Câmpulung în amintiri - Muzeul Automobilului Românesc

TIPĂREȘTE

Cum am părăsit castrul roman Jidava, la mică distanţă tot pe DN73 la nr. 69B am vazut un indicator către Muzeul Automobilului Românesc.

 Cum să-l ratez tocmai eu care în anii ´70-´80 am condus Dacia 1100-Lada-Dacia 1300? În fiecare dimineaţa culegeam ˝fetele˝din Drumul Taberei şi mergeam toate la serviciu. La întoarcere opream în Piaţa Amzei ˝tu la brânză, tu la carne, tu la ouă˝. În jumătate de oră aveam portbagajul plin, împărţeam între noi şi direct acasă, lăsându-le la scară. Pentru benzină îmi dădea fiecare câte 5 lei, eu fiind cu meseria, maşina şi efortul. După ´90 când m-am pensionat, am început să conduc mai rar pentru că începusem călătoriile înafară plus că scăzându-ne veniturile am renunţat la una din maşini, cu cea păstrată mergând soţul la serviciu. Am mai circulat ceva până ce, de două-trei ori mi s-a spus ˝Miscă babo, nu dormi la volan˝şi altele de genul. Vă daţi seama că la 56-57 de ani nu-ţi convine să fi făcută ˝babă˝. Oricum, în timp, făcând si pauze mari, scădeau reflexele si cine stie în ce belea intram? 

Muzeul Automobilului Românesc 

Este un muzeu privat înfiinţat în 14 iulie 2014 de pasionatul colecţionar inginer Emil Hagi si fiul său Alexandru. Anul acesta împlineşte zece ani de existenţă.

Program

Zilnic intre orele 10-18, fără taxă de intrare. Se poate depune o donaţie într-o cutie în interiorul muzeului

Cine este Emil Hagi? 

Este un inginer constructor hidrotehnist, de vreo 69 de ani, de origine aromână, pasionat de maşini încă din copilărie. Nu are nicio legătură cu familia lui Gh. Hagi. La aromâni cei care vizitau Mormântul Sfânt îşi spuneau hagi şi unii dintre ei şi-l luau ca nume de familie. Si la noi se spune hagi dar nu se schimbă numele de familie. În timpul celui de al doilea război mondial mii de aromâni s-au refugiat în România, majoritatea în Dobrogea. În 1943 tatăl său, Nicu Hagi, originar din localitatea armânească Veria, din Grecia, a fost trimis să se școlească în România la Iasi. Familia lui a ales Câmpulung Muscel unde tatăl său a ajuns director la Grupul Scolar IMS, Aro de mai târziu. La 4 ani Emil Hagi s-a fotografiat la lansarea primei maşini de teren româneşti M59. Aceasi pasiune pentru maşini o avea si tatăl său asa că au început să colecţioneze masini. Ideea de a face un muzeu al Automobilului Româmesc i-a dat-o M. S Regele Mihai la o întâlnire pe care a avut-o cu acesta în aprilie 2006 la Retromobil Club unde Maiestatea Sa era presedinte de onoare şi fondator. Emil Hagi, membru al clubului a participat împreună cu fiul său Alexandru în vârstă de 13 ani căruia regele i-a dat o diplomă. ˝Tinere, să-ţi urmezi pasiunea, căci este o pasiune foarte frumoasă şi îţi va aduce mari satisfacţii. Şi eu am avut-o încă din copilărie, ea m-a urmărit şi în perioada exilului. Să-l ajuţi pe tatăl tău, să salvaţi cât mai multe maşini, pentru că ele sunt patrimoniul nostru naţional˝ s-a adresat regele copilului. La Săvârşin există un muzeu regal al automobilului. A fost imboldul dat lui Emil Hagi de a achiziţiona mai multe maşini (şi-a propus câte două pe an) şi a le expune. 

Iniţial între 2006-2014 cu ocazia zilelor Câmpulungului la evenimentul ˝Câmpulung în amintiri˝ s-au organizat expoziţii nepermanente în care a expus maşinile achiziţionate.

În 19 iulie 2014 a luat fiinţă muzeul privat, partener al Retroclub România care în 2023 a împlinit 25 de ani de existenţă.

 În prezent Emil Hagi care locuieşte în apropierea muzeului este nelipsit din acesta, mesterind, reparând, stand de vorbă cu vizitatorii. Împreună cu fiul sau Alexandru, acum matur, se ocupă de achizitia, recondiţionarea maşinilor, intreţinerea şi imbunătăţirea muzeului. A deschis muzeul când avea achizitionată o singură maşină. 

Uzinele producătoare de automobile din România

Înainte de a vă descrie muzeul Automobilului Românesc, câteva cuvinte despre uzinele producătoare:

1. ARO Câmpulung 

A fost producător de vehicule de teren. În clădirile încă existente din 1885 fusese o secţie a fabricii de hârtie Letea din Bacău. 

 Între 1945-1950 s-au executat reparații ale mijloacelor de transport ce aparțineau armatelor române, sovietice şi Sovromurilor. În perioada 1948-1957 întreprinderea s-a numit IMS (Întrprinderea Metalurgică de Stat) iar din 1957 ARO.

În 1953, fabrica s-a reprofilat pe producția de motociclete, producând un număr total de 12 unități din modelul IMS 53. Producţia de automobile a început în 1957. Cât a funcţionat s-au produs 380000 automobile marca ARO de divese tipuri (IMS 57, M59 și M461). din care 90% s-au eportat în110 ţări. 

Între 1950-1974 producția globală a crescut de 397 de ori, producția de marfă a crescut de 290 de ori iar numărul salariaților a crescut de 10 ori. După 1994 capacitatea fabricii s-a redus de la 20.800 autoturisme pe an la 14000/ an până în 2006 când a fost privatizată şi apoi vândută. 

Statul român a vândut, pentru nimic la un preţ de 180.000 USD, 68,7% din acţiunile ARO unei companii americane. Investiţiile de 2 mil dol. prevăzute în contract nu s-au realizat.

În 2007 Nicolae Raţiu, fiul lui Ion Raţiu, a cumparat active de 16.5 mil dol şi a reconvertit o parte din halele fostei uzine Aro, numite acum Câmpulung Industrial Park. Deşi deţine licenţa de fabricaţie pentru toate modelele ARO, atât la OSIM, cât şi la Geneva, automobilele nu se mai produc. O firmă privată din Cehia, a oferit spre vânzare automobile ARO noi, până în 2013

Privatizarea defectuoasă a dus la falimentul uzinei ARO care era o mândrie naţională.

Iniţial ing. Emil Hagi a vrut să prezinte numai istoria fabricii ARO din Câmpulung dar şi –a extins achizitia de maşini şi de la uzina Dacia Mioveni expunând astfel intr-un muzeu intreaga istorie a Automobilui Românesc. 

˝In anul de varf al uzinei s-au produs in jur de 40.000 de masini! 13.000 de locuitori lucrau in fabrica, plus alte cateva mii in ramuri conexe. Practic, mai bine de o treime din populatia orasului traia de pe urma fostei platforme ARO. Fabrica s-a inchis in 2006, dupa o jumatate de secol, in urma unei privatizari prost gandite de pe urma carora au profitat multi escroci. ˝a declarat Emil Hagi

2. Uzina Dacia Mioveni

În 1966 la Colibaşi (devenit în 1998 oraşul Mioveni) s-a construit Uzina de Automobile Piteşti devenită ulterior uzina de Automobile Dacia. Apariţia acestei uzine în care la un moment dat au lucrat 14000 salariaţi a dus la urbanizarea Miovenului care astăzi are 28000 locuitori. În baza unui accord cu firma Renault se prevedea asamblarea unui model Renault sub marca Dacia. În 1968 a început producţia Daciei 1100 cu licenţă R8, care avea motor în spate. Toate părţile componente erau franţuzeşti, la Mioveni făcându-se asamblarea. (a fost prima noastră maşină cumpărată în 1969, an în care mi-am luat şi eu carnet auto). Dacia 1100 a fost fabricată până în 1972, numărul de automobile ajungând la 44000.

În 1969 a intrat în producţie Dacia 1300 sub licenţă R12 . Între anii 1970-1980 Dacia a dezvoltat o întreagă gamă de modele, berlină, break, papuc. 

După 1985, Dacia a produs modelul Dacia Lăstun de oraş.

 În 1985, inginerii de la Dacia au început proiectarea primului autoturism de concepție 100% românească. După 10 ani de așteptare, în 1995, Dacia a lansat primul model 100% românesc sub numele Dacia Nova. 

În 1998, anul în care s-au aniversat trei decenii de la producerea primului automobil Dacia, pe porțile uzinei a ieșit autoturismul cu numărul 2.000.000. 

În 1999, Renault a achiziţionat 51% din capitalul Dacia devenind acţionar majoritar. Au urmat modelele Dacia Supernova (2000), Solenza (2003), Logan (2006), Sandero (2008) Duster (2010)

 Din producția totală de mașini a uzinei de la Mioveni, un procent de peste 90% este destinat exportului. 

Platforma industrială de la Mioveni găzduiește cea mai mare Uzină de Vehicule a Grupului Renault şi cel mai mare centru logistic al Grupului Renault în ceea ce privește volumele de piese expediate 

Uzina de Vehicule funcţionează în prezent la o cadenţă de fabricaţie de 1.300 de vehicule pe zi, adică 60 de vehicule pe oră (un vehicul iese de pe banda de montaj la fiecare minut).

 Uzina a produs 8 modele diferite, în total aproape 6 milioane de vehicule în 49 de ani de producţie. (informaţie 2017)

Ultimele modele fabricate şi cele care urmează a intra în producţie sunt:

 -Dacia Spring, prmul model electric lansat pe piaţă în 2021

-Dacia Jogger cu cinci sau şapte locuri. Modelul hybrid a început să fie livrat în 2023

- Dacia Bigster 2024 este mai lung şi confortabil şi va fi lansat pe piaţă în 2025. Va fi a doilea SUVal fabricii.

Numărul de salariaţi a fost în 2022 de 12200 cu câteva sute mai puţin decât în anul precedent din cauza robotizării. La desfacerea contractului de muncă se dau sume compensatorii considerabile.

 Muzeul Automobilului Românesc (45.2317 N - 25.0195 E)

Reprezintă prin exponatele sale o evocare a industriei automobiliciste din România: ARO de la Câmpulung si Dacia de la Mioveni (fost Colibaşi) tot în jud Arges, acum asociată cu Renault. 

Finanţarea s-a făcut din fondurile familiei, donaţii, chete, Retroclub fără sprijin de la stat.

Muzeul funcţionează în clădirea fostului Cămin Cultural Apa Sărată-Pescăreasa, construit de tatăl lui Emil Hagi.

Muzeul are două secţii:

1. Secţia exterioară

Protejate de o copertină care le apără de ploaie, zăpadă sau arşiţă sunt expuse cca 70 de maşini fabricate în România: Dacia 1100 şi 1300, Aro, Oltcit, IMS şi un Ford România. Unele sunt restaurate, altele în curs de restaurare, problema principală fiind găsirea pieselor de schimb. Jumătate din maşini sunt înmatriculate dar sunt scutite de impozit pentru ca sunt atestate de Retromobil Club Romania ca vehicule istorice.

-Ford V8 este cel mai vechi exponat, încă nerestaurat. A fost construit între 1936-1939, producţia lui fiind încurajată de industriaşii Malaxa, Gogu Constantinescu, Auschnitt. Ford V8 se fabrica în Bucureşti în apropierea locuinţei mele, pe calea Floreasca, unde au rezistat vremurilor atelierele Ford care acum se transformă într-un supermarket. Nu mai puțin de 5000 de mașini Ford Romana s-au făcut acolo, în doar trei ani.

 - Maşină de pompieri M59APIC construită în România în 1957 e cea mai veche masina din patrimoniul muzeului.

-Primul IMS 57 (Intreprinderea Metalurgica de Stat) de teren, 100% românesc s-a fabricat în 1957, a fost asamblat manual şi avea performanţe similar Jeepurilor americane. A fost inspirat după vehiculul rusesc GAZ (Gorgovski Automobilnîi Zavod) sub licenţă sovietică

IMS s-a transformat în uzina ARO în 1957dar unele modele au continuat să poarte prefixul IMS.

 -Incepand cu 1961, pana in 1976, la Campulung Muscel s-a produs modelul IMS: M461 folosită în armată.

-O altă maşină a participat la prima expoziţie românească transafricană parcurgând 18000 km în 12 ţări cu Aro M 461C (TransAfrica) în 1970-1971. Mașina expusă în curtea muzeului de la Câmpulung reprezintă o replică a celei originale. 

-Un BMW din 1960 (construită artizanal în România pe șasiu rulant BMW) 

-ARO16 a fost fabricat într-un singur exemplar care se află în acest muzeu si este considerat strămoşul SUV

- ARO244 Prezidenţial, folosită de Nicolae Ceausescu a fost donată de dr. C. Copăescu, alt împătimit colecţionar al cărui tată a fost constructor ARO.

-ARO blindat pentru transportat valori, din care după revoluţie s-au făcut numai 12 exemplare

-Oltcit montat pe un sasiu de ARO, care s-a vrut a fi fost primul SUV romanesc.

-Dacia Lăstun de mici dimensiuni, fabricat în 1988-1991 laTimişoara.  

Mai sunt expuse ambulanţe, masini de transportat valori, masini militare, autobuze, autocamioane, masini agricole, atenţia prioritară fiind dată găsirii, completării-reparării şi conservării exemplarelor rare.

'Ne-am dorit ca patrimoniul muzeului să fie cât mai bogat şi cât mai divers, să aibă maşini din toată perioada în care s-au produs maşini româneşti. Dezideratul nostru este ca aceste maşini să fie funcţionale, să aibă viaţă. ˝a declarat Emil Hagi.

2. Secţia interioară

În sălile din interiorul clădirii sunt poate mii de exponate legate de istoria automobilului românesc colecţionate cu grijă de Emil Hagi, de fiul său Alexandru şi de alţi donatori. Ti-ar trebui zile întregi să le cunosti istoria.

Sunt expuse biciclete, motorete, motociclete, adică ˝tot ce s-a facut înRomânia pe roţi˝a spus Emil Hagi.

Unul din cele mai valoroase obiecte din muzeu e un lacăt cu cifru, al secţiei de elice de avion IAR-Braşov, profilată pe producţia de avioane şi care în timpul războiului a avut o secţie la Câmpulung. Pe pereţi sunt expuse fotografii ale automobilelor IMS, ARO şi Dacia fabricate începând cu 1957. Muzeul deţine o colecţie de fotografii originale şi cca 700 de rolfilme majoritatea din perioada existenţei uzinei Aro. Machete, prospecte, o serie de panouri de promoţie de la şcolile de maiştri şi de ucenici auto din anii '60 şi următorii, diplome, - practic te pierzi printre obiectele-mărturii expuse.

Am retinut portretul MS regele Mihai, (cel care l-a îndemnat pe Emil Hagi să adune mărturii despre industria automobilistică din România), bustul filozofuluilui Ctin Noica (1909-1987), o fotografie cu un Jeep Willis MB din sept 1944, (masină donată reginei Ana de către Pincipele Charles de Luxwmburg) dar şi inscripţii proletare din timpul comuniştilor ca˝Fii mândru că lucrezi în această uzină˝, ˝Cea mai înaltă facultate e uzina˝, ˝Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă˝ 

'E un soi de nostalgie, e un soi de datorie a noastră faţă de înaintaşi, un fel de prinos pe care eu am considerat că e de datoria mea să-l aduc pentru memoria tatălui meu. Şi în memoria lui am luat această iniţiativă, este un proiect de familie, este proiectul familiei noastre, este contribuţia noastră, ca familie, la istoria acestei ţări şi a patrimoniului său tehnic', a mai scris Emil Hagi.

Voi care sunteţi conducători auto, făceţi-vă timp să daţi o fugă până la Câmpulung să vedeţi muzeul Automobilului Românesc şi poate veţi avea norocul să întâlniţi un bătrânel, mesterind la un automobile vechi- Emil Hagi, care bucuros va sta de vorbă cu voi. Vă veţi iubi mai mult maşina pe care o conduceţi dacă veţi afla şi ceva din istoria automobilului din ţara noastră.

 WEB, dacă se poate: https://www.youtube.com/watch?v=1HNWmFgOUWU

---

VIZUALIZĂRI: 203 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI