Muzeul memorial Victor Babeș

TIPĂREȘTE

Când am ceva treabă prin capitală și cum locuința mea este la țară, îmi grupez nevoile în așa fel ca drumurile mele în București să fie cât mai rare. Ieri, având printre altele și de prelungit ceva asigurări la o firmă de pe str. Căderea Bastiliei și având și ceva timp liber între două întâlniri, mi-am propus să vizitez un muzeu pe care îl ochisem din vară dar atunci fiind foarte cald, am renunțat.

Victor Babeș, un nume pe care aproape fiecare elev din generația mea îl știa căci profesorii ne vorbeau mult despre el. În zilele acestea mai greu se găsesc tineri care cunosc măcar puțin din importanța muncii lui, despre cel care, în lumea științei medicale " a pus România pe harta lumii".

Casa muzeu Victor Babeș se află pe str. poet Andrei Mureșanu la nr. 14A, aproape de Piața Dorobanți dar și de str. Roma unde era circa financiară. Este o casă deloc atrăgătoare în comparație cu cele ale unor personalități moderne, de fapt este chiar sărăcăcioasă. Întrebând de muzeu, nu a știut o localnică să-mi spună unde e, aveam să aflu ulterior că acolo sunt cunoscute doar numele de actori ce locuiesc în zonă, oameni săraci după moda cerșetoriei moderne afișată în mass media...

Am intrat în micuța curte - are drapelul României dar vedeți să nu o confundați cu casa Ilie Năstase care are și cabină cu paznic - am sunat căci ușa este închisă și a apărut un domn care m-a poftit în căsuța caldă și, după obișnuitul schimb de amabilități m-a invitat să facem turul micuței case, începând cu biroul lui Victor Babeș.

Am să vă spun câteva date din biografia savantului, unele le știam dar altele le-am aflat acolo.

V. Babeș s-a născut la la 28 iulie 1854 la Viena, tatăl său, român, fiind un cunoscut avocat, publicist și politician al vremii, Vicențiu Babeș, originar din Banat, unul din fondatorii Academiei Române. Vicențiu a mai avut și alți copii dar Alma și Aurel sunt frații care au influențat cariera savantului Victor Babeș. Mama sa era de etnie maghiară.

Tânărul Victor Babeș începe cursurile conservatorului din Budapesta când sora sa, la 14 ani, moare de tuberculoză și el, impresionat de acest tragic fapt, se înscrie la facultatea de medicină din Viena de unde este trimis de profesorii săi la Budapesta, în cadrul unui program special - cel mai bun student vienez era trimis la Budapesta. La Viena susține și doctoratul în 1878, în trei specialități pe care nu le-a practicat, obstretică, chirurgie și oftalmologie. În 1881 primește burse la Paris și Berlin unde are ocazia să lucreze cu celebrii Pasteur, Koch, Petri, Virchow și alții. În 1885 devine titular al unei catedre importante a facultății de medicină din Budapesta, histopatologie, perioadă în care vede lumina tiparului, în franceză, celebra sa lucrare "Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a maladiilor infecțioase", de fapt primul tratat din lume despre bacteriologie, autor V. Babeș dar pe care și-a pus semnătura și savantul francez Cornil, doar pentru a-l susține pe român: "Nu Babeș a învățat ceva de la mine, ci eu am câștigat mult de la dânsul. E foarte priceput și plin de erudiție iar dacă acum a fost numele meu alături de al său pe cartea pe care am scris-o, nu am făcut-o pentru că aș fi contribuit la ea cu știința mea, ci mai mult pentru ca numele meu este mai cunoscut", așa scria Cornil lui Kalinderu, membru important al Academiei Române. Pentru această lucrare Babeș a primit recunoștința Academiei Franceze care i-a dat premiul Montyon (un filantrop și economist francez) iar americanii au dat numele lui unor străzi din orașe cunoscute. La vârsta de doar puțin peste 30 de ani era deja celebru în lume prin nimic altceva decât ca slujbaș al sănătății oamenilor și animalelor, devenind recunoscut mondial ca părintele microbiologie.

În 1887 prin decret regal, lui Babeș i se oferă la București catedra de anatomie patologică și bacteriologie la doar doi ani de la nou înființata facultate din București; se spune că decizia savantului de a veni acasă se datorează și tatălui său care a insistat pentru acest fapt; decretul regal a fost necesar deoarece posturile se ocupau doar prin concurs iar atunci, la noi, nu avea cine să-l examineze!

În 1889 Babeș ridică primul institut de cercetare științifică bacteriologică din Balcani și al doilea din lume după Institutul Pasteur, tot la propunerea regelui Carol I și a guvernului, cunoscut azi ca Institutul de Cercetare-Dezvoltare în domeniul Patologiei și Științelor Biomedicale "Victor Babeș", pe Splaiul Independenței în București, în titulatura căruia apare numele savantului începând cu 1925. Tot aici în institut Babeș și-a aranjat un apartament în care a stat până la sfârșitul vieții, la 19 octombrie 1926. Se spune că moartea i-a fost provocată de dorința unora de a-i lua locul la conducerea institutului, când savantul era încă foarte activ și publica studiile cercetărilor sale. Este înmormântat în curtea institutului dar cum o parte din teren s-a dat institutului Cantacuzino, mormântul este în curtea acestuia, neîngrijit și părăsit alături de cel al fondatorului Cantacuzino, plin de flori!

În 1892 Academia Franceză îl alege în rândurile membrilor săi, devenind și primul român membru al prestigioasei instituții iar în 1893 și Academia Română îl numește membru, devenind coleg cu tatăl său, Vicențiu Babeș.

Viața lui Victor Babeș nu a fost chiar plină de bucurii sufletești. Când regele Ferdinand s-a refugiat în Moldova, Babeș a ales să rămână în București alături de lucrările lui, fapt ce avea să-i creeze necazuri, fiind considerat germanofil. La fel se întâmplase și cu primul tratat de bacteriologie când Cornil a devenit coautor. Atunci francezii urau tot ce avea legătură cu nemții iar Babeș lucrase și învățase în mari centre germane, plus că avea cetățenie austro-ungară. Singurul care a acceptat să colaboreze a fost Cornil, prieten bun cu Pasteur. De fapt Pasteur a propus Academiei Franceze premierea lucrării cu premiul Monthyon. Se mai spune că venirea lui în România l-a îndepărtat de obținerea unui premiu Nobel.

Despre activitatea științifică a lui Victor Babeș se pot scrie multe pagini. A colaborat la numeroase publicații de specialitate românești și străine, a participat la peste 20 de congrese internaționale susținând lucrări importante, a fost un profesor deosebit. Este omul care a perfecționat metoda de vaccinare a lui Pasteur, metoda Babeș fiind folosită azi în toată lumea. A luat încă două premii ale Academiei Franceze cu lucrările "Turbarea" și "Pelagra". Are 50 de specii microbiene descoperite de el și care-i poartă numele, Babesia. A introdus vaccinarea antirabică în România. A introdus prima dată în lume tehnica antibiogramei, preluată și de alți savanți, unul fiind Petri cu care Babeș creează placa de diagnostic Babeș-Petri folosită și azi în laboratoare. A fost un precursor al medicinei moderne susținând medicina profilactică. Dintre toate anuarele și publicațiile înființate, se remarcă și "România Medicală". A reorganizat universitatea din Cluj, azi numită Babeș-Bolyai, la cererea regelui Ferdinand, deoarece după 1918 profesorii maghiari au plecat din Transilvania. A luptat pentru înființarea unui minister al sănătății publice căci până în 1920 de aceste probleme responsabil era ministerul de interne!

Din familie, fratele său Aurel, chimist și profesor la școala superioară de medicină veterinară, ia fost mereu aproape. Fiul lui Aurel, Aurel A. Babeș, renumit medic a fost cel ce a pus la punct diagnosticarea cancerului uterin prin ceea ce nemeritat este cunoscut ca "testul Papanicolau", medicul grec având studii după ce Aurel Babeș a anunțat descoperirea sa.

Cu doi ani înainte de moarte Victor Babeș a donat o mare sumă de bani pentru instituirea unui premiu special ce urma să se dea unei lucrări medicale ce tratează subiecte deosebite.

Victor Babeș a avut un singur fiu, Mircea. Savantul a locuit toată viața în apartamentul de la institut, până când firul vieții s-a rupt, se pare la cererea de a se muta de acolo. Nu avea alta casă. După moartea savantului, fiul, un diplomat renumit, a primit ordinul de evacuare. A cumpărat terenul de pe str. Andrei Mureșanu unde s-a mutat cu soția lui poloneză și cu mama sa, aducând toate lucrurile ce aparțineau lui Victor Babeș. Așa cum am spus, casa nu este mare, are un holișor mic la intrare, apoi biroul și livingul unde sunt mobilele savantului, documente, medaliile primite între care strălucește Legiunea de Onoare, fotografii de familie, decrete regale dar și un exemplar original din celebra lui lucrare de la vârsta de 31 de ani.

Biroul mare, semirotund, este lucrat la Munchen după schița lui Victor Babeș, la fel biblioteca din mahon cu triciclu de oglinzi. Pe acesta se află un mic bust al lui Eminescu dar și bustul surorii Alma moartă la 14 ani. Sufrageria are ornamente românești stilizate și tot aici este bustul savantului executat de un sculptor necunoscut dar și o variantă a "capului de fată" semnată Alfred Boucher. Un mic salon Chipendalle, o măsuță de bronz cu porțelan de Sevres semnat Potven, alte porțelanuri de Sevres și Saxa, Murano, Galleuri, tapiserii și covoare vechi, un album mare cu fotografii din institut în vremea lui Babeș, camera soției la etaj, baia decorată frumos și locul unde cândva era liftul pentru urcatul mâncării la etaj. Victor Babeș era un bun cunoscător al artelor, al operelor lui Goethe și Schiller, a compus aproape 50 de poezii, unele patriotice. Și poate pentru un zâmbet, cred că știți celebrele epigrame pe care le-au scris Babeș și mucalitul părinte al lui Moș Teacă, în ura lor proverbială: "Ba beși / Ba bei / Tot acolo ieși" la care Babeș i-a răspuns:" Ba cal / Ba șa / Tot măgar sadea". Sunt nu foarte multe obiecte in casa muzeu, probabil unele au fost valorificate de fiu și noră pentru a putea trăi în regimul comunist.

Un loc aparte îl ocupă un microscop la care a lucrat Babeș despre care se spune că savantul a colaborat cu firma Zeiss pentru a obține modificările dorite de el.

Casa aceasta pe care savantul Victor Babeș nu a cunoscut-o dar care-i adăpostește lucruri și opere iubite, a fost donată statului român, de fapt parterul inițial în 1956, de către Mircea Babeș, la îndemnul politicianului fost președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a R. P. Române și endocrinolog C. I. Parhon, în perioada când era o adevărată epidemie de donații "benevole" dar care aveau darul de a scăpa de alte nenorociri pe proprietarii de drept. Custode al muzeului astfel înființat avea să rămână Sofia Babeș, nora savantului, care, înainte de moarte donează și restul casei, în 1986. Ca o paranteză, despre aceste donații celebre aveam să aflu și cu altă ocazie că este bine să vizitez mai multe case-muzeu ce doar aparent mai sunt ale statului, de fapt au proprietari privați care au declarat că la momentul favorabil le vor vinde și astfel închide muzeele. Au tot dreptul să facă acest lucru, juridic actele de donație din acei ani sunt cam netemeinice.

M-am bucurat că am reușit să văd acest muzeu unde un foarte bun ghid mi-a adus noi informații despre marele Babeș, savant lăudat chiar de Pasteur. Dar am aflat câte ceva și despre epoci controversate. Pentru 5 lei biletul de intrare și 5 lei fotografiatul atât cât se poate, merită din plin să mergeti. Nu se înghesuie vizitatorii decât în zilele cu gratuități, deci vă recomand o altă zi foarte liniștită în interior. Este într-o zonă frumoasă a capitalei unde doar plimbarea pe străzi vă dă impresia că sunteți intr-un muzeu al arhitecturii neoromânesti. Zilele de vizită sunt de miercuri până duminică, orele 10 - 18.

---

VIZUALIZĂRI: 1521 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI