțiie de acest gen de-a lungul Dunării și unul dintre cele mai valoroase din lume prin bazele de date pe care le deține. Ideea acestei călătorii în timp a avut-o donatorul primelor colecții, banul Mihalache Ghica, colecții formate din monede antice, mamifere, pești, păsări și minerale care au fost expuse la Colegiului Sf. Sava în 1834. Curatori ai muzeului ce s-a plimbat prin diverse clădiri bucureștene au fost un austro-croat și un italian, apoi Gregoriu Ștefănescu, cel care a descoperit Deinotherium în Moldova. În 1893, prin decret ministerial este numit director Gr. Antipa, rămas pe funcție până la moarte în 1944.

Antipa este cel ce se zbate pentru construcția actualei clădiri, începută în 1904 după indicațiile sale arhitecturale și decorative, puse pe hârtie de arhitectul Grigore Cerchez, cel care este responsabil de fațada cu nume celebre de naturaliști, sculpturi și acvila de bronz de altă dată. Terenul este al statului, ajuns astfel când Cuza a secularizat averile bisericești, inclusiv cele ale Mânăstirii Mavrogheni. Este inaugurat parterul în 1908 sub numele de Muzeul Zoologic, apoi în 1914 alte 11 săli și schimbarea numelui în Muzeul Național de Istorie Naturală iar în 1933 se adaugă și numele lui Antipa pe frontispiciu și în documente. Toate aceste inaugurări și oficializări sunt făcute în prezența regilor din anii respectivi. De-a lungul anilor și chiar în prezent, muzeul s-a îmbogățit prin donațiile făcute de cei pasionați sau prin schimburi cu alte instituții de gen din lume, plus ce au adus cercetătorii din expediții în mările și oceanele lumii și din zonele deosebite ale Terei.

Muzeul are colecții impresionante atât numeric cât și ca valoare științifică ce nu sunt încă expuse dar se are în vedere o extindere a spațiului expozițional și chiar crearea unui acvariu și a unor terarii permanente.

Grigore Antipa

Muzeul de istorie Naturală poartă un nume celebru în tară dar și în lume, Grigore Antipa. Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la nașterea sa, de aceea pentru anul 2017 muzeul are ceva acțiuni deosebite și a un logo aniversar, o pereche de ochelari incluși în zeroul numărului 150, ochelarii simbolizănd întreaga activitate științifică a lui Antipa, omul despre care s-a spus că a fost cu un pas înaintea timpului său.

Născut în 1867 la Botoșani, Grigore Antipa urmează cursurile facultății de Științe Naturale la Iași, apoi continuă la Jena, obținând o bursă regală, unde îl are profesor la lucrarea de doctorat pe celebrul Ernst Haeckel, cel ce-i acordă mențiunea Summa Cum Laudae, dată doar de trei ori în cariera sa. Revenit în țară, îl impresionează pe regele Carol I cu ideile și pregătirea sa, astfel că pe lângă alte funcții importante, obține sprijin pentru deschiderea unui adevărat muzeu despre istoria și evoluția lumii, inaugurat la 24 mai 1908 în prezența regelui Carol I și a viitoarei regine Maria. A fost apreciat și ajutat de toți regii României, Carol I i-a pus la dispoziție crucișătorul Elisabeta pentru a participa la studii marine în cadrul unei expediții internaționale. Această pasiune pentru cercetarea mărilor și oceanelor i-a fost insuflată și de principele Albert de Monaco, cu care s-a văzut de mai multe ori. Numele lui se leagă de diorame, de instituții de profil deschise în Constanța și Cadrilater, de organizarea pentru prima dată în lume a unui surprinzător muzeu de istorie naturală altfel decât cele deja cunoscute, fapt ce i-a determinat pe mulți savanți străini să-i solicite o lucrare-ghid despre organizarea și funcționarea unor astfel de instituții.

Cenușa lui Grigore Antipa și a soției sale ce s-a sinucis la câteva ore de la moartea savantului, se află în incinta muzeului, așa cum și-a dorit marele om. A avut locuința în muzeu, a stat pe catafalc alături de soție în holul muzeului, au fost amîndoi incinerati în aceeași zi și pumnii de cenușă au reintrat în muzeu.

Biografia lui este deosebit de interesantă și în același timp este o mândrie pentru noi românii că am avut un asemenea om.

Vizitarea muzeului, taxe

Muzeul se află chiar cu fața spre Palatul Victoria, vis-a-vis de Muzeul de Geologie. Cel mai ușor și mai simplu este de ajuns acolo cu metroul, stația Piața Victoriei. De mers cu auto propriu, tot așa nu-i greu dar zona fiind un pic altfel, e bine de verificat înainte pe o aplicație dacă parcarea este posibilă sau nu, dacă sunt ceva demonstrații prin zonă.

Muzeul este deschis de marți până duminică, de la 1 aprilie program de vară între orele 10 - 20, intrarea ultimului vizitator este permisă la ora 19. Pentru grupuri se fac programări cu câteva zile înainte, telefonic iar pentru ghidul de grup taxa este de 100 lei / 20 persoane / lb.română, engleza dublu la preț. Individual taxa este de 20 lei adult, 10 lei pensionar și 5 lei elev/ student în timpul anului școlar sau gratis pentru cei până la 18 ani în perioada vacanțelor școlare. Taxa de fotografiere chiar cu telefon este 10 lei aparat, pentru profesioniști este mare. Am primit un autocolant de pus pe aparatul foto și tocmai în sala insectelor supraveghetoarea s-a gândit să-l verifice, deci păstrați-l chiar de nu-l lipiți. Audioghidul nu l-am încercat, este 10 lei. De-a lungul întregului traseu muzeal sunt destule panouri info-touch unde vă puteți alege informațiile dorite despre animale, în limbile română și engleză. Sunt și alte modalități de a obține informații, vitrinele care au semnul de cască, dau informații în franceză, engleză și română. Am folosit info-touch și a funcționat perfect. Dacă vă interesează, puteți descărca aplicația “AntipaMuseoTag” și aveți un alt mijloc de informare pentru un număr de câteva sute de exponate care au coduri speciale. Sincer, deși o decărcasem, am uitat să o încerc.

Muzeul Tuturor, facilități pentru persoanele cu handicap

Muzeul Antipa este probabil singurul de la noi care are materiale ajutătoare și căi de acces pentru persoanele cu dizabilități locomotorii, de auz și văz. Dispune de informații în alfabetul Braille, are așa zisele cutii cu exponate speciale pentru nevăzători, exponate ce pot fi cunoscute de aceștia prin atingere, are doi muzeografi specializați în comunicare mimico-gestuală, covoare tactile pentru nevăzători.

Expozițiile temporare

Tot timpul în sălile de la parterul clădirii sunt organizate expoziții temporare. În prezent expoziția “Venin - frumuseți de neatins” este deschisă până la 18 iunie. Aici puteți vedea șerpi și broscuțe colorate vii, teribil de frumoase dar toate pline de venin. Veți citi că cel mai puternic venin din lumea animală este al unui melc. veți afla lucruri interesante despre veninul albinelor, bondarilor, furnicilor, păienjenilor și al unor specii de pești mici. Biletul de intrare pentru această expoziție este separat de cel al muzeului, este 15 lei adult și 10 lei copil de peste 3 ani și nu se dau gratuități de nici un fel.

Chiar azi am primit mail că pe 31 martie are loc vernisajul expoziției de pictură “Zbor” a unui împătimit de fotografie și ornitologie. Intrare gratis la vernisaj, apoi până la 14 mai vizitarea expoziției face parte din turul muzeului.

Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa este un loc pe care toți avem obligația morală să-l vizităm măcar o singură dată. Pentru cei cu copii muzeul acesta oferă mult mai mult, aici se organizează ateliere cu diverse teme, se oferă abonamente pentru familii cu copii pentru 10 vizite anual, sunt activități interesante la care sunt invitați să participe doar cei mici, fără părinți. Poate mulți veți spune că nu se compară cu alte muzee europene dar ar trebui să avem mândria că toate acele instituții celebre au avut ghidul scris de Antipa și au copiat dioramele lui. Un român tânăr, sărac, de nici 25 de ani cu care prințul Albert de Monaco s-a sfătuit în tainele oceanografiei, este o mândrie. Oameni precum Antipa, Racoviță, Grigore Cobălcescu se nasc rar. Interesant că ei au fost chiar colegi buni sau prieteni și că acea perioadă de timp a dat multe personalități care “au pus România pe harta” culturii și științei din lumea întreagă.

Dacă se poate, vă rog atașați www yotube.com/vatch?v=TQgcwESr1LI . Mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 5186 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI