GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Calea Griviţei nr. 193A
Program: marţi - vineri: 9,00-17,00 pret bilet - 8 lei, taxa foto - 15 lei
Muzeul se afla in apropierea Garii de Nord, intr-o cladire care nu impresioneaza cu nimic trecatorii; poate doar cu fatada coscovita, care necestita o renovare, caci altfel prima impresiei nu este una care sa te invite sa ii treci pragul. Dar odata intrat, orice vizitator este incantat de ce gaseste acolo.
Cladirea este mare cu doua etaje, dar muzeul este amenajat doar in cateva sali de la parter.
Primul muzeu a fost infiintat in 1939 (desi intiativa era din 1924) pe masura ce transportul feroviar se dezvolta si unii "colosi" treceau pe linia moarta. S-a dorit inca de atunci sa le fie pastrata amintirea si respectul pentru ce au insemnat trenurile in evolutia mijloacelor de transport feroviar. De atunci, fiecare generatie de locomotive, vagoane si sisteme de tot felul legate direct si indirect de transportul pe caile ferate, au fost si sunt in continuare adaugate acestei mari si impresionante colectii.
In 1939 pe Stadionul Giulesti, cu ocazia aniversarii a 70 de ani de la deschiderea liniei Bucuresti Filaret - Giurgiu, a fost inaugurat acest muzeu. Era mai mult o improvizatie, nu un muzeu in sine, caci intr-o sala de 45 mp. a stadionului au fost expuse cateva obiecte reprezentative. E drept ca la acea data nici nu erau multe exponate, dar nici fonduri pentru "ceva mai mare" nu s-au gasit. Muzeul asa cum este el astazi, adica in actuala locatie dateaza din 1969; s-a ales aceasta data pentru deschidere cand au fost aniversati o suta de ani de la inaugurarea liniei Bucuresti Filaret - Giurgiu.
Ca o paranteza; prima gara din Bucuresti a fost deschisa la Filaret la 13 septembrie 1865. A fost un eveniment memorabil, la care Principele Carol I, a fost mandru ca a reusit sa isi tina promisiunea facuta in fata poporului, aceea de a inaugura "intaiul drum de fier romanesc". A fost primul pasager al trenului care a circulat atunci si mandria romanilor era fara margini. Alaturi de el in tren au fost Mitropolitul de la acea vreme care a si sfintit trenul si calea ferata, diplomati si membrii ai guvernului. Primul tren s-a numit Mihaiul Bravul si a circulat cu o iuteala medie de 45 km/h. In 1960 gara si-a intreupt activitatea feroviara, in prezent fiind autogara.
Dar sa revin la Muzeul C. F. R...
Dupa ce am intrat, am constatat ca in aceeasi cladire isi are sediul si Centrul National de Instruire Feroviara. Muzeul nu este unul modern, cu mijloace de afisare de ultima generatie; nu are display-uri interactive si nici un spatiu generos de expunere, dar prin exponatele pe care le prezinta este deosebit.
Prima sala este amenajata in asa fel incat sa placa si copiilor si adultilor cu suflet de copil. Este cea mai mare din cele trei si in centrul ei este diorama demonstrativa a unui traseu feroviar din Romania. Adica este o macheta mare, asemanataore jocurilor acelea cu trenuletele pe sine, cu trasee prin munti si vai, cu poduri, tuneluri, triaje si o gara. Pe sinele in miniatura circula tot felul de trenulete, de pasageri si de marfa. Ghidul mi-a spus ca toata aceasta diorama a costat "ceva" daca tinem cont ca un singur vagon costa 50 Euro. In aceeasi sala, de jur imprejur, pe langa peretei sunt mute vitrine cu machete de locomotive si vagoane, multe din ele copiind modelele celor romanesti. Fiecare exponat, oricat de mic sau de mare este, are o poveste; si muzeografii le stiu pe toate. Pe pereti sunt expuse placi ce au fost montate pe vechile locomotive cu abur: Resita, Maffei si Hanomag. Intr-o vitrina este o locomotiva cu aburi din 1914 (Hanomag), o locomotiva D-h2, model din care in Romania au circulat 112 locomotive, din care 30 de bucati au fost primite ca recompensa de razboi in 1919. Interesanta este macheta uneia din locomotivele cu aburi din seria Pacific, care a facut istorie atat in Europa cat si in America unde a fost prima oara realizata. Prima astfel de locomotiva din Europa a fost fabricata in Franta in 1907 si un an mai tarziu in Germania. In Romania primele locomotive Pacific au inceput sa circule incepand cu anul 1913 si erau construite de firma J. A. Maffei din Munchen. Cea mai rapida locomotiva cu aburi a fost realizata in 1938 si atingea viteza de 202,7 km/h.
Multe din informatiile primite de la ghidul sufletist pe care l-am intalnit in muzeu, sunt greu de retinut si de inteles pentru cineva care nu lucreaza in domeniu, caci la injectoare, pompe de ulei, sisteme de franare si multe altele de acest gen, putina lume se pricepe. Vazand cu cata curiozitae "casc gura" la povestile lui, ghidul mi-a dat o foaie de hartie sa iau notite; mi-a fost jena sa il refuz si uite cum vizita mea s-a transformat intr-o adevarata lectie.
In muzeu sunt expuse piese rare, autentice ale unor locomotive si vagoane, care au facut istorie, care au fost mandria inginerilor care le-au inventat si a mecanicilor care le-au intretinut ani de zile. Transportul pe sine, a fost o lunga perioada de timp cel mai rapid si mai elegant mijloc de transport "in masa" pana la aparitia avioanelor si nici astazi nu sta pe loc, existand noi si noi modele si tehnici de deplasare pe sine.
Pentru a intelege mai bine istoria acestui fel de transport, in una din sali, se incepe cu o mica trecere in revista, a istoriei transporturilor. De la carele antice, la olacul de posta au trecut cateva sute de ani. De la rotile pline (ca niste discuri din lemn), la cele cu spite si pana la primele sine au mai trectut tot atat de multe, dar de la primele trenuri care abia depaseau la viteza un postalion pana la cele mai moderne, lucrurile au evoluat mult mai repede.
Daca se stie in general ca primele vagonete pe sine au aparut in minele de carbuni din Anglia, am fost placut surprinsa sa aflu, vizitand acest muzeu, ca la noi, la Brad, a fost folosit pentru prima data acest sistem; roti pe sina (din lemn) care avea si un sistem de schimbator de cale de rulare (macaz). Ion Pop se numeste cel care a inventat sistemul, la inceputul sec. XVI, sistem care a cunoscut o larga raspandire din Transilvania (ocupata la acea vreme de unguri) pana in Anglia. Acest mod de transport, prin care se reducea frecarea rotilor pe pamant sau pietris, facea posibil ca un singur cal sa poata trage cinci vagonete incarcate. Sistemul a fost preluat de mai toate tarile europene.
Pentru oprirea acesor mici convoaie, care mai tarziu au primit numele de garnituri de tren, s-au inventat primele sisteme de franare, prin presarea unor piese pe roti. Pe la 1738 au aparut primele sine din fier si 30 ani mai tarziu cele din fonta.
Pana la aparitia primelor locomotive cu abur, au existat si linii de cale ferata, pentru transportul de calatori si marfuri, la care tractarea vagoanelor era realizata de cai; se intampla in 1795, in Anglia, intre Cardiff si Merthyr.
Pe un panou de pe un perete, este "scrisa" prima pagina a transportului feroviar, in adevaraul sens al cuvantului. In 1814 cel care este considerat parintele locomotivei cu aburi George Stephenson a realizat prima locomotiva cu cremaliera „Blucher” si in 1825 tot el a construit "locomotiva nr. 1" pe care prima oara a condus-o chiar el, cand a fost inaugurata prima cale ferata din lume pentru transportul de pasageri si de marfa (carbune). Asta s-a petrecut in Anglia, pe ruta Stockton–Darlington, care unea mai multe orase miniere cu portul, avea o distanta de 26 mile (40 km) si in principal aproviziona portul cu carbuni extrasi din zona miniera din Nord-Est-ul tarii. Si daca tot descopriese puterea aburilor sub presiune, tot el a inventat in 1833 si fluierul de semnal. Lui i se datoreaza si legare sinelor de tren prin traverse acoperite cu pietris care sa preia si sa disipe vibratiile.
Daca la inceput acet mod nou de transport era foarte scump si lent, in timp si-a dovedit eficienta; in plus, de la an la an, locomotivele si vagoanele erau imbunatatite din punct de vedere tehnogogic si tot mai muti ingineri si oameni de afaceri isi puneau banii si inteligenta in dezvoltarea de noi tehnologii.
Incepand cu jumatatea sec. XIX, in tari din toata lumea s-a dezvoltat si extins transportul feroviar. Intr-un ritm rapid, cam in toata lumea se inaugurau primele linii de cale ferata; in 1853 in India, in 1854 in Australia, in 1856 in Egipt, in 1857 in Argentina, in 1870 in SUA, in 1872 in Japonia si in 1876 in China si toat asa.
In 1869 se introduc sistemul de franare cu aer comprimat, sistemul de alarma si incalzirea vagoanelor.
Trebuie sa recunosc ca de multe ori, am fost nevoita sa ii mai pondedez elanul ghidusului meu, care ma asalta cu atat de multe informatii, incat nici sa le notez pe toate nu mai aveam timp.
Pe alte doua panouri alaturate este prezentata pe scurt contributia inginerilor romani la dezvoltarea cailor ferate si prima linie de acest fel construita de ingineri romani. In 1883 a luat nastere Directia Cailor Ferate Romane, ca institutie de stat.
In actualul Banat, care la jumatatea sec. XIX era teritoriu din Imperiul Hazburgic, a fost data in folosinta prima cale ferata din acualul teritoriu al nostru. In 1854 pe ruta Oravita-Bazias a circulat primul tren de marfa si doi ani mai tarziu pe acelasi traseu au inceput sa circule si trenuri cu calatori.
De o mare importanta in istoria cailor ferate romane a fost linia inaugurata in 1860 in zona Dobrogei, care era ocupata de Imperiul Otoman si lega portul Constanta de Cernavoda. Multi o considera prima cale ferata de la noi desi tanarul Principat Unit al Moldovei si Tarii Romanesti nu avea in componenta in acel moment Dobrogea, dar avea orasul Cernavoda. Cum existau interese majore in ceea ce priveste transportul de marfa intre Marea Neagra si Dunare, tari puternice doreau optimizarea comertului prin acest "nou" mijloc de transport. Sir John Trevor Barklay a reprezentat partea engleza care a incheiat un contract pe o perioada de 99 de ani cu reprezentantii turci pentru care a semnat sultanul Abdul Medjid, in vederea construirii si exploatarii primei cai ferate atat pentru transpotul persoanelor cat si a marfurilor. Compania engleza se numea "Danube and Black Sea Railway Kustendje Harbour Company Limited" (DBSR) si iniţialele erau trecute pe placute atat pe locomotive cat si pe trenuri. Evenimentul a fost marcat si de timbrele postale emise cu acea ocazie. A fost prima linie de cale ferata din Imperiul Otoman. In 1882 statul roaman a rascumparat intreaga afacere; calea ferata, 100 de vagoane si dreptul de exploatare.
A urmat in 1869 calea ferata ce a unit Bucurestiul de Giurgiu, apoi de Buzau. Muzeul pastreaza aceasta prima garnitura de tren care a rulat pe traseul Bucuresti – Giurgiu. Si cum inceputul fusese facut, Romania a tinut mult timp pasul cu noutatile vremii in acest domeniu.
La loc de cinste in prezentarea facuta de ghidul pe care l-am avut, a fost prezentarea inginerilor romani care au contribuit cu inventii la dezvoltarea transportului feroviar. Cei mai importanti au fost:
- Anghel Saligny, remarcabil inginer, constructor si inventator, care pe langa inventiile sale in materie de constructii din beton armat, poduri metaliece, silozuri si fundatii pentru docuri si cheiuri portuare, s-a ocupat si de proiectarea si realizarea primelor poduri combinate, rutiere si feroviare (in 1881-1882). Personal a proiectat si a supervizat constructia liniei ferate Adjud - Targu Ocna. O vreme a fost Seful Serviciului lucrarilor din Direcția Generală a Cailor Ferate Romane, timp in care s-a ocupat de inlocuirea podurilor din lemn cu altele din fier, dupa metode si tehnologii inventate de el.
- Gheorghe Cosmovici inginerul care a inventat "cutia cu unsoare " care ii poarta numele si care era un pulverizator de ulei care isi face traba in timp, incat uleiul trebuia schimbat o data la trei ani. Asta insemna o mare economie si o intretinere mult mai usoara. Datorita inventiei sale, un tren putea merge peste 200.000 de km. cu doar 500 g. de ulei.
- Theodor Dragu a fost un inginer si un inventataor de a carui nume se lega cateva modele noi de locomotive; el a inventat sistemul de incalzire al trenurilor. Pe plan mondial este recunoscut ca inventatorul injectorului cu pacura pentru focarele cazanelor de la locomotivele cu abur. Este considerat intemeietorul ingineriei mecanice la noi si a fost Seful Atelierelor Mecanice ale CFR-ului. La Scoala Nationala de Poduri si Sosele a fost profesor de constructii de masini cu aburi timp de 35 de ani.
- Sava Rogozea a fost un inginer care a inventat intre 1905 – 1907 un model nou de macaz, (schimbator de cale de rulare) la care era imposibila deraierea; lucru de mare importanta, care pana atunci crea mari probleme.
- Gheorghe Duca (tatal omului politic I. G. Duca), inginer, proiectant de cai ferate si de sosele, fost director al CFR si al Scolii de Poduri si Sosele. Ca profesor era foarte exigent si cu toate ca ar fi putut avea serii de cate 50 de studenti, accepta doar cate 15 dupa teste grele, spunand ca decat sa "aiba o scoala de nulitali "... mai bine putini si eminenti.
- Nicolae Malaxa inginer si mare afacerist, a dotat intre 1923-1927 fabrica de locomotive ce ii purta numele, cu peste 80 de masini-unelete germane, folosite la fabricarea de locomotive cu aburi. La acea data era cea mai mare si mai moderna fabrica de acest tip din Europa. A angajat pentru 6 ani ingineri germani care sa lucreze si sa ii instruiasca pe inginerii si muncitorii romani. In fabrica sa, din 1931 s-au introdus motoarele Diesel pe locomotive iar din 1936 s-au produs primele locomotive Diesel de conceptie romaneasca. Datorita numarului mare de locomotive ce se construiau in fabrica sa si in cea de la Resita, Romania nu a mai importat locomotive incepand cu 1930. In uzinele sale, un adevarat holding i-am spune astazi, se produceau si alte echipamente industriale, utilaje pentru industria chimica, petroliera si autoturisme.
- Tache Brumarescu este inventatorul multor sisteme si aparate de zbor, dar care a inventat si cuplajul automat al vagoanelor. A mai inventat si o sanie-automobil, aeroplanul cu trei elicii si o cabina matalica atasata submarinelor prin care echipajul acestora se putea salva in cazul scufundarii accidentale (a esuarii).
- Mihail Ramniceanu, inginerul care a inventat metoda de construire a tunelurilor in zonele argiloase
- Radu Elie, inginer constructor de poduri, cai ferate si sosele, de trei ori președinte al Societatii Politehnice. A construit dupa un concept propriu peste 650 km. de cale ferata, cel mai important traseu fiind cel intre Targu Ocna - Comanesti si Palanca. A inventat sina de tip "greu" ce suporta o greutate de 40-46 kg/ml. A proiectat si construit garile de la Galati si Curtea de Arges. Tot el a inventat sistemul de captare si de alimentare cu apa a capitalei si a oraselor Iasi, Botosani, Sinaia si Targoviste.
- Gogu Constantinescu inginerul care de multi este considerat cel mai prolific inventator roman, a inventat cutia de transmisie automata atat pentru autoturisme cat si pentru locomotive, fara ambreiaj si fara roti dintate. A fost elevul lui Anghel Saligny.
Cu aceste povesti, ghidul meu a reusit sa imi starneasca multa admiratie pentru niste oameni despre care stiam mult mai putine (sau niciunul) lucruri pana sa trec pragul acestui muzeu.
In muzeu mai sunt expuse; uniforme si chipiuri, sisteme de comunicatii, o centrala de ceasuri, un birou de gara din secolul al XIX-lea, dotat cu toata aparatura specifica, un telegraf Morse din 1869, fotografii, documente vechi originale, firmanul (documentul – contractul) sultanului Abdul Medjid incheiat cu DBSR, biroul (masa de cabinet cum se numea atunci) ce a apartinut inginerului Anghel Saligny si multe altele.
Tot ce are legatura cu functionarea cailor ferarete are macar un reprezentant in acest muzeu. Sunt sectiuni de sina de diferite tipuri si marimi, ceasuri de gara si lampi, ciocane, lopeti pentru dezapezire, un aparat de telecomunicatii rapid care nu necesita decodarea mesajului, alte teleimprimatoare, telefoane si telegrafuri si multe, multe machete de locomotive. In una din sali este expusa o drezina (un vehicul mic, usor, actionat manual pentru transportul a 2 -3 persoane) care circula pe calea ferata intre cele doua razboaie mondiale si un drapel din 1927. Sunt cateva lampi pentru iluminat cu care mecanicii inspectau pe timp de noapte atat trenurile cat si sinele. Mai sunt tot feleul de instalatii de apa, pompe si sisteme de franare, intregi sau sectiuni ale lor, amortizoare, teodolite (sisteme de masurare a unghiurilor) si busole. Toate exponatele sunt interesante si pentru un necunoscator sunt adevarate curiozitati in timp ce pentru lucratorii feroviari sunt ca un abecedar al transportului feroviar.
Pe langa toata aceasta istorie, in documente, machete si obiecte, sta la loc de cinste si reproducerea unei "cartite", a unui scut mecanizat de sapat tuneluri pentru calea ferata.
Cred ca cu prima ocazie cand voi mai calatori cu trenul, voi rememora in gand toate aceste informatii si imagini din acest muzeu interesant.
Trimis de Diaura* in 29.01.13 11:01:43
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Diaura*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 44.44866056 N, 26.07316032 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Felicitări. Ca de obicei, un articol foarte cuprinzător.
În privinţa muzeului, p'ăsta nu-l ştiam! Dar uite aşa mai apăru un obiectiv pe lista mea, care oricum nu era prea scurtă.
Pe la Bucureşti oi ajunge eu cât de curând dar oare când voi putea să le vizitez pe toate? Că deja s-au adunat animale, case, maşini, avioane, acum şi trenuri. Cred că mă mut la capitală vreo câteva săptămâni .
@urjanclaudiu:
Iti asigur cazare si ma ofer sa-ti fiu ghid.
@Diaura
Mulţumesc foarte mult pentru propunere.
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
Felicitări încăodată Diaura. Cum se desprimărează încep să-ţi calc pe urme. Am cunoscut unele din persoanele la care faci referire. deci reviewul este foarte bine documentat.
@Michi:
Multumesc.
Eu nu am avut onoarea sa cunosc pe cineva atat de important. Ai vazut in poze ca este un panou cu fotografiile lor. Ghidul stia o multime de lucruri despre fiercare.
@Diaura: Mutat în rubrica "Muzeul Căilor Ferate, BUCUREȘTI" (nou-creată pe sait)
===
Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jan.2018 Odiseea feroviară românească – Muzeul CFR din București — scris în 22.01.18 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2014 Cu mocănița prin București — scris în 15.06.14 de Dragoș_MD din FRUMUşANI [CL] - RECOMANDĂ
- Oct.2009 Muzeul CFR din Bucuresti — scris în 26.10.09 de cristinadumitru* din BUCURESTI - RECOMANDĂ