Muzeul Naţional de Artă al României. Mărturii. Frescele Mânăstirii Argeşului

TIPĂREȘTE

Când ne gândim la Mânastirea Argeşului din Curtea de Argeş-monument pe care cei mai mulţi români l-au văzut măcar o dată în viaţă, începând cu excursiile şcolare din copilărie-legenda şi adevărul istoric se împletesc adesea până la contopire. În ceea ce mă priveşte, de câte ori am ajuns în acest loc, am avut impresii şi sentimente amestecate, aparent inexplicabile... Biserica Mânăstirii Argeşului, construită la inceputul veacului al XVI-lea, mi-a părut întotdeauna un monument ce aparţine mai degrabă unor vremuri mult mai apropiate nouă. Pentru mine, Mânăstirea Argeşului a reprezentat în primul rând locul de odihnă al ctitorului său,Neagoe Basarab şi al familiei sale precum şi al al regilor şi reginelor României.

Într-o dimineaţă, în timp ce pregăteam cafeaua, am auzit vorbindu-se la radio despre o expoziţie-eveniment organizată de Secţia de Artă Veche Românească a Muzeului Naţional de Artă al României ,intitulată Mărturii. Frescele Mânăstirii Argeşului. Am reţinut că sunt expuse împreună, în premieră, 31 din cele 35 de fragmente de frescă păstrate din vechea decoraţie murală a bisericii Mânăstirii Argeşului, atribuite zugravului Dobromir din Târgovişte şi ucenicilor săi. Fragmentele din pictura murală finalizată acum aproape 500 ani-1526-au fost extrase în 1882 cu ocazia restaurării bisericii, coordonată de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy.

Am aşteptat o sâmbătă mai liberă, mi-am luat familia şi am pornit să vedem expoziţia. Frescele restaurate sunt expuse la parterul Galeriei Naţionale a Muzeului Naţional de Artă al României. Preţul întreg al unui bilet este de 10 lei iar redus 5 lei, muzeul fiind deschis în perioada de vară de miercuri până duminică, intre orele 11-19. Am reţinut cu această ocazie că în prima zi de miercuri a fiecărei luni intrarea în muzeu este gratuită.

Expoziţia a fost deschisă pe 6 decembrie 2012 şi se va închide pe 26 mai 2013.

Din holul muzeului, în partea stângă a casei de bilete, se intră într-o sală slab luminată, cu lumini discrete ce pun în valoare cele 31 de fresce expuse, redând, în imaginaţia mea, atmosfera unei vechi biserici medievale. Fragmentele de frescă ajunse până în zilele noastre reprezintă mai puţin de 5% din pictura originară a bisericii. Majoritatea frescelor expuse(29) fac parte din colecţia Muzeului Naţional de Artă al României în timp ce două au fost împrumutate de la Muzeul Naţional de Istorie al României. Au mai suprevieţuit 4 fragmente ce fac parte din colecţia Episcopiei Argeşului şi Muscelului dar, din motive care nu au fost explicate publicului, nu au fost expuse. Acestea din urmă sunt totuşi prezentate sub forma unor panouri ce reproduc imaginea frescelor absente, însoţită de explicaţii.

Schelele de lemn şi zidul de cărămidă neterminat din sala principală a expoziţiei dau impresia unui şantier, sugerând continua prefacere în care s-a aflat Mânăstirea Argeşului de-a lungul a cinci secole, amintind în acelaşi timp de mitul popular al Meşterului Manole. Cronicile spun că Neagoe Basarab a ridicat biserica pe locul vechii mitropolii de la Curtea de Argeş, la 15 august 1517 fiind târnosită în prezenţa tuturor reprezentanţilor bisericii răsăritene, în frunte cu patriarhul de la Constantinopole. Pictura bisericii nu era terminată iar Neagoe Basarab moare înainte de a-şi vedea ctitoria desăvârşită. Fiica sa, Roxanda, împreună cu soţul său, Radu de la Afumaţi, succesorul la tron al lui Neagoe Basarab, se vor îngriji de finalizarea picturii, devenind la rândul lor ctitori al Mânăstirii Argeşului.

De-a lungul veacurilor, biserica a cunoscut un lung şir de ruinări şi reînnoiri. Terenul mlăştinos pe care a fost construită, cutremurele, năvălirile armate, nepăsarea celor care o aveau în grijă n-au reuşit însă să şteargă de pe faţa pământului ctitoria lui Neagoe Basarab şi a urmaşilor săi.

În anul 1874 Regele Carol I a decis restaurarea bisericii Mânăstirii Argeşului şi transformarea acesteia în necropolă a noii familii domnitoare a României. A fost primul monument din ţara noastră supus unui autentic proces de restaurare, încredinţat echipei coordonate de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy. Încheiată în 1887, restaurarea Mânăstirii Argeşului a stârnit numeroase controverse, legate în special de distrugerea frescelor. Dacă arhitectura bisericii a fost în linii mari respectată-deşi şi exteriorul bisericii a suferit numeroase transformări-pictura interioară nu a avut aceeaşi soartă. Mai puţin de 5% din fresca pictată de Dobromir zugravul şi ucenicii săi a fost extrasă, pierzăndu-se astfel în mare parte un preţios tezaur de artă veche românească.

La aproape 130 ani de la extragerea lor de pe pereţii bisericii, fragmentele de pictură murală prezentate în expoziţia de la Muzeul Naţional de Artă al României sunt rezultatul unui complicat şi migălos proces de restaurare care a durat două decenii. Cele mai multe fragmente de frescă sunt expuse în premieră. În 1998 a fost organizată o primă expoziţie cu 14 lucrări restaurate până la acea dată. Procesul de restaurare s-a reluat în 2005, trei fragmente fiind prezentate într-o expoziţie internaţională la Palatul Quirinale din Roma.

Am reţinut tabloul votiv care îl reprezintă pe Neagoe Basarab împreună cu familia sa. Acest fragment face parte, alături ce cel care îl înfăţişează pe domnitorul Radu cel Mare-tatăl lui Radu de la Afumaţi-din colecţia Muzeului Naţional de Istorie al României.

Neagoe Basarab şi Doamna Despina, primii ctitori ai Mânăstirii Argeşului, susţin modelul bisericii, pe care o putem vedea în forma ei originară.

În galeria de domnitori zugrăviţi în biserica mânăstirii, locul cel mai apropiat de tabloul votiv al lui Neagoe Basarab îl ocupa impunătorul tablou votiv al cneazului sârb Lazar din care s-a păstrat doar un fragment reprezentând portretul cneazului, aflat în colecţia Episcopiei Argeşului şi Muscelului. Acest fragment nu este prezent în expozitie, cele 4 fragmente absente fiind fotografiate şi însoţite de explicaţiile necesare. Cneazul Lazăr-din spiţa căruia se trăgea Doamna Despina-mort eroic în bătălia cu turcii de la Kossovo din1389-a fost un model pentru Neagoe Basarab care îşi asumă la rândul său rolul de protector al creştinătăţii.

Fragmentul care ne-o prezintă pe Doamna Roxanda, fiica lui Neagoe Basarab şi a Despinei Miliţa, moştenitoarea vechiului neam al Basarabilor dar şi a împăraţilor sârbi şi bizantini, făcea parte din tabloul votiv care o înfăţişa împreună cu soţul său, Radu de la Afumaţi, susţinând macheta bisericii. Între ei, sub imaginea bisericii, se afla pisania scrisă de Dobromir zugravul în 1526. Pisania, păstată până în zilele noastre, scrisă în limba slavonă atestă terminarea picturii în tipul domniei lui Radu de la Afumaţi, textul incripţiei încheindu-se cu numele Dobromir.

Din galeria de domnitori s-a păstrat şi portretul lui Mircea cel Bătrân-Radu de la Afumaţi era urmaş direct, la a cincea generaţie al lui Mircea-erou viteaz al creştinătăţii, aliat al Cneazului Lazăr, unul dintre comandanţii bătăliei cruciate de la Nicopole. Portretul lui Mircea cel Bătrân se consideră a fi copiat după cel de la Cozia.

S-au mai păstrat fragmentul ce îl reprezintă pe Radu cel Mare, tatăl lui Radu de la Afumaţi, copiat după pictura de la Govora şi fragmentul care îi zugrăveşte pe Petru Voievod-al doilea soţ al Roxandei-împreună cu fiul său Marco Voievod. Acest ultim fragment se consideră a fi adăugat ulterior primei etape de încheiere a picturii.

În fragmentele de frescă restaurate l-am remarcat pe Sf. Nicolae, patronul spiritual al lui Neagoe Basarab precum şi pe Sf. Ana cu Fecioara Maria copil şi pe Sf. Elisabeta cu Sf. Ioan Botezătorul copil.

Cu totul deosebită mi s-a părut galeria Sfinţilor Militari care era deschisă de Arhanghelul Mihail, comandantul suprem al oştilor cereşti. Imaginea Arhanghelului Mihail, îmbrăcat în armură, cu sabia ridicată şi aripi de foc este cea care m-a impresonat şi pe care am reţinut-o. Sf. Gheorghe, Sf. Dimitrie, Sf. Procopie-patronul ostaşilor, Sf. Sebastian, Sf. Lup-unul dintre servitorii Sf. Dimitrie, alături de alţi sfinţi militari pe care ,din păcate, n-am putut să-i reţin poartă arme şi armuri care constituie preţioase documente istorice. Un singur fragment extras nu păstrează inscripţia de identificare dar în urma cercetărilor efectuate se presupune că îl reprezintă pe Sfântul Fanurie, asemănarea fiind izbitoare cu imaginea acestui sfânt zugrăvită în mânăstirile de la Muntele Athos.

Cel mai mult am zăbovit în faţa seriei intitulate Deisis-rugăciune în limba greacă. Sunt trei fragmente de dimensiuni mari-Maica Domnului, Isus Mare Împărat şi Arhiereu şi Sf. Ioan Botezătorul Înaripat-care reproduc ceremonialul de curte bizantin. Isus este reprezentat ca Împărat iar Maica Domnului şi Sf. Ioan ca personaje privelegiate alături de El. Solemnitatea, atitudinea, detaliile acestei scenei pictate în urmă cu cinci sute de ani nu poate fi egalată. Stârneşte admiraţia, surprinde şi impresionează... În acel moment am gândit că mai mult, mai frumos, mai adevărat nu se poate, că vârful în pictura bisericească românească a fost atins atunci, cu jumătate de mileniu în urmă, de artişti care nu studiaseră la nicio şcoală de arte frumoase. Poate aveau o comunicare cu divinitatea pe care noi, oamenii moderni am pierdut-o...

Fragmentele de pictură murală restaurate sunt expuse pe cele patru laturi ale sălii iar în centrul încăperii, înconjurate de schele, sunt prezentate caftanul lui Neagoe Basarab şi chivotul din argint al mânăstirii. Caftanul din catifea albastru-cobalt cu fir din argint aurit a fost descoperit de Alexandru Odobescu la Mânăstirea Bistriţa-Vâlcea în 1860 în timpul călătoriilor sale în Argeş şi Vâlcea, întreprinse în scopul inventarierii şi conservării patrimoniului naţional. Caftanul fusese desfăcut în bucăţi şi transformat în acoperământ pentru racla cu moaştele Sf. Grigore Decapolitul aflate la Mânăstirea Bistriţa. Incripţia în limba slavonă atestă dania din 1514 a lui Neagoe Basarab către mânăstirea vâlceană.

Caftanul a fost reconstituit în forma actuală în atelierele de restaurare textile ale Muzeului Naţional de Artă al României. Motivele decorative cu influenţă orientală precum şi calitatea deosebită au determinat specialiştii să considere că acest caftan a fost confecţionat în atelierele florentine sau veneţiene, celebre în epocă.

Este expusă şi Incripţia de danie a lui Neagoe Basarab din 1514 care era cusută pe marginea acoperământului Sf. Grigore Decapolitul. Textul în limba slavonă, brodat cu fir din argint aurit pe mătase roşie, s-a păstrat integral.

Chivotul bisericii din argint cizelat, reproduce arhitectura bisericii căreia îi aparţine şi are gravată cu litere chirilice inscripţia de danie. A fost donat Mânăstirii Argeşului de către Arhimandritul Partenie în anul 1784.

Pentru a oferi o imagine cât mai completă a Mânăstirii Argeşului, aşa cum arăta înaintea restaurării coordonate de Andre Lecomte du Nouy, cred că ar fi putut fi adusă în expoziţia de la Muzeul Naţional de Artă al României macheta bisericii Mânăstirii Argeşului aflată la Muzeul de Arta Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu Storck. Macheta din lemn de mesteacăn şi tei aurit, realizată de Karl Storck şi expusă la Expoziţia Universală de la Paris din 1867, redă în cele mai mici detalii arhitectura originară a Mânăstirii Argeşului.

În sala în care sunt expuse fragmentele de pictură murală restaurate se află un ecran pe care putem vedea reconstituirea iconografică 3D, specialiştii identificând poziţiile ocupate de fiecare fragment de pictură în parte în ansamblul mural originar.

În cea de-a doua sală a expoziţiei rulează un film de prezentare a intervenţiilor de restaurare. Tenacitatea şi talentul specialiştilor care au trudit timp îndelungat pentru a da o nouă viaţă frescelor pictate cu jumătate de mileniu în urmă merită toată admiraţia şi tot respectul nostru.

În această sală există şi un touchscreen cu o aplicaţie interactivă care permite vizionarea desenelor şi schiţelor realizate de Gheorghe Tattarescu la Curtea de Argeş în 1860, reunite în Albumul Naţional. Putem vedea copiile tablourilor votive din interiorul bisericii şi imaginea exterioară înaintea restaurării.

Alexandru Odobescu, primul care a avut iniţiativa de a strânge obiecte reprezentative pentru istoria ţării noastre pentru a le expune în primul muzeu naţional, a întreprins o călătorie prin ţară în 1860 însoţit de Henri Trenk, artistul care a pictat cele mai frumoase obiecte descoperite. Sunt expuse acuarelele lui Henri Trenk, litografiile lui Carl Isler, acuarelele şi fotografiile realizate de Carol Popp de Szathmari ce prezintă Mânăstirea Argeşului înainte de restaurare.

Aşa cum reiese din documentele de arhivă înainte de începerea restaurării a fost copiată întreaga pictură a bisericii, probabil cu intenţia de a fi transpusă în întregime. În final doar anumite scene au fost transpuse. Singura copie la scară păstrată din perioada restaurării este cea care îl reprezintă pe Sf. Lup care după repictare şi-a pierdut locul în galeria sfinţilor militari. Această copie a fost restaurată şi este expusă alături de celelalte documente.

Expoziţia temporară dedicată lui Neagoe Basarab şi Mânăstirii Argeşului mi-a plăcut mai mult decât m-aş fi aşteptat. Credeam că voi găsi doar cele 31 fragmente restaurate expuse într-o sală dar am găsit o expoziţie care foloseşte cele mai moderne modalităţi de prezentare pentru a capta atenţia publicului.

Frescele vechi de 500 ani sunt atât de expresive şi atât de aproape de sufletul şi imaginaţia celor care le privesc... Cred că Secţia de Artă Veche Românească ar trebui să expună în permanenţă cele 29 de fragmente de pictură murală aflate în colecţia sa pentru ca iubitorii de artă şi istorie din Bucureşti din alte zone ale ţării sau din străinătate să poată admira acest preţios tezaur de pictură medievală.

Cu toate că mai degrabă aş fi vrut să vă povestesc despre vacanţa de1 Mai şi Paşte, pentru că această expoziţie se va încheia în curând am vrut să vă împărtăşesc impresiile mele despre acest eveniment,cu adevărat de excepţie.Mâine,18 mai este Seara Muzeelor dar expoziţiile temporare de la Muzeul Naţional de Artă pot fi vizitate gratuit în timpul zilei, de la 11 la 19.

M-aş bucura să puteţi admira şi dumneavoastră atât cât s-a mai putut salva din pictura Mânăstirii Argeşului...

---

VIZUALIZĂRI: 2534 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI