Biserica 'Sf. Nicolae' din Bâscenii de Jos - 'Voronețul Buzăului'

TIPĂREȘTE

Până a ajunge acolo, nici nu auzisem de existența Bisericii "Sf. Nicolae" din Bâscenii de Jos, acest nestemat buzoian. În Curbura Subcarpaților, aproape de limita cu județul Prahova, în comuna Calvini, comună situată pe DJ102B - o deviație la stânga din DN10, dincolo de Cislău - în satul Bâscenii de Jos, un important monument istoric așteaptă să fie descoperit.

Satul Bâscenii de Jos, un vechi sat de moșneni așezat pe cursul inferior al Bâscii Chiojdului, mai sus de confluența sa cu râul Buzău, este atestat documentar încă de la începutul anului 1432 când Ținutul Săcuieni (din care făcea parte și acest sat) este menționat într-un document al voievodului Dan al II-lea vizând niște privilegii comerciale acordate unor târguri de aici. Primele documente fac referiri și la întemeietorii așezării între care și Radăn Călugărul nimit și "tatăl moșnenilor Bâscenii de Sus". Majoritatea documentelor consemnează probleme legate de pământuri, hotărnicii sau schimbări de posesii în special prin trecerea moșiilor din proprietatea moșnenilor în proprietatea unor familii înstărite, locale sau străine de sat.

În sec. XVII, o parte din moșii au fost cumpărate de Șerban Cantacuzino. Din cauza datoriilor acumulate, urmașii săi - Mihai Cantacuzino, Safta Ghica, Bălașa Greceanu și Constantin Dudescu - au fost nevoiți să vândă o parte din proprietăți episcopului Misail al Buzăului (în februarie 1739). La rândul său, după numai doi ani, noul proprietar o vinde și el lui Mihai Săseanu, protopopul de Aninoasa. Acesta este momentul în care familia Săseanu intră în istoria satului Bâscenii de Jos.

Cum era satul Bâscenii de Jos în trecut? Preotul Horia Constatinescu, în 1937, îl descria astfel: "Satul acesta este tipul neschimbat al satelor de munte. Casele lui pitulate pe vâlcele și cuibărite în desișuri de pomi, seamănă în răspândirea lor linistită cu o turmă de oi împrăștiată la pășune. Gustul fiecăruia se oglindește în alcătuirea casei. Case cu schelet de lemn și cu acoperiș de șindrilă sunt vecine cu cele încheiate în zid și acoperite cu fier. Satul arată pașnice cuiburi de țărani harnici și se distinge prin gospodăriile cu prisos de belsug ale celor cu bună stare. Casa țăranului se mărginește la cele două odăi clasice, pe când a bogatului se complică mereu cu împrumut de la orașul din apropiere".

Cam așa este și în zilele noastre satul Bâscenii de Jos. Casele sunt amplasate de-a lungul șoselei care traversează localitatea, unele fiind risipite pe margini de ulițe lăturalnice sau prin funduri de văi.

Istoria satului Bâscenii de Jos este strâns legată de istoria uneia dintre cele mai vechi familii boierești din comunitate - familia Săseanu. Un hrisov din vremea lui Matei Basarab menționeaza această familie ca fiind "boieri de neam", cu origini dintr-un ținut săsesc din sudul Transilvaniei.

La Bâscenii de Jos, familia Săseanu a ctitorit mai întâi o biserică de lemn numită "Schitul Sfinții Îngeri", dar care a funcționat întotdeauna ca biserică de mir și nu ca schit. Biserica de lemn a fost mutată în 1775 pe o altă moșie a familiei, în satul Miluiți, pe locul acesteia vătaful de plai Tudor Săseanu, împreună cu soția sa Ancuța, protopopul Mihalcea Săseanu, preotul Dragomir Săseanu și fiii lor, a înălțat Biserica "Sf. Nicolae", lăcaș pe care îl vedem și noi astazi.

Tudor Săseanu, vătaful de plai, face parte dintr-o familie cu o istorie cunoscută încă de la începutul sec. XVII. El este fiul preotului Mihai Săseanu, protopop de Aninoasa, cel care a făcut primele achiziții de moșii în Bâscenii de Jos. Spre deosebire de frații săi - Dragomir și Mihalcea - care își urmează tatăl în preoție (Mihalcea ajungând chiar protopop), Tudor a ales o carieră administrativă. În pisania bisericii ctitorită de el în 1775, Tudor Săseanu este menționat cu fiind vătaf de plai.

Casa familiei Săseanu din Bâscenii de Jos, încă mai dainuie. A fost construită în anul 1906, iar în prezent este catalogată drept monument istoric. Pe strada principală, nu departe de biserică, ghidul nostru ne-a semnalat casa ridicată de boierul Constantin Săseanu.

Dupa naționalizare, camerele de la stradă au devenit magazin al satului, foștii proprietari rămânând să locuiască în încăperile din spate, în calitate de chiriași. Fără modificări sau distrugeri majore, după 1990 familia a redobândit proprietatea, transformată acum în casă de vacanță. Nu știu dacă această casă se poate vizita.

Biserica "Sf. Nicolae" - Bâscenii de Jos

Din șoseaua principală, dincolo de o troiță și o poartă ingenios sculptate în lemn, un drum scurt, ușor în pantă, duce la sfântul lăcaș. Un monument închinat eroilor satului iertfiți în cele două războaie mondiale, precum și două simbolice tunuri de epocă, preced începutul urcușului pe treptele care duc la intrarea în incinta bisericii. Turnul clopotniță cu pisanie, având de o parte și de alta chipurile Sfinților Petru și Pavel în medalioane, este pătratic și este străbătut de un gang.

Aici ne-a întâmpinat preotul care ne-a deschis, ne-a condus și ne-a povestit câte ceva din istoricul prea puțin cunoscut al sfântului lăcaș. Trebuie să spun că nu există nici un fel de material informativ privind acest lăcaș-monument istoric foarte vechi și foarte puțin cunoscut în lumea turistică. Am întrebat, iar preotul mi-a răspuns că nu au. A fost întocmit un material care încă nu a fost dat publicității și sub formă de broșuri sau de pliante. Și internetul este foarte limitat din acest punct de vedere.

Preotul a părut foarte bucuros de oaspeți, a oferit fiecăruia dintre noi câte o iconiță, iar la plecare ne-a condus la autocar urându-ne "Drum bun! "

Referitor la începuturile Bisericii "Sf. Nicolae" din Bâscenii de Jos există două surse de informare - o însemnare de mână pe o veche carte bisericească, un Octoih datat 1742 și pisania din pridvor, așezată deasupra ușii de la intreare: "Cu voia Tatălui și îndemnarea Fiului și cu ajutorul Sfântului Duh ridicatu-s-au acest sfânt locaș, întru lauda și cinstea prăznuiri (i) sfân (tu) lui arhiereu celui din Mira Likiei Nicolae făcătorul de minuni... Iar de zugrăvit s-a săvârșit în zilele înălțatului Domn (u) lui Io Alexandru Ipsilanti Voevod prin osteneala și toată cheltuiala dumnealui (ju) pan Tudor Săseanu vătaful de plai s-au zidit din temelie precum se vede, s-au săvârșit în luna lui mai, leat/1775".

Pictura, frumoasă, plină de semnificații, cu elemente decorative de inspirație populară, este lucrarea meșterului Ieremia Zugravul. Terminată în 1797, dupa moartea ctitorului principal, pictura este cea care a adus lăcașului supranumele de "Voronețul Buzăului".

Am zăbovit îndelung în pridvor unde atât preotul cât și ghidul ne-au deslușit cele două scene biblice înfățișând raiul și iadul, în stânga și în dreapta intrării. Surprind elementele din viața reală - veșmintele unor sfinți sunt inspirate de costumația locală, iar chipurile lor sunt cele ale oamenilor din partea locului. În scena iadului apar personaje cu nume de păcătoși: Pezevenchiul, Otrăvitorul, Bețivul, Înșelătorul, Hoțul, Ucigașul, Pizmașul etc... Sunt înfățișate elemente locale de exploatatori - morarul necinstit care se apleacă sub povara pietrei de moară, cârciumărița înșelătoare care se îndreaptă spre locul de osândă cărând butoiul în spate, precupețul lacom care își cântărește singur faptele în cumpăna dreptății, etc...

Și pereții interiorului sunt încărcați de fresce în care se disting chipuri de sfinți și scene biblice. În pronaos sunt înfățișați ctitorii: Tudor Săseanu cu familia (soția Ancuța și copiii - Bănică, Nicolae, Maria și Anghelina), fratele ctitorului, protopopul Mihalcea Săseanu cu familia (soția Stanca și copiii - Catrina, Enache, Moise și Mihai) și celalalt frate al ctitorului principal, preotul Dragomir Săseanu.

În naos, atât în absida de sud, cât și în cea de nord, ambele luminate de cate o fereastră îngustă, sunt reprezentați sfinți în mărime naturală.

Catapeteasma pictată pe un fond cenușiu este împărțită în două registre. Primul este ocupat de icoanele Nașterea Sfintei Fecioare, Intrarea în Biserică, Nașterea lui Hristos, Botezul lui Hristos, Duminica Floriilor, Învierea lui Hristos, Înălțarea la cer, Sfânta Cruce, Schimbarea la Față și Adormirea Sfintei Fecioare. Al doilea registru înfățișează pe cei 12 apostoli. Nemaiîntâlnită de mine până acum este prezența celor doi grifoni masivi (cel din dreapta se mai păstrează doar pe jumătate) amplasați deasupra catapetesmei, de o parte și de alta a crucii răstignirii.

Sculptura, în piatră, lemn și tencuială, se observă peste tot, la uși, ferestre, pietre tombale.

Ancadramentul de piatră al ușii de la intrare este împodobit cu chenare în torsadă, cu linii curbe și rozete și are în partea superioară pisania dăltuită cu litere decorative. La baza acesteia, în partea stângă este sculptat Sf. Gheorghe, iar în partea dreaptă stema Basarabilor și Cantacuzinilor - acvila cu două capete.

Ferestrele sunt decorate cu motive asemănătoare celor de la uși. Tâmplăria ușilor de la intrare, din lemn de stejar, este bogat decorată cu motive geometrice și vegetale.

Arhitectura. La exterior, Biserica "Sf. Nicolae" din Bâscenii de Jos, un lăcaș de mărime mijlocie (22 x 8 m), se remarcă prin cele două registre suprapuse, cel inferior fiind mai înalt, cu arcaturi despărțite prin colonete încastrate în zid. Ferestrele sunt dreptunghiulare, înguste și au chenare de piatră frumos lucrate. Registrul superior, mai scund, este decorat cu o înșiruire de medalioane cu chipuri de sfinți.

Acoperișul este din șindrilă și susține cele două turle înălțate pe baze pătratice. Ambele sunt octogonale, cu ferestre înalte și înguste, încadrate de arcade concentrice.

Pridvorul deschis pe trei laturi, se sprijină pe opt coloane de zidărie, parte dintre ele încastrate în zid, la colțuri.

Interiorul bisericii respectă împărțirea clasică - pronaos, naos și altar. Pronaosul dreptunghiular, este luminat de două ferestre înguste și are o scară de lemn care ducea altădată în clopotniță. Naosul, tot dreptunghiular, este prelungit de cele două abside laterale. Pereții sunt în întregime acoperiți cu pictură pe care se văd urmele trecerii timpului. După anul 2000 au fost făcute studii privind o restaurare a picturii. Pe ziduri, din loc în loc, se văd și acum bilețele cu notații ale specialiștilor.

Biserica înălțată în anul 1775 de vătaful de plai Tudor Săseanu, pictată în 1797 de Ieremia Zugravul, a fost reparată în 1863 și 1879. Turnul de poartă, cu clopotniță, se pare că a fost construit în 1832, la fel și actualul zid de incintă. Pe latura de sud a incintei poate fi văzută și acum o casă construită, se pare, după terminarea bisericii, casă care a adăpostit o școală, una dintre cele mai vechi din ținut.

Nu știu câți dintre posibilii cititori ai acestui articol se vor aventura spre Bâscenii de Jos special pentru a vizita Biserica "Sf. Nicolae" - "Voronețul Buzăului". Faptul ca noi am fost în grup, că preotul a fost cel care ne-a primit și ne-a vorbit despre acest lăcaș-monument, a fost un beneficiu. Venind pe cont propriu, se poate întâmpla să vedeți doar edificiul la exterior, și - eventual - cimitirul cu cripta unor membri ai familiei fondatoare. Monumentul funerar se află în fața bisericii, în partea dreaptă a intrării. Dacă mergeti într-o zi de sărbătoare, când este slujbă și sunt adunați acolo mai mulți localnici, este puțin probabil să puteți fotografia interiorul cu frescele vechi, originale, marcate de trecerea vremii.

Indiferent cum, dacă ajungeți în zonă, merită un scurt popas și la Biserica "Sf. Nicolae" din Bâscenii de Jos.

---

VIZUALIZĂRI: 1220 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI