La Mănăstirea Radu Negru

TIPĂREȘTE

Pe DN21, șoseaua care leagă autostrada A2 de Călărași, la doar câțiva kilometri de oraș, un panou indică direcția către Mănăstirea Radu Negru. Nerăbdători să ajungem în orașul de la malul Dunării (de fapt, de la malul brațului Borcea) ne-am continuat drumul hotărâți ca la întoarcere să facem un popas și la acest sfânt lăcaș. A doua zi, părăsind Hotel Albatros care ne găzduise într-un frumos cadru natural, de luncă, după câteva ore petrecute în oraș, am decis să pornim spre București. Bineînțeles, nu înainte de a face planificatul popas la Mănăstirea Radu Negru. În preajma Călărașiului, vizitaserăm Mănăstirea Coslogeni și Mănăstirea Libertatea așa încât ar fi fost păcat să nu ne abatem și la Mănăstirea Radu Negru închizând astfel triunghiul de credință din Bărăgan format de cele trei sfinte lăcașuri.

Cum ajungem la Mănăstirea Radu Negru

Mănăstirea se află în comuna Modelu, județul Călărași. La aprox. 10 km distanță de Călărași, din DN 21 - șoseaua care leagă orașul de autostradă, la un monument de răscruce (o troiță cu o fântână) - se desprinde un drum la dreapta. DJ 310 străbate câmpul cam 2-3 km, face un unghi de 90 grade la dreapta, continuă puțin, face din nou dreapta și apoi încă o dată tot la dreapta, după care sfârșește în parcarea din fața intrării la mănăstire. Practic, acest drum înconjoară incinta mănăstirii pe trei laturi, prin afara gardului înalt, de piatră.

Despre Mănăstirea Radu Negru

Biserica cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe înălțată în perioada 1909-1913 ca biserică a parohiei Radu Negru a fost sfințită în anul finalizării construcției. Locuitorii satului Radu Negru (numit anterior Gambeta după supranumele dat moșierului care purta gambetă - o pălărie din fetru cu borurile ușor răsfrânte) și-au ctitorit trainic lăcaș de zid, pe temelie din piatră. Biserica în formă de cruce greacă, cu pridvor deschis, cu trei turle - două mai mici, pe pronaos şi una mai mare, pe naos, cu opt ferestre din lemn de stejar - a fost sfinţită la 25 martie 1913 de arhiereul Valerian Râmniceanul. În stil bizantin, pictura lăcaşului a fost executată inițial de meșterul Martinovici, apoi refăcută în 1937 de pictorul Niţă Angelescu și restaurată 30 de ani mai târziu de zugravul Vasile Olteanu.

Din cauza nivelului înalt al apei freatice satul Radu Negru a fost dezafectat, localnicii mutându-și gospodăriile în Călăraşi și în comuna Modelu. Parohia Radu Negru şi-a pierdut identitatea, ultimii locuitori părăsind vatra satului în 1970. Timp de mai bine de două decenii, fosta biserică parohială a rămas pustie, în mijlocul câmpului, străjuită doar de crucile din cimitir.

După 1989 s-a hotărât reabilitarea locaşului. Prea Fericitul Patriarh Teoctist, prezent la sfinţirea bisericii din Ceacu, a vizitat și biserica abandonată din fostul sat Radu Negru.

În 1992, într-o şedinţă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, s-a hotărât ca în jurul lăcașului părăsit de la Radu Negru să se înfiinţeze Mănăstirea Radu Negru cu obște de călugări. Primul vieţuitor al acestei mănăstiri a fost Ieromonahul Macarie Pristavu cel care ulterior va contribui și la reabilitarea lăcașului de la Mănăstirea Libertatea. Crucea de piatră din stânga intrării în biserica Mănăstirii Libertatea marchează locul de odihnă veșnică a ieromonahului Macarie Pristavu - preot slujitor la Mănăstirea Radu Negru și ctitor al Mănăstirii Libertatea.

După înființarea Mănăstirii Radu Negru, s-au construit chilii și alte anexe administrative (stăreția, trapeza), a fost refăcută şi repictată biserica, s-au înălțat paraclisul "Sfântul Arhidiacon Ştefan", clopotniţa şi un gard înalt de piatră, lung de 700 metri care înconjoară întreg așezământul.

Biserica Mănăstirii Radu Negru este păstrătoarea unor odoare de preț la care credincioșii vin și se roagă cu evlavie - icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și părticele din moaștele mai multor sfinți. Despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului se spune că aştepta de şapte decenii să fie scoasă la lumină. Icoana datând din anul 1846 - un dar al moșierului Gambeta - a fost ascunsă, îngropată și a fost găsită neputrezită, în anul 1997.

În vară, când am fost noi la Mănăstirea Radu Negru, încă mai erau în curs lucrări de refacere și consolidare la biserica mare, motiv pentru care accesul în interior nu era permis. Am admirat doar exterior zidurile și turlele bisericii împodobite cu brâuri roşii de cărămidă.

Încinta este un adevărat parc. O abundență de plante și amenajări cu bârne de lemn sculptat, o troiță înălțată în cinstea eroilor comunei Radu Negru, alei pavate, o veche cruce monumentală, statuia din piatră a unui monah, toate la un loc alcătuiesc aici, în plin camp, o oază de liniște și de reculegere.

Intrarea în incintă se face prin gangul clopotniței. Acesta este pictat în întregime cu chipuri de sfinți, dar și cu învățături creștine. Iată doar două dintre ele: "Muncește ca și cum n-ai muri niciodată, dar îngrijește-te de suflet ca și cum ai muri mâine!" și "Iartă tuturor totul, iar ție nimic. Spune lui Dumnezeu: Doamne, pe nimeni n-am osândit, nici tu nu mă osândi!"

Final…

M-am întrebat de unde vine numele Mănăstirii Radu Negru. De la numele satului, firește. Dar de unde vine numele satului? De la legendarul Radu Negru Vodă despre care nici istoricii nu știu dacă a existat cu adevărat?

Am citit și eu ce mi-a stat la îndemână și așa am aflat că - potrivit legendei - pe la 1290 "Radu Vodă Negru era vodă ȋn Ardeal ṣi Herţeg pe Almaṣ ṣi Făgăraṣ ṣi au coborât la Țara Românească pe Apa Dâmboviţei la Câmpulung unde ṣi-au făcut curţi ṣi mânăstiri la acel an. Venit-au ṣi Basarab, Banul Craiovei ṣi s-au supus lui. Și au stăpânit numitul domn toată Țara Românească cu cinci judeţe ale Craiovei până ȋn Dunăre ṣi până ȋn Apa Siretului ṣi ȋn Ardeal ṣi Făgăraṣul, cum ṣi cei mai din urmă lui domni multă vreme au stăpânit acestea, după cum să dovedeṣte titlul hrisoavelor. Iară după aceasta au mutat Radu Vodă Negru, Scaunul la curtea din Argeṣ ṣi făcându-ṣi curţi, au făcut ṣi biserică, ȋn care după moartea lui s-au ȋngropat… "

Iată și un citat din Letopisețul Cantacuzinesc: "Iar când au fost la cursul anilor de la Adam 6798, fiind în Țara Ungurească un voievod ce l-au chiemat Radul Negrul Voievod, mare herțeg pre Almaș și pre Făgăraș, rădicatu-s-au de acolo cu toată casa lui și cu mulțime noroade: rumâni, papistași, sași, de tot feliul de oameni, pogorându-se pre apa Dâmboviții, început-au a face țară noao."

Conform monografiei comunei Modelu postată pe site-ul primăriei, satul Radu Negru, component al comunei, datează din anul 1879, "când pe acest loc au fost împroprietăriți 193 coloniști, cu pământ din moșia Tramsani. Acești coloniști originari din Transilvania, se ocupau cu cresterea vitelor. Ei au primit 4,5 hectare teren arabil și 1/2 hectar loc de casă plus islaz."

Numit la început Gambeta, satul Radu Negru a fost dezafectat în anii '70, locuitorii fiind strămutați datorită condițiilor naturale neprielnice. Satul Radu Negru a fost reconstruit pe un teren mai înalt, la 50 metri de șoseaua Călărași - Slobozia, unde nivelul apei freatice este cu mult mai jos.

---

VIZUALIZĂRI: 3836 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI