Muzeul Național al Hărților și Cărților Vechi – un muzeu de nișă

TIPĂREȘTE

Prin țărișoara asta a noastră s-au deschis în ultimele decenii mai multe muzee, cele mai multe din inițiativă privată, acoperind diferite domenii, unele clar specializate. Printre aceste instituții se numără și Muzeul Național al Hărților și Cărților Vechi din București, muzeu pornit de la o donație particulară a familiei Năstase care a căpătat în timp caracter național și se află acum în subordonarea Ministerului Culturii.

Acces/informații. Muzeul este amplasat într-o zonă bună a Bucureștiului, în cartierul Victoriei, ascuns undeva pe o stradă cu nume de capitală: str. Londra nr. 39. Programul de vizitare se desfășoară de miercuri până duminică, iar actualmente prețul unui bilet este de 10 lei/adult; nu se percepe taxă foto, se pot face fotografii fără blitz. Dacă veniți cu autoturismul personal veți găsi cu greu loc de parcare pe acele străzi, iar cu mijloacele de transport în comun puteți veni până pe Calea Dorobanților, apoi per pedes. Alte detalii găsiți pe site-ul web oficial: muzeulhartilor.ro/contact-us.

Hărțile reprezintă un mijloc universal de transmitere a informațiilor cu caracter spațial și descriptiv. Istoria hărților e străveche, pornind de la primele mapamonduri, apoi portulane și hărți generale, până la introducerea coordonatelor geografice și apariția hărților tipărite și a materiale cartografice digitale în epoca contemporană.

Clădirea muzeului îți atrage privirea de la început, ca de altfel toate construcțiile din zonă. Vorbim de o vilă din anii ' 20, având clare elemente de inspirație gotică, precum și accente mediteraneene – de ex. loggia venețiană. Am admirat și la interior golurile de uși în formă de arc frânt, șemineele ornamentate, coloanele, vitraliile intens colorate și plafoanele decorate cu figuri din mitologie și reprezentări astronomice (ultimele două elemente decorative realizate după deschiderea muzeului din anul 2003).

Exponatele sunt desfășurate la parter și în camerele situate pe două etaje. Vizita se desfășoară independent (există posibilitatea ghidajului contra cost), hărțile expuse fiind grupate pe regiuni și epoci – la fiecare secțiune există un panou cu informații de bază bilingv (română/engleză), iar materialele expuse beneficiază de etichetă explicativă.

Descoperim și o serie de busturi ale unor geografi, istorici, cartografi, oameni învățați care au avut legătură cu lumea hărților de-a lungul secolelor. Pe ici-colo vedem și alte obiecte: instrumente de măsurat, piese de mobilier, tablouri/reproduceri; superbe sunt șemineele de la parter și etajul1 și o sobă din cahle pictate.

Expoziția. În ceea ce privește hărțile expuse ele acoperă o perioadă de mai multe secole, din anii 1500 și ceva până în anii 1900, permițându-ne să observăm evoluția științei cartografiei mondiale. O xilogravură reprezentând Europa Centrală la 1525 este cel mai vechi exponat cartografic din muzeu. Frumosul salon de la parter ne prezintă cele mai vechi reprezentări cartografice deținute de muzeu, opere ale lui Gerard Mercator, Abraham Orteliu și Sebastian Münster.

La etajul 1 descoperim următoarele secțiuni: București (hărți, planuri, xilogravuri, lucrări de grafică), hărțile României Mari, Valahia, Transilvania, Moldova, Basarabia și Bucovina. La etajul 2 sunt prezentate hărți ale cerului și astrelor, ale Banatului, Ale Europei și fluviului Dunărea și Dobrogei, ale altor continente. Am văzut hărți ale Imperiului Roman (din 1798), harta regiunilor din Noul Testament (din 1791), a Imperiului Otoman (circa 1700).

Din loc în loc unele piese expuse (de obicei gravuri) sunt marcate printr-un cartonaș cu un cod QR: dacă instalăm aplicația de realitate augmentată semnalată putem vedea pe telefon acea reprezentare prinzând viață (sunet și mișcare).

Turul muzeului se încheie coborând pe altă scară interioară, din motive de protecție medicală, scară de serviciu care ne permite să ieșim în spatele clădirii, în curtea interioară.

Concluzii. În muzeu sunt expuse doar o parte din cele peste 1000 de materiale cartografice, obținute majoritar prin donații generoase. Hărțile creează o lume, mai extinsă sau mai restrânsă, ne ajută să descoperim teritorii și destinații, locuri și obiective. Frumos colorate sau doar niște linii negre trasate pe diverse materiale, hărțile se desfășoară pe planșe de mari dimensiuni (harta Moldovei a lui De Bawr din 1781 are 175 x 166 cm) ori își concentrează informația în formate mici.

Vă invit să vizitați măcar o dată Muzeul Național al Hărților și Cărților Vechi din București pentru a descoperi un nou teritoriu, cel al cartografiei mondiale. Nu costă și nu durează mult, dar veți învăța câte ceva.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 329 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI